Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii, obiecţie formulată de Guvernul României. 2. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.265 din 19 iunie 2020, fiind trimisă iniţial prin poşta electronică. Ulterior, a fost depusă la Registratura jurisdicţională a Curţii Constituţionale, fiind înregistrată cu nr. 3.326 din 23 iunie 2020. Sesizarea constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 763A/2020. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că din analiza instrumentului de prezentare şi motivare a legii criticate se constată că acesta este extrem de sumar şi nu cuprinde justificarea pentru toate măsurile propuse, context în care Guvernul precizează că are în vedere atât modificările privind criteriile de evaluare a planului de afaceri şi a eligibilităţii beneficiarilor, cât şi interdicţiile prevăzute de lege. 4. În acest sens, apreciază ca fiind incidente considerentele Deciziei nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, prin care Curtea Constituţională a reţinut că „în ceea ce priveşte cuprinsul expunerii de motive - instrumentul de prezentare şi motivare, avem în vedere prevederile art. 74 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora «Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi», ale art. 29-31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (referitoare la motivarea proiectelor de acte normative, sub aspectul instrumentelor de prezentare şi motivare, precum şi al cuprinsului şi redactării motivării) şi, desigur, ale art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, conform cărora «În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie»“. Prin decizia precitată, analizând expunerea de motive ce însoţea propunerea legislativă, Curtea a constatat că „aceasta este extrem de sumară, cuprinzând numai câteva menţiuni generice“, iar în cuprinsul expunerii de motive „nu se regăseşte motivarea asupra niciuneia dintre soluţiile preconizate, ceea ce este contrar prevederilor constituţionale şi legale mai sus indicate“. 5. Autorul sesizării menţionează că în jurisprudenţa sa (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 128 din 6 martie 2019 şi Decizia nr. 139 din 13 martie 2019) Curtea a mai constatat neconstituţionalitatea unor legi prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, pentru lipsa temeinică a motivării reglementării. În acest context, susţine că în absenţa motivării sau din cauza caracterului sumar al acesteia, precum şi în lipsa unei fundamentări temeinice a expunerii de motive, nu se poate cunoaşte raţiunea legiuitorului, esenţială pentru înţelegerea, interpretarea şi aplicarea acesteia, în condiţiile unui pronunţat caracter tehnic al reglementării. Or, normele de tehnică legislativă prevăzute de art. 6 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative stabilesc în mod neîndoielnic obligaţia unei temeinice motivări a proiectului de act normativ. 6. Cu privire la legea supusă controlului de constituţionalitate, autorul sesizării învederează faptul că prin modalitatea de redactare a acesteia sunt încălcate prevederile referitoare la claritatea şi previzibilitatea normelor din cuprinsul Legii nr. 24/2000 şi, implicit, dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţia României. Arată astfel că în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate. Totodată, susţine că instanţa de control constituţional a constatat că, deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Aşa fiind, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 şi Decizia nr. 445 din 16 septembrie 2014). 7. Acesta învederează, totodată, faptul că prin Decizia nr. 583 din 21 septembrie 2017, raportat la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), Curtea a reţinut că una dintre componentele principiului securităţii raporturilor juridice este reprezentată de calitatea legii, în sensul în care legea trebuie să fie suficient de precisă şi clară pentru a putea fi aplicată. În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie. Astfel, cetăţeanul trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintro anumită faptă (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragrafele 52 şi 55, sau Hotărârea din 5 aprilie 2016, pronunţată în Cauza Guţă Tudor Teodorescu împotriva României, paragraful 42). 8. În considerarea celor mai sus expuse, Guvernul consideră că la art. I pct. 4 din legea criticată, pentru respectarea rigorii juridice, în cuprinsul art. 6^1, nou-introdus, se impune necesitatea utilizării sintagmei „cesiune de părţi sociale“ în locul noţiunii „înstrăinare a părţilor sociale“. De asemenea, apreciază ca fiind necesară corelarea soluţiei prevăzute la art. 6^1 alin. (2) cu prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017. Astfel, susţine că la art. 6^1 alin. (2) legiuitorul a impus condiţia ca cesiunea părţilor sociale să fie realizată către „persoanele fizice care nu au mai avut anterior nicio societate“, cu toate că art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 prevede că beneficiarii programului pot fi „persoane fizice care nu au sau nu au avut calitatea de acţionar sau de asociat într-o altă întreprindere mică sau mijlocie“. 9. Aşa fiind, apreciază că este necesară circumstanţierea categoriei cesionarilor în cuprinsul art. 6^1 alin. (2) din legea criticată, fiind necesară clarificarea intenţiei de reglementare cuprinse în art. 6^1 din lege faţă de menţiunea cuprinsă în expunerea de motive, potrivit căreia „criteriile de eligibilitate se modifică în sensul interzicerii cesiunii părţilor sociale până la 49%, cu excepţia cazurilor în care aceasta se face în baza Legii Business Angel sau a finanţărilor participative“. 