Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 891 din Codul civil, excepţie ridicată de Andrei Ştefan Deculescu şi Mihaela Delia Chivu în Dosarul nr. 2.030/183/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.208D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 26 septembrie 2019, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, a amânat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2019, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Decizia nr. 2.058 din 5 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.030/183/2015, Tribunalul Dolj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 891 din Codul civil, excepţie ridicată de Andrei Ştefan Deculescu şi Mihaela Delia Chivu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă o acţiune în revendicare imobiliară. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat acordă unei persoane posibilitatea să lipsească de proprietate o altă persoană pentru simplul motiv că cea din urmă persoană, titular mai vechi al unui drept de proprietate privată, a fost delăsătoare şi nu şi-a făcut publică proprietatea sa, neintabulându-şi dreptul de proprietate în cartea funciară. Se susţine că dreptul de proprietate, odată dobândit, devine bun, iar un text de lege care permite pierderea acestui bun, prin dobândirea sa ulterioară de către o altă persoană, este, în mod vădit, neconstituţional. 5. Tribunalul Dolj - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul criticat nu încalcă niciun drept constituţional al subiectului de drept, finalitatea sa fiind aceea de a asigura şi garanta siguranţa circuitului civil în situaţia ivirii unui conflict între terţii dobânditori ai unui imobil de la acelaşi autor. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat derogă de la regula „qui prior tempore, potior in iure“ în cazul conflictului dintre doi achizitori de la acelaşi autor, conflict care urmează a fi rezolvat exclusiv potrivit regulilor de carte funciară. Astfel, indiferent de data actului translativ de drepturi, titularul dreptului tabular va fi considerat acela care şi-a înscris primul titlul în cartea funciară, astfel încât în acest fel se creează prezumţia exactităţii sau a forţei probante a înscrierii în cartea funciară, care nu poate fi combătută decât pe cale judecătorească, la cererea persoanei interesate. Este sancţionată lipsa de diligenţă a dobânditorului care nu procedează la înscrierea dreptului său în cartea funciară, deşi titlul de proprietate este anterior celui care a dobândit ulterior de la acelaşi proprietar tabular, dar a cerut înscrierea dreptului. Se mai invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 344 din 18 septembrie 2003, prin care s-a statuat că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. 8. Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituţional. În acest sens, se arată că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite. Art. 891 din Codul civil reprezintă un corolar al principiului priorităţii, recunoscând eficienţa înscrierii în cartea funciară a titularului care a procedat primul la înscrierea titlului de dobândire, indiferent de data acestuia. Principiul priorităţii reprezintă o aplicare în materia publicităţii imobiliare a principiului de drept roman „qui prior tempore potior jure“. Mai mult, acest text legal asigură şi garantează siguranţa circuitului civil în situaţia ivirii unui conflict între cumpărătorii unui imobil de la acelaşi vânzător. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. 891 din Codul civil, care are următorul cuprins: „În cazul în care două sau mai multe persoane au fost îndreptăţite să dobândească, prin acte încheiate cu acelaşi autor, drepturi asupra aceluiaşi imobil care se exclud reciproc, cel care şi-a înscris primul dreptul va fi socotit titularul dreptului tabular, indiferent de data titlului în temeiul căruia s-a săvârşit înscrierea în cartea funciară“. 12. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin prisma exigenţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că principala critică de neconstituţionalitate formulată vizează faptul că art. 891 din Codul civil acordă unei persoane posibilitatea să lipsească de proprietate o altă persoană pentru simplul motiv că cea din urmă, titular mai vechi al unui drept de proprietate privată, a fost delăsătoare şi nu şi-a făcut publică proprietatea sa, neintabulându-şi dreptul de proprietate în cartea funciară. 14. Cu privire la această critică de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 885 din Codul civil consacră efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară, înscrierea făcându-se în baza înscrisurilor doveditoare ale actului sau faptului care a generat drepturile reale imobiliare respective. Art. 891 din Codul civil stabileşte principiul anteriorităţii înscrierii în cartea funciară, astfel încât ordinea înscrierilor este determinată de data înregistrării cererilor însoţite de înscrisurile justificative [prior tempore potiur iure]. Această regulă rezultă în mod firesc din principiul consacrat la art. 885 din Codul civil şi sancţionează lipsa de diligenţă a dobânditorului care nu procedează la înscrierea dreptului său în cartea funciară, deşi titlul de dobândire este anterior celui care a dobândit ulterior de la acelaşi proprietar tabular, dar a cerut înscrierea dreptului. Textul protejează securitatea circuitului juridic civil, pentru că, în dezvoltarea principiului prevăzut la art. 885 din Codul civil, asigură respectarea prezumţiei exactităţii înscrierilor în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare. În caz contrar, s-ar ajunge la o situaţie de insecuritate juridică, în sensul că titularul dreptului real imobiliar înscris în cartea funciară nu se va putea bucura de caracterul cert al dreptului dobândit pe calea înscrierii, iar terţii dobânditori nu ar cunoaşte niciodată situaţia juridică exactă a imobilului. 