Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi ale art. 214 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 11, 52, 53 şi 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Gheorghe Matei în Dosarul nr. 677/46/2014/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.923D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 470 din 8 iulie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 mai 2019, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 12 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 677/46/2014/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 şi ale art. 214 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 11, 52, 53 şi 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Gheorghe Matei în cadrul recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva unui raport de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu definesc, în mod clar şi previzibil, principiul distribuirii/repartizării aleatorii a dosarelor şi principiul continuităţii componenţei completului de judecată. De asemenea, nu există garanţii şi remedii împotriva aplicării arbitrare a situaţiilor de excepţie derogatorii de la principiul repartizării aleatorii a activităţii de judecată. 6. Continuitatea membrilor completului de judecată asigură independenţa şi imparţialitatea acestora, precum şi un proces echitabil în condiţiile legii. Însă schimbarea repetată a acestora, fără a se întemeia pe motive transparente şi temeinice, prejudiciază echitatea şi accesul real la o instanţă constituită în baza legii. 7. Dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă încalcă art. 53 din Constituţie în condiţiile în care nu sunt enumerate „motivele temeinice“, nu sunt definite şi nu ţin cont de motivele pentru care dreptul la un proces echitabil şi de acces la o instanţă constituită în temeiul legii este real, şi nu doar iluzoriu, pur teoretic. 8. Lipsa definirii sintagmei „motive temeinice, în condiţiile legii“ transformă excepţia în regulă şi transformă principiul repartizării aleatorii şi pe cel al continuităţii doar în simple deziderate. Întrucât nu există o definire a „motivelor temeinice“ şi nu există nici garanţii împotriva aplicării arbitrare a situaţiilor de excepţie privind principiul continuităţii completului şi cel al repartizării aleatorii a dosarelor, dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, încălcând principiul securităţii juridice. 9. În continuare, se susţine că art. 139 din Legea nr. 304/2004 încalcă prevederile art. 126 din Constituţie potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe stabilite prin lege, iar competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. În acest sens, arată că dispoziţia legală criticată prevede că una dintre etapele procedurii de judecată, esenţială în asigurarea independenţei şi echităţii procesului, respectiv repartizarea dosarelor, se face prin hotărârea Secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, şi nu prin lege de către Parlament. În acest fel, art. 139 din Legea nr. 304/2004 reglementează o delegare de competenţă dată unui alt organ decât Parlamentul/Guvernul, cu încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat la care se referă art. 1 alin. (4) din Constituţie, dar şi a art. 61, a art. 73 alin. (3) lit. l) şi t) şi a art. 108 din Legea fundamentală. 10. În ceea ce priveşte art. 11 din Legea nr. 304/2004 se arată că acesta încalcă principiul legalităţii de tip calitativ pentru că nu defineşte „motivele obiective“, principiul continuităţii membrilor completului de judecată şi „repartizarea aleatorie a dosarelor“ în instanţă. Această lipsă de calitate a legii conduce şi la încălcarea principiului securităţii juridice, a principiului specialităţii juridice şi al încrederii legitime, dar şi al accesului real la o instanţă imparţială constituită în baza legii. 11. Imprecizia şi impredictibilitatea acestor sintagme creează bazele unei profunde discriminări între justiţiabili raportat la criteriul continuităţii şi al repartizării aleatorii a dosarelor. 12. Referitor la art. 52 din Legea nr. 304/2004 se susţine că acesta nu respectă exigenţa de reglementare în privinţa organizării şi funcţionării completurilor, ca structuri componente necesare organizării şi funcţionării instanţelor, prin lege organică. Un element esenţial al organizării şi funcţionării instanţelor, şi anume constituirea completurilor, este dat în competenţa colegiilor de conducere, organe administrative care, prin acte administrative cu o putere juridică inferioară legii, devin abilitate să dispună cu privire la aspecte a căror reglementare trebuie realizată prin norme de nivelul legii organice. 13. Art. 53 din Legea nr. 304/2004 este neconstituţional deoarece nu arată care sunt condiţiile prevăzute de lege în baza cărora se pot schimba/modifica judecătorii din complet. 14. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, iar excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 19 şi ale art. 214 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 11, 52, 53 şi 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: - Art. 19 din Codul de procedură civilă: „Judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii.“; – Art. 214 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluţionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condiţiile legii.“; – Art. 11 din Legea nr. 304/2004: „Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.“; – Art. 52 din Legea nr. 304/2004: "(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.(2) Completul de judecată este prezidat, prin rotaţie, de unul dintre membrii acestuia.;" – Art. 53 din Legea nr. 304/2004: "(1) Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.(2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de lege.(3) Sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor pe completuri de judecată se auditează extern, la fiecare 2 ani, sub conducerea Ministerului Justiţiei şi cu implicarea societăţii civile şi a organizaţiilor profesionale ale magistraţilor. Concluziile auditului sunt publice.;" – Art. 139 din Legea nr. 304/2004: "(1) Prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se stabilesc: a) organizarea administrativă a curţilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a judecătoriilor; b) modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuţiei aleatorii şi continuităţii; c) atribuţiile preşedinţilor, vicepreşedinţilor, judecătorilor inspectori, preşedinţilor de secţii, ale judecătorilor şi ale celorlalte categorii de personal; d) organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii colegiilor de conducere ale instanţelor judecătoreşti şi a adunărilor generale ale judecătorilor; e) vacanţa judecătorească; f) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile compartimentelor auxiliare de specialitate; g) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile departamentului economico-financiar şi administrativ.