10. De asemenea, Guvernul semnalează faptul că art. I pct. 7 din legea criticată, prin care se introduce anexa nr. 2, poate conduce la apariţia unor situaţii de necorelare cu art. I pct. 4 din aceeaşi lege, referitor la condiţiile de cesiune a părţilor sociale, împrejurare ce poate determina dificultăţi în aplicarea prevederilor art. 6^1 alin. (2) (nou-introduse prin art. I pct. 4 din legea criticată). În acest sens, Guvernul apreciază că este necesar ca textul să fie reanalizat în scopul corelării normelor prevăzute la art. 1 pct. 4 şi art. I pct. 7 din legea supusă controlului de constituţionalitate. 11. Guvernul observă, totodată, că la art. I pct. 6 din legea criticată nu este identificat punctajul aferent domeniului de activitate care constituie criteriu de evaluare a planului de afaceri, iar această omisiune de reglementare conduce, în opinia sa, la aplicarea arbitrară în procesul de acordare a punctajului, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitor la componenta de previzibilitate a legii. 12. În fine, apreciază că norma prevăzută la art. II este inutilă prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2019 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. 13. În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate. 14. Prin Adresa nr. 4.349 din 24 iulie 2020, Preşedintele Senatului a transmis punctul său de vedere cu privire la sesizarea formulată de Guvernul României referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii. 15. Astfel, referitor la criticile de neconstituţionalitate formulate, preşedintele Senatului apreciază că „judecătorii Curţii Constituţionale vor constata că acestea reflectă, în realitate, confruntarea a două concepţii de politică normativă şi, deopotrivă, economice, şi anume, o concepţie aparţinând iniţiatorilor propunerii legislative adoptate de Parlament şi care provin din toate grupurile parlamentare - caz mai rar întâlnit în actuala legislatură - şi o alta, aparţinând Guvernului, prezentată de acesta după ce legea a primit votul final decizional al Camerei legislative competente“. Arată că, nemulţumit fiind de soluţia legislativă adoptată de Parlament, Guvernul sesizează Curtea Constituţională şi contestă constituţionalitatea soluţiei respective, prelungind astfel procesul legislativ deja încheiat. 16. Preşedintele Senatului învederează faptul că obiecţiile de neconstituţionalitate aduse legii aflate pe rolul Curţii Constituţionale sunt formulate şi dezvoltate pe trei planuri, toate subsumate nerespectării unor norme de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000, care, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, echivalează cu încălcarea principiului obligativităţii respectării Constituţiei şi a legilor, cerinţă esenţială pentru democraţia constituţională şi statul de drept. 17. Arată, astfel, că prima obiecţie de neconstituţionalitate a legii criticate formulată de autorul sesizării se referă la „conţinutul extrem de sumar“ al instrumentului de prezentare şi motivare a propunerii legislative, prezentat de către iniţiatorii acesteia. Or, în opinia preşedintelui Senatului, evaluarea conţinutului expunerii de motive a unui act normativ este, prin esenţa sa, subiectivă şi deschisă exprimării unei diversităţi de opinii, nu numai juridice, dar, mai cu seamă, politice, cu atât mai mult cu cât, referitor la legea criticată, apare rezistenţa Guvernului faţă de orice abordare alternativă la propria viziune legislativă, concretizată în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017, cu modificările aduse acestui act normativ de către o majoritate parlamentară în care centrul de greutate îl reprezintă partidul politic aflat în opoziţie. Prin urmare, dată fiind animozitatea politică, inclusiv de politică normativă şi economică, între Guvern şi iniţiatorii actului normativ dedus controlului de constituţionalitate, se înţelege de ce semnatarul obiecţiei de neconstituţionalitate apreciază că expunerea de motive ar fi extrem de sumară şi că nu ar „cuprinde justificarea pentru toate măsurile propuse“. Preşedintele Senatului susţine că, dimpotrivă, lectura expunerii de motive a legii demonstrează foarte clar inconsistenţa acestei critici de neconstituţionalitate, motivată prin lipsa unei fundamentări temeinice din care orice destinatar al legii poate să cunoască raţiunea legiuitorului şi voinţa sa legislativă. Arată că, în teoria generală a dreptului, problema cunoaşterii şi înţelegerii raţiunii legiuitorului, în ceea ce priveşte o anumită reglementare normativă a relaţiilor sociale şi, mai ales, a voinţei sale normative, capătă interes în activitatea de cercetare juridică sau în situaţiile în care destinatarul normei juridice este nevoit să interpreteze norma juridică. 18. Preşedintele Senatului apreciază, astfel, că modificările legislative aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017, care fac obiectul criticilor de neconstituţionalitate din prezenta cauză, sunt foarte clare şi au un conţinut bine determinat, nepunându-se problema cunoaşterii raţiunii şi voinţei normative a legiuitorului. Astfel, acestea vizează, aşa cum se precizează foarte clar în expunerea de motive, „modificarea criteriilor privind evaluarea on-line a planului de afaceri (grilei de punctaj) şi a criteriilor de eligibilitate“, modificări legislative cerute, de altfel, chiar de către mediul de afaceri al domeniului de interes pentru actul normativ criticat. 