15. Curtea subliniază faptul că beneficiarul unui act/fapt juridic care justifică înscrierea în cartea funciară nu dobândeşte un drept real imobiliar decât prin înscrierea acestuia în cartea funciară. Această înscriere se efectuează în baza unui înscris autentic notarial, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, a certificatului de moştenitor sau în baza unui alt act emis de autorităţile administrative [art. 888 din Codul civil]. Ceea ce solicită însă autorii excepţiei de neconstituţionalitate este ca efectul constitutiv de drepturi să se dobândească în funcţie de data înscrisurilor doveditoare ale actului sau faptului care generează drepturile reale imobiliare respective, aspect care antamează art. 885 din Codul civil. În consecinţă, în concepţia acestora, ori de câte ori s-ar descoperi un înscris doveditor anterior celui care a stat la baza înscrierii în cartea funciară, ar urma ca înscrierea realizată să fie radiată, iar drepturile reale imobiliare rezultate din înscrisul descoperit să fie înscrise în cartea funciară. O asemenea construcţie juridică nu poate fi acceptată pentru că, în realitate, răstoarnă efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară, îl relativizează şi îl poziţionează în sfera opozabilităţii. Or, legiuitorul, adoptând noul Cod civil, a dorit să se îndepărteze de la efectul de opozabilitate şi să consacre efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară. 16. Totodată, legiuitorul a reglementat, prin art. 892 din Codul civil, şi posibilitatea radierii unul drept real imobiliar înscris anterior în anumite condiţii prestabilite. Astfel, cel care a fost îndreptăţit, printr-un act juridic valabil încheiat, să înscrie un drept real în folosul său poate cere radierea din cartea funciară a unui drept concurent sau, după caz, acordarea de rang preferenţial faţă de înscrierea efectuată de altă persoană, însă numai dacă sunt întrunite următoarele 3 condiţii: a) actul juridic în temeiul căruia se solicită radierea sau acordarea rangului preferenţial să fie anterior aceluia în baza căruia terţul şi-a înscris dreptul; b) dreptul reclamantului şi cel al terţului dobânditor să provină de la un autor comun; c) înscrierea dreptului în folosul reclamantului să fi fost împiedicată de terţul dobânditor prin violenţă sau viclenie, după caz. 17. Având în vedere cele expuse, Curtea constată că lipsa de diligenţă a dobânditorului care nu a procedat la înscrierea imediată a dreptului său real imobiliar în cartea funciară nu poate conduce la încălcarea dreptului său de proprietate privată, tocmai pentru că, prin neînscriere, acesta nu a dobândit încă un drept de proprietate asupra imobilului respectiv. 18. Legiuitorul are competenţa constituţională de a stabili că dreptul de proprietate asupra imobilelor se dobândeşte de la data încheierii actului generator al înscrierii în cartea funciară sau de la momentul înscrierii în cartea funciară [data procedurii efectelor înscrierii este cea a înregistrării cererii de înscriere]. Dacă până la intrarea în vigoare a Codului civil dreptul de proprietate se dobândea de la momentul încheierii actului generator al înscrierii în condiţiile în care înscrierea avea caracter de opozabilitate, în prezent, legiuitorul a schimbat această regulă, astfel că art. 44 din Constituţie nu mai protejează de la data actului generator al înscrierii dreptul de proprietate asupra imobilului. O asemenea schimbare de concepţie impune o condiţionare pentru dobândirea proprietăţii, condiţionare care are un scop legitim, şi anume asigurarea unei securităţi sporite a raporturilor juridice civile. Totodată, are un caracter adecvat, apt să atingă scopul legitim urmărit, este necesar pentru asigurarea caracterului cert şi corect al raporturilor juridice şi respectă un just echilibru între interesul general privind cunoaşterea situaţiei juridice a imobilelor, a existenţei unei situaţii centralizate a acestora, a realităţii şi exactităţii registrelor publice, pe de o parte, şi cel individual al persoanei, de a avea cât mai repede constituit dreptul de proprietate, pe de altă parte. Totodată, această condiţie nu impune o sarcină disproporţionată individului, mai ales că, spre exemplu, în privinţa înscrisurilor autentice, art. V din Actul adiţional nr. 1.034.784/833/2011 la Protocolul de colaborare încheiat între Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România privind modul de efectuare a operaţiunilor de publicitate imobiliară în aplicarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, anexă la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 337/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2011, prevede că „în ziua întocmirii sau cel mai târziu a doua zi lucrătoare, consecutivă celei în care s-a autentificat actul sau sa emis certificatul de moştenitor ori de legatar, pentru bunurile imobile succesorale înscrise în cartea funciară sau care au documentaţie cadastrală, notarul public are obligaţia de a transmite biroului de cadastru şi publicitate imobiliară cererea de înscriere în cartea funciară însoţită de actul notarial în original“. Se mai reţine că drepturile reale ce provin din moştenire se dobândesc fără înscriere în cartea funciară, astfel că dobânditorul practic trebuie să manifeste diligenţă în privinţa înscrierii în cartea funciară a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă sau a actelor emise de autorităţile administrative [art. 888 din Codul civil]. 19. În concluzie, ţine de opţiunea legiuitorului să stabilească condiţiile în care se dobândesc drepturile reale imobiliare, iar faptul că acesta a stabilit înscrierea în cartea funciară drept regulă a dobândirii/constituirii acestora nu impietează cu nimic asupra dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie/art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. 20. Totodată, Curtea reţine că, potrivit art. 56 din Legea nr. 71/2011, "(1) Dispoziţiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.(2) Până la data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate faţă de terţi“. Prin urmare, ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti să stabilească, în cauzele pe care le au de soluţionat, dacă înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară are efect constitutiv în sensul art. 891 din Codul civil sau de opozabilitate, prin aplicarea art. 56 din Legea nr. 71/2011, în funcţie de stadiul lucrărilor cadastrale în unitatea administrativ-teritorială în care sau înscris în cartea funciară menţiunile cu privire la drepturile tabulare dobândite." 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andrei Ştefan Deculescu şi Mihaela Delia Chivu în Dosarul nr. 2.030/183/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 891 din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