(2) Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se aprobă de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I." 19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind principiul supremaţiei Constituţiei, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. l) privind reglementarea prin lege organică a organizării şi funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public, art. 108 privind actele Guvernului, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti. De asemenea, se invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au mai fost analizate din perspectiva unor critici similare cu cele formulate în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021, Curtea a reţinut, referitor la competenţa colegiilor de conducere ale curţilor de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate şi ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată, că ceea ce se critică este însăşi ideea de învestire ex lege a acestora cu competenţa de a stabili compunerea completurilor, ceea ce înseamnă că pot opta pentru o anumită modalitate concretă de desemnare a membrilor completurilor, tocmai pentru că legea nu reglementează dacă aceasta se face aleatoriu sau prin nominalizare. Or, legiuitorul are opţiunea să stabilească el însuşi organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competenţa de a stabili ele însele compunerea completurilor de judecată nu pune nicio problemă de constituţionalitate. Curtea nu are competenţa să cenzureze opţiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curţilor de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere. 21. Curtea a mai reţinut că, referitor la modul concret de desemnare a membrilor completului, sunt aplicabile mutatis mutandis paragrafele 48 şi 51 din Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 28 februarie 2020. Astfel, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalităţi prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situaţia în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează şi situaţia litigioasă analizată, Curtea a constatat că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relaţiei dintre un act de reglementare primar şi unul secundar. 22. Curtea a mai reţinut că nu există nicio prevedere constituţională sau vreo exigenţă rezultată din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completurilor să fie realizat în mod direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competenţe legislative unei autorităţi administrative, astfel că textul criticat nu contravine art. 61 şi art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie. 23. Totodată, Curtea a observat că dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completurilor să se facă prin tragere la sorţi sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziţii legale restrictive, una dintre aceste două modalităţi înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza şi în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege. Pentru argumentele de mai sus, Curtea nu a reţinut nici încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanţei judecătoreşti. 24. Pentru aceleaşi argumente, Curtea a constatat că nici dispoziţiile art. 139 din Legea nr. 304/2004, care prevăd domeniile ce se stabilesc prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale. Astfel, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti este un act de reglementare secundară, act de executare a legii. Însă nu se poate susţine că dispoziţiile criticate conferă unei autorităţi administrative - Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care aprobă acest regulament - o competenţă de legiferare cu privire la compunerea completurilor, deoarece nu există nicio prevedere constituţională sau vreo exigenţă rezultată din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completurilor să fie realizat în mod direct prin lege. 25. Referitor la dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 304/2004, Curtea a reţinut că activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea „principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii“, iar, potrivit art. 53 alin. (1) din aceeaşi lege, „repartizarea cauzelor pe complete de judecată“ se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Prin reglementarea criticată, legiuitorul a instituit o excepţie de la principiul continuităţii, prevăzând că pot exista motive obiective pentru care judecătorul să nu poată participa la judecată. Faptul că în cuprinsul legii nu sunt enumerate aceste motive obiective nu poate conduce la neconstituţionalitatea textului de lege criticat, deoarece legiuitorul nici nu ar fi putut să prevadă, în mod exhaustiv, aceste situaţii obiective. În acest sens, dispoziţiile art. 52 alin. (1) teza finală prevăd că schimbarea membrilor completurilor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. 26. Astfel, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, deoarece faptul că nu sunt prevăzute exhaustiv în lege criteriile obiective pentru schimbarea membrilor completurilor, ci doar în regulament, nu echivalează cu instituirea unor privilegii sau discriminări. 27. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completurilor de judecată, fără a afecta principiul înfăptuirii justiţiei în numele legii şi cel potrivit căruia competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege. 28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 29. Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi reţinută nici critica adusă prevederilor art. 19 şi ale art. 124 alin. (2) din Codul de procedură civilă. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Matei în Dosarul nr. 677/46/2014/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 19 şi ale art. 214 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 11, 52, 53 şi 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