19. În ceea ce priveşte a doua critică de neconstituţionalitate a autorului sesizării, preşedintele Senatului apreciază că aceasta reprezintă, de fapt, o confruntare doctrinară în legătură cu utilizarea termenului de „cesiune de părţi sociale“, încetăţenit, într-adevăr, în exprimarea juridică comună, cu cel de „înstrăinare a părţilor sociale“, utilizat în lege, termen care, în viziunea iniţiatorilor propunerii legislative şi a Parlamentului, are semnificaţia de renunţare la părţile sociale. Cât priveşte însă operaţiunea juridică la care vor recurge beneficiarii reglementării normative stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017, pentru înstrăinarea/renunţarea unei câtimi din părţile lor sociale, aceasta va fi, fără îndoială, contractul de cesiune, aşa cum acesta este reglementat în Codul civil şi în legislaţia specială. 20. Nu în ultimul rând, preşedintele Senatului învederează faptul că Guvernul aduce în discuţie şi unele necorelări între noile dispoziţii introduse în conţinutul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 cu prevederi ale aceluiaşi act normativ. În realitate, însă, inovările legislative aduse prin legea criticată reprezintă reglementări legale cu valoare de specie, în raport cu reglementări existente deja, dar care au statutul unor norme juridice generale. 21. Faţă de cele arătate, preşedintele Senatului apreciază ca fiind nefondate şi lipsite de temei criticile de neconstituţionalitate invocate de autorul sesizării şi solicită respingerea sesizării referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii. 22. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate a Legii privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii. 23. Termenul pentru dezbateri a fost stabilit pentru data de 16 septembrie 2020, când, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Curtea a amânat începerea acestora pentru 24 septembrie 2020, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 24. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii (PL-x nr. 192/2020), care are următorul cuprins: "ART. I Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 112/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 2, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 2 (1) Întreprinderile beneficiare ale Programului „Start-up Nation - România“ sunt întreprinderile înfiinţate de persoane fizice în baza prevederilor Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii debutanţi în afaceri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 301/2011, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată, cu modificările ulterioare, cu maximum 3 ani înainte de data completării şi transmiterii on-line a planului de afaceri şi care îndeplinesc, la data depunerii cererii de finanţare, criteriile de eligibilitate impuse de legislaţia în domeniul ajutoarelor de minimis şi condiţiile de eligibilitate prevăzute în schema de ajutor de minimis care va fi aprobată potrivit art. 5." 2. La articolul 4 alineatul (3), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) pe baza criteriilor prevăzute în anexa nr. 1 şi a punctajului alocat pentru fiecare cod CAEN în funcţie de domeniul de activitate prevăzut în anexa nr. 2, aplicaţia on-line generează automat punctajul în urma transmiterii planului de afaceri;" 3. La articolul 4, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins: "(6) Situaţia statistică comparativă 2018-2019 a întreprinderilor mici şi mijlocii active pe judeţe la 11 decembrie 2019 este prevăzută în anexa nr. 3 şi se actualizează anual de către Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri până la 30 iunie pentru anul anterior." 4. După articolul 6, se introduce un nou articol, articolul 6^1, cu următorul cuprins: "ART. 6^1 (1) În perioada contractuală de implementare şi monitorizare, beneficiarii nu pot înstrăina părţile sociale ale societăţii într-un procent mai mare de 49%. (2) Înstrăinarea părţilor sociale este permisă numai către persoane fizice - investitori individuali-business angels, definiţi conform Legii nr. 120/2015 privind stimularea investitorilor individuali-business angels, sau care nu au mai avut anterior nicio altă societate." 5. După articolul 8, se introduce un nou articol, articolul 9, cu următorul cuprins: "ART. 9 Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă."" 25. Curtea reţine că art. I pct. 6 din lege se referă la modificarea anexei nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 referitoare la Criteriile privind evaluarea on-line a planului de afaceri, iar prin art. I pct. 7, după anexa nr. 1, sunt introduse două noi anexe, anexele nr. 2 şi 3. Astfel, anexa nr. 2 cuprinde Lista codurilor CAEN aferente activităţilor care sunt eligibile la finanţare şi punctajele alocate, iar anexa nr. 3 cuprinde Situaţia statistică comparativă a întreprinderilor mici şi mijlocii active pe judeţe la 100 de locuitori la 11 decembrie 2019. "ART. II În cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 112/2017, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul pentru Mediu de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat se înlocuieşte cu Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri." 26. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, autorul sesizării susţine că legea supusă controlului contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la calitatea legii, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, referitoare la claritatea şi previzibilitatea normei juridice. 27. În vederea soluţionării prezentei sesizări de neconstituţionalitate, Curtea va proceda, în prealabil, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, sub aspectul titularului sesizării, al termenului de sesizare şi al obiectului acesteia. 28. Astfel, Curtea constată că sesizarea îndeplineşte condiţiile de admisibilitate sub aspectul titularului dreptului de sesizare, obiecţia fiind formulată de către Guvernul României, care are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată. Şi sub aspectul termenului de sesizare, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă, nefiind tardiv introdusă. În calitate de Cameră decizională, Camera Deputaţilor a adoptat legea în data de 27 mai 2020, dată la care a fost înaintată secretarului general în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, fiind trimisă spre promulgare Preşedintelui României în data de 2 iunie 2020. În calitate de subiect de sezină, Guvernul României a sesizat Curtea Constituţională în data de 19 iunie 2020, sesizarea fiind trimisă iniţial prin poşta electronică, iar ulterior a fost depusă la Registratura jurisdicţională a Curţii Constituţionale, în data de 23 iunie 2020. Aşadar, obiecţia a fost formulată înainte de promulgare, în interiorul termenului de 20 de zile, prevăzut de art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, fiind deci admisibilă. Sub aspectul obiectului sesizării, aceasta vizează Legea privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii, lege nepromulgată. 29. Aşa fiind, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 30. Cu privire la derularea procesului legislativ de adoptare a legii care face obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea reţine următoarele aspecte pe care le consideră relevante prin prisma criticilor de neconstituţionalitate formulate. 31. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii a fost iniţiată de un număr de 128 de deputaţi şi senatori (din care 3 deputaţi şi 3 senatori neafiliaţi politic, 76 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, 2 ai Partidului Naţional Liberal şi 6 ai grupului Pro Europa, precum şi 29 de senatori aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, 2 ai Uniunii Salvaţi România şi 7 ai Uniunii Democrate a Maghiarilor din România). 32. Referitor la procedura de legiferare desfăşurată la Senat, ca primă Cameră sesizată, Curtea constată că au fost solicitate avizele din partea Consiliului Economic şi Social şi Consiliului Legislativ, fiind solicitat, totodată, şi punctul de vedere al Guvernului. 33. Potrivit Avizului cu nr. 961 din 25 februarie 2020, Consiliul Economic şi Social a avizat favorabil propunerea legislativă, cu observaţia că se impune eliminarea anexei nr. 1 intitulate „Criterii privind evaluarea on-line a planului de afaceri“, ţinând seama de faptul că îndeplinirea anumitor criterii poate fi dificil de probat şi din considerentul că este necesar ca aceasta să fie dezbătută cu toate părţile interesate în cadrul Consiliului Consultativ pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii. De asemenea, potrivit Avizului cu nr. 148 din 5 martie 2020, Consiliul Legislativ a avizat, de asemenea, favorabil propunerea legislativă, cu observaţii şi propuneri. 34. În data de 9 martie 2020, propunerea legislativă a fost prezentată Biroului permanent al Senatului şi trimisă în vederea elaborării raportului către Comisia economică, industrii şi servicii, care, cu unanimitate de voturi, a depus la data de 9 aprilie 2020 un raport favorabil, cu amendamente, care a fost supus spre dezbatere şi adoptare plenului Senatului. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii a fost adoptată de Senat în şedinţa din 23 aprilie 2020, în condiţiile art. 75 alin. (2) teza a treia din Constituţie. 35. Propunerea legislativă a fost prezentată Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 29 aprilie 2020 şi a fost trimisă pentru aviz către Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare (care, la data de 26 mai 2020, a avizat favorabil propunerea legislativă în forma adoptată de Senat), la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, precum şi la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. De asemenea, a fost trimisă pentru raport la Comisia pentru industrii şi servicii care, în baza raportului întocmit, a hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative, cu amendamente. La data de 27 mai 2020, raportul şi propunerea legislativă au fost supuse spre dezbatere plenului Camerei Deputaţilor, care, în calitate de Cameră decizională, a adoptat Legea privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii, cu 306 voturi pentru, 1 vot împotrivă şi o abţinere. La aceeaşi dată, legea a fost înaintată secretarului general al Camerei Deputaţilor, precum şi secretarului general al Senatului în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, fiind trimisă spre promulgare Preşedintelui României în data de 2 iunie 2020. 36. Curtea învederează, totodată, că, după adoptarea legii, prin Adresa înregistrată la Secretariatul General al Camerei Deputaţilor cu nr. 2/3.455 din 29 mai 2020, a fost transmis şi punctul de vedere al Guvernului, în cadrul căruia sunt prezentate detaliat observaţiile şi obiecţiile cu privire la propunerea legislativă, cu menţiunea că Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative. 37. Analizând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în motivarea sesizării, Guvernul României formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, prin prisma caracterului sumar al instrumentului de prezentare şi motivare, precum şi a lipsei de fundamentare a expunerii de motive a legii care face obiectul controlului de constituţionalitate, cât şi, punctual, critici de neconstituţionalitate intrinsecă a legii, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta referitoare la calitatea normei juridice. 38. Astfel, referitor la critica privind insuficienta fundamentare a legii supuse controlului de constituţionalitate, Curtea observă că, astfel cum reiese din expunerea de motive a legii, prin această intervenţie legislativă iniţiatorii au avut în vedere modificarea criteriilor privind evaluarea on-line a planului de afaceri, în special a grilei de punctaj, precum şi a criteriilor de eligibilitate în scopul stimulării înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii. Iniţiatorii susţin că aceste modificări au fost solicitate de către mediul de afaceri însuşi şi privesc acordarea unui punctaj diferit în funcţie de codul CAEN, având în vedere valoarea adăugată diferită a diverselor activităţi economice; introducerea criteriului de departajare privind inovarea; cofinanţare prin introducerea criteriului de departajare privitor la aportul la capitalul social subscris şi vărsat al societăţii aplicante; prima afacere - acordarea unui punctaj diferit pe criterii aferente asociaţilor/acţionarilor; educaţie - introducerea unui criteriu privitor la pregătirea profesională a administratorului; criterii cu privire la digitalizarea afacerii; criteriul verde - acordarea unui punctaj diferit în funcţie de performanţele energetice ale echipamentelor sau soluţiilor tehnologice folosite; criteriul privind densitatea IMM-urilor se menţine, dar se corectează în funcţie de noile cifre de la Registrul Comerţului privitoare la numărul de companii înfiinţate. Se menţionează, totodată, că prin această iniţiativă legislativă se modifică criteriile de eligibilitate în sensul interzicerii cesiunii părţilor sociale până la 49%, cu excepţia cazurilor în care aceasta se face în baza Legii Business Angel sau a finanţărilor participative. 39. În acest context, autorul sesizării susţine că expunerea de motive a propunerii legislative nu a fost elaborată cu respectarea exigenţelor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi a cerinţelor prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât, din analiza instrumentului de prezentare şi motivare a legii criticate, se constată că acesta nu cuprinde justificarea pentru toate măsurile propuse, sub acest aspect Guvernul având atât modificările privind criteriile de evaluare a planului de afaceri şi a eligibilităţii beneficiarilor, cât şi interdicţiile prevăzute de lege. Autorul sesizării invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale (spre exemplu fiind Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 3 mai 2019) şi susţine că, în lipsa unei fundamentări temeinice a expunerii de motive, nu se poate cunoaşte raţiunea legiuitorului, esenţială pentru înţelegerea, interpretarea şi aplicarea legii, în condiţiile unui pronunţat caracter tehnic al reglementării. 40. Având în vedere criticile formulate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, în jurisprudenţa sa recentă, exemplu fiind Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragrafele 36-40, a reţinut că, de principiu, instanţa de contencios constituţional nu are competenţa de a controla modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate. Expunerea de motive şi cu atât mai puţin modul său de redactare nu au consacrare constituţională, iar, prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituţie, expunerea de motive este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a legilor, însă, odată adoptată legea, rolul său se reduce la facilitarea înţelegerii acesteia. Prin urmare, expunerea de motive a legii nu este decât un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate, şi anume metoda de interpretare teleologică. Aceasta presupune stabilirea sensului unei dispoziţii legale ţinându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face parte acea dispoziţie. Astfel, expunerea de motive este doar un instrument dintre multe altele ale unei metode interpretative. Faptul că aceasta nu este suficient de precisă sau că nu lămureşte toate aspectele de conţinut ale normei nu duce la concluzia că însăşi norma respectivă este neconstituţională, ea având doar o funcţie de suport în interpretarea normei adoptate. Curtea a reţinut, de asemenea, că există mai multe metode interpretative, şi anume gramaticală, sistematică, istorică, teleologică sau logică, iar scopul avut în vedere la adoptarea normei este un instrument al uneia dintre aceste metode interpretative, cea teleologică. Or, dacă sensul normei poate fi înţeles/dedus prin alte metode interpretative decât cea teleologică sau chiar prin metoda teleologică, apelând la expunerea de motive, la stenogramele care consemnează dezbaterile parlamentare, la motivarea amendamentelor aduse, la rapoartele şi avizele întocmite în procedura parlamentară, nu înseamnă că insuficienţa motivării expunerii de motive duce la neconstituţionalitatea legii. Din contră, dacă în urma parcurgerii tuturor metodelor interpretative, inclusiv a celei teleologice, se ajunge la concluzia că textul legal este neclar/imprecis/imprevizibil, atunci se poate constata încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie. Totodată, Curtea a subliniat că nu de puţine ori expunerea de motive, din cauza modificărilor aduse proiectului/propunerii legislative în Parlament, nu mai reflectă prin conţinutul său ceea ce prevede legea adoptată. Caracterul neclar/imprecis/imprevizibil al textului nu este o consecinţă directă a caracterului incomplet al expunerii de motive, constatare valabilă şi viceversa. Aşadar, exigenţele de calitate a legii şi cele privind modul de redactare a expunerii de motive sunt două chestiuni diferite între care nu se poate stabili o relaţie cauzală. În schimb, între acestea există o relaţie funcţională, în sensul că expunerea de motive poate ajuta la o mai bună înţelegere a dispoziţiilor normative, mai ales a celor tehnice, care, prin natura lor, au un limbaj mai greu accesibil. 41. Aşa fiind, Curtea a subliniat că nu este de competenţa sa să analizeze consistenţa acestei relaţii funcţionale prin prisma modului de redactare a expunerii de motive, învederând totodată că un viciu de neconstituţionalitate extrinsec al legii nu poate rezulta din chiar modul în care iniţiatorul ei şi-a motivat proiectul/propunerea legislativă, în condiţiile în care rezultatul activităţii de legiferare este legea adoptată de Parlament. 42. În cauza de faţă, Curtea reţine că autorul sesizării solicită efectuarea unui control de constituţionalitate al legii din perspectiva caracterului sumar al expunerii de motive, or, astfel cum s-a reţinut şi în Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, precitată, Curtea Constituţională nu este competentă să cenzureze modul de redactare a expunerii de motive concepute de deputaţi, senatori sau Guvern, după caz, motiv pentru care, în speţă, Curtea va respinge ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate extrinsecă formulată din această perspectivă. 43. Examinând criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate, cu titlu preliminar, Curtea reţine că, având în vedere situaţia economică care impunea luarea unor măsuri urgente care să vizeze mediul antreprenorial, în cadrul unui program social de interes public, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii, în scopul creării unui cadru favorabil pentru valorificarea posibilităţilor actuale de dezvoltare economică a României şi al stimulării mediului de afaceri, prin înfiinţarea de noi întreprinderi mici şi mijlocii. Scopul a fost stimularea cadrului general de înfiinţare a noilor afaceri, având în vedere faptul că realitatea economică actuală impune luarea unor măsuri pentru dezvoltarea de noi politici publice necesare relansării economice, reducerii şomajului prin crearea de noi locuri de muncă, şi stimularea spiritului antreprenorial care să vizeze întreprinzătorii autohtoni, în cadrul unui program social de interes public. În acest context legislativ, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat (devenit ulterior Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri) a implementat în perioada 2017-2020 Programul pentru stimularea înfiinţării de întreprinderi mici şi mijlocii, denumit Programul „Start-up Nation - Romania“. Astfel, potrivit Ordinului ministrului pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat nr. 692 din 6 iunie 2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 şi 431 bis din 12 iunie 2017, Programul „Start-up Nation - Romania“ este un program de încurajare şi de stimulare a înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, implementat de către Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat prin intermediul Agenţiilor pentru întreprinderi mici şi mijlocii, atragere de investiţii şi promovare a exportului, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 112/2017, prevederile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 23/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat. 44. Având în vedere specificul materiei analizate în speţă, în ceea ce priveşte intenţia de reglementare a legiuitorului, Curtea apreciază ca fiind incidente o serie de alte reglementări specifice, precum: Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată, cu modificările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii debutanţi în afaceri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 301/2011, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 120/2015 privind stimularea investitorilor individuali-business angels, precum şi Ordinul ministrului pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat nr. 692/2017 privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis prevăzute în Programul pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijlocii „Start-up Nation - Romania“, cu modificările ulterioare. 45. Referitor la criticile formulate, punctual, de autorul sesizării prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că acestea au în vedere, în esenţă, următoarele aspecte: clarificarea intenţiei de reglementare a legiuitorului în ceea ce priveşte soluţia legislativă prevăzută de art. 6^1 alin. (2), nouintrodus prin legea criticată, prin raportare la cea deja consacrată în art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017, în ceea ce priveşte circumstanţierea cesionarilor prevăzuţi în cuprinsul art. 6^1 alin. (2) din lege; necesitatea utilizării în cuprinsul noii reglementări a sintagmei „cesiune de părţi sociale“ în locul celei de „înstrăinare a părţilor sociale“; existenţa unor necorelări legislative dintre unele dispoziţii introduse prin legea criticată şi cele deja existente în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017. 46. Curtea remarcă faptul că, prin art. I pct. 1 din legea care face obiectul sesizării, se modifică alin. (1) al art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017, reglementare prin care legiuitorul a circumstanţiat beneficiarii Programului „Start-up Nation - Romania“, şi anume „(…) întreprinderile înfiinţate de persoane fizice în baza prevederilor Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii debutanţi în afaceri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 301/2011, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată, cu modificările ulterioare, cu maximum 3 ani înainte de data completării şi transmiterii on-line a planului de afaceri şi care îndeplinesc, la data depunerii cererii de finanţare, criteriile de eligibilitate impuse de legislaţia în domeniul ajutoarelor de minimis şi condiţiile de eligibilitate prevăzute în schema de ajutor de minimis care va fi aprobată potrivit art. 5.“ De asemenea, potrivit art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017, „Întreprinderile beneficiare sunt întreprinderile înfiinţate după data prevăzută la alin. (1) de către persoane fizice care nu au sau nu au avut calitatea de acţionar sau de asociat într-o altă întreprindere mică sau mijlocie care desfăşoară sau care a desfăşurat aceeaşi activitate autorizată pentru care aplică în cadrul programului în anul anterior înscrierii sau în anul înscrierii până la deschiderea sesiunii de înscriere.“ 47. Aşa fiind, sunt beneficiare ale Programului „Start-up Nation - Romania“ întreprinderile înfiinţate de către persoane fizice în baza prevederilor Legii societăţilor nr. 31/1990, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 sau ale Legii nr. 1/2005, întreprinderi înfiinţate cu maximum 3 ani înainte de data completării şi transmiterii on-line a planului de afaceri şi care îndeplinesc, la data depunerii cererii de finanţare, criteriile de eligibilitate impuse de legislaţia în domeniul ajutoarelor de minimis şi condiţiile de eligibilitate prevăzute în schema de ajutor, persoane fizice care nu au sau nu au avut calitatea de acţionar sau de asociat într-o altă întreprindere mică sau mijlocie ce desfăşoară sau care a desfăşurat aceeaşi activitate autorizată pentru care aplică în cadrul programului în anul anterior înscrierii sau în anul înscrierii până la deschiderea sesiunii de înscriere. 48. Autorul sesizării menţionează faptul că, prin art. I pct. 4 din legea criticată, se introduce un nou articol, şi anume art. 6^1, iar, în acest context, apreciază ca fiind necesară circumstanţierea categoriei cesionarilor din cuprinsul art. 6^1 alin. (2) din legea criticată, având în vedere faptul că prin acest articol s-a impus condiţia ca cesiunea părţilor sociale să fie realizată către „persoanele fizice care nu au mai avut anterior nicio societate“, cu toate că art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 prevede că beneficiarii programului pot fi „persoane fizice care nu au sau nu au avut calitatea de acţionar sau de asociat într-o altă întreprindere mică sau mijlocie“. 49. Din perspectiva criticii astfel formulate, Curtea observă că prin această reglementare legiuitorul a instituit unele interdicţii şi a prevăzut într-o manieră lipsită de echivoc faptul că, în perioada contractuală de implementare şi monitorizare, beneficiarii programului prevăzuţi la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 nu pot înstrăina părţile sociale ale societăţii într-un procent mai mare de 49%, înstrăinarea fiind permisă numai către persoane fizice - investitori individuali-business angels, definiţi conform Legii nr. 120/2015 privind stimularea investitorilor individuali-business angels - sau numai către persoane fizice care nu au mai avut anterior nicio altă societate, mai exact, numai către persoanele fizice care nu au deţinut anterior titluri de participare/părţi sociale la o altă societate. 50. Prin art. 6^1 alin. (2) introdus prin art. I pct. 4 din legea criticată, legiuitorul a prevăzut în mod expres persoanele care pot dobândi (cesionarii), în condiţiile legii, părţile sociale înstrăinate de către beneficiarii Programului „Start-up Nation - Romania“, în timp ce art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 stabileşte, într-o manieră limitativă, beneficiarii acestui program. Opţiunea legiuitorului de a reglementa o astfel de limitare este rezultatul voinţei sale exprese în acest sens, manifestată cu ocazia adoptării legii în Parlament, context în care Curtea apreciază că nu se poate reţine lipsa de previzibilitate a soluţiei legislative supuse controlului, aşa încât critica cu un atare obiect este neîntemeiată. 51. Referitor la susţinerile autorului sesizării potrivit cărora, pentru respectarea rigorii juridice, se impune utilizarea în cuprinsul noii reglementări a sintagmei „cesiune de părţi sociale“, consacrată în limbajul juridic de specialitate, în locul celei folosite de legiuitor în legea supusă controlului de constituţionalitate, şi anume cea de „înstrăinare a părţilor sociale“, Curtea precizează că termenul folosit în noua reglementare nu are un alt înţeles decât cel deja consacrat, şi anume acela de transmitere a părţilor sociale. De altfel, Curtea observă că legiuitorul a mai utilizat şi în cuprinsul altor acte normative termenul de înstrăinare, şi nu pe cel de cesiune, fără ca prin aceasta să afecteze în vreun fel calitatea normei sub aspectul clarităţii acesteia şi al previzibilităţii efectelor produse, în acest sens fiind, spre exemplu, art. 4 lit. a) din Legea nr. 120/2015, care prevede că facilităţile fiscale se acordă dacă „investitorul individual-business angel nu înstrăinează părţile sociale (…)“. 52. În acest context, Curtea reţine faptul că cesiunea este modalitatea frecvent utilizată în practica mediului de afaceri pentru realizarea transferului dreptului de proprietate asupra părţilor sociale şi al acţiunilor, iar din punct de vedere semantic, cesiunea reprezintă operaţiunea juridică de transfer/înstrăinare a unui drept sau a unei obligaţii. Cesiunea de părţi sociale reprezintă transmiterea printr-un contract de cesiune a părţilor sociale ale unei societăţi către una sau mai multe persoane, asociate deja în societate sau străine de aceasta, care dobândesc astfel calitatea de asociaţi. Astfel, principalul efect juridic al contractului de cesiune de părţi sociale este acela că cedentul, adică cel care cedează părţile sociale, iese din societatea respectivă, pierzându-şi calitatea de asociat, iar cesionarul, cel care preia părţile sociale, continuă activitatea societăţii, prin dobândirea calităţii de asociat al acesteia. Operaţiunile juridice prin care se transmit părţile sociale şi acţiunile sunt guvernate de regulile dreptului civil, privit ca drept comun în această materie, şi de regulile specifice dreptului societar. 53. Curtea reţine, totodată, că funcţia societară a părţilor sociale este aceea de a exprima cota de participare a asociaţilor la formarea capitalului social şi la distribuţia, între aceştia, a profitului şi a pierderii şi, în consecinţă, de a oferi asociaţilor o serie de drepturi participative, cum ar fi dreptul de a vota în adunarea generală a asociaţilor sau dreptul de a alege şi a fi ales în organele de conducere. Ele nu sunt însă instrumente negociabile şi, în consecinţă, regimul circulaţiei lor este restrictiv, fiind supus, ca regulă, unor aprobări ale asociaţilor şi putând fi realizat doar prin intermediul cesiunii de drept comun. 54. Curtea precizează faptul că Legea societăţilor nr. 31/1990 reprezintă un act normativ special, dar, prin raportare la diverse tipuri de societăţi care se pot înfiinţa potrivit unor legi speciale, această lege constituie dreptul comun în materia societăţilor. Astfel, ori de câte ori în cuprinsul unor legi speciale care reglementează diverse tipuri de societăţi nu se prevede o soluţie pentru o anumită problemă societară, vor fi aplicabile dispoziţiile dreptului comun, în completare, respectiv ale Legii nr. 31/1990, sub rezerva ca dispoziţiile legii speciale în cauză să nu conţină vreo interdicţie expresă în acest sens. 55. Referitor la susţinerile privind existenţa unor necorelări între unele dispoziţii introduse prin legea criticată şi dispoziţii deja existente în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017, Curtea reţine că autorul sesizării semnalează faptul că este necesară o corelare între normele prevăzute la art. I pct. 4 şi art. I pct. 7 din legea supusă controlului de constituţionalitate, din perspectiva activităţilor care sunt eligibile la finanţare, iar, în ceea ce priveşte art. I pct. 6 din aceeaşi lege, susţine că nu este identificat punctajul aferent domeniului de activitate care constituie criteriu de evaluare a planului de afaceri, omisiune de reglementare ce conduce, în opinia sa, la aplicarea arbitrară în procesul de acordare a punctajului, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie. Cu privire la criticile astfel formulate, Curtea constată că sunt neîntemeiate, întrucât, prin art. I pct. 7 din legea supusă controlului de constituţionalitate se introduc în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 două noi anexe, respectiv anexa nr. 2, care cuprinde lista codurilor CAEN aferente activităţilor care sunt eligibile la finanţare şi punctajele alocate, şi anexa nr. 3, care cuprinde situaţia statistică comparativă a întreprinderilor mici şi mijlocii active pe judeţe la 100 de locuitori, la 11 decembrie 2019. Astfel, aşa cum s-a subliniat de nenumărate ori în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Aşa fiind, normele juridice nu trebuie niciodată interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materia analizată, în speţă fiind relevant şi Ordinul ministrului pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat nr. 692/2017 privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis prevăzute în Programul pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijlocii „Start-up Nation - Romania“, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 şi 431 bis din 12 iunie 2017, ca act administrativ cu caracter normativ, de rang infralegal, emis în temeiul art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017. 56. De asemenea, referitor la susţinerea autorului sesizării potrivit căreia la art. I pct. 6 din legea criticată, prin care se modifică anexa nr. 1 intitulată Criterii privind evaluarea on-line a planului de afaceri, nu este identificat punctajul aferent domeniului de activitate, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, potrivit primei note prevăzute la această anexă, se prevede că „*punctajul alocat pentru fiecare cod CAEN este prevăzut în anexa nr. 2 la prezenta ordonanţă de urgenţă“. 57. În fine, referitor la susţinerile potrivit cărora norma prevăzută la art. II din legea criticată este inutilă prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2019 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 6 noiembrie 2019, aprobată cu modificări prin Legea nr. 77/2020, Curtea observă că, potrivit acestei din urmă reglementări, „În cuprinsul actelor normative în vigoare următoarele denumiri şi sintagme se înlocuiesc după cum urmează: «Ministerul Economiei», «Ministerul Energiei», «Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat», «Ministerul Turismului» cu «Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri»“. Faptul că legiuitorul a precizat, în mod expres, prin intermediul art. II din legea criticată, că în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 denumirea de „Ministerul pentru Mediu de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat“ se înlocuieşte cu „Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri“ nu face altceva decât să confere un plus de claritate şi precizie normei juridice, îndeplinind astfel exigenţele art. 1 alin. (5) din Constituţie. 58. Prin urmare, Curtea reţine că legiuitorul are opţiunea liberă de a stabili măsurile selective de sprijinire a anumitor ramuri ale economiei, a unor domenii de activitate, precum şi a anumitor categorii de întreprinzători şi investiţii. Stimulentele prevăzute de lege urmăresc atragerea în circuitul economico-productiv a capitalului privat în scopul diversificării şi creşterii producţiei, iar programul pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijlocii, „Start-up Nation - Romania“, lansat în cadrul Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, are ca obiectiv încurajarea şi stimularea spiritului antreprenorial al cetăţenilor în scopul implicării acestora în structuri economice private. 59. Având în vedere argumentele expuse, Curtea constată că, din perspectiva criticilor formulate de autorul sesizării, Legea privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii nu este afectată de vicii de neconstituţionalitate. 60. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Guvernul României şi constată că Legea privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
