Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 641 din 13 decembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 641 din 13 decembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 466 din 26 mai 2023
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, excepţie ridicată de Societatea Elimax Market - S.R.L., cu sediul în comuna Bunteşti, satul Poienii de Sus, judeţul Bihor, în Dosarul nr. 2.559/187/2018 al Judecătoriei Beiuş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.263D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 22 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.559/187/2018, Judecătoria Beiuş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, excepţie ridicată de Societatea Elimax Market - S.R.L., cu sediul în comuna Bunteşti, satul Poienii de Sus, judeţul Bihor, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Legea nr. 12/1990.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că scopul urmărit de legiuitor prin normele criticate este reglementarea confiscării acelor sume de bani sau bunuri care au o provenienţă ilicită, respectiv acelea care sunt produsul săvârşirii unei fapte contravenţionale. Or, acest scop este deturnat atunci când se procedează la confiscarea unei sume care este mai mare decât cea care a rămas efectiv în patrimoniul contravenientului, incluzând şi sumele care reprezintă contravaloarea contribuţiilor fiscale şi care sunt deja plătite la bugetul de stat. Astfel, sintagma „sumele de bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei“ are un conţinut ambiguu, putând să descrie, în acelaşi timp, două ipoteze diferite: pe de o parte, acele sume de bani brute obţinute din desfăşurarea unor activităţi şi fapte contravenţionale, iar, pe de altă parte, acele sume de bani cu care contravenientul a rămas după ce a achitat contribuţiile la bugetul de stat [taxa pe valoarea adăugată, accize, impozite etc.] aferente sumelor în discuţie. Aceste aspecte sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, coroborate cu ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    6. În acest context, referitor la confiscarea dispusă în temeiul art. 3 din Legea nr. 12/1990, se învederează că aceasta constituie o veritabilă ingerinţă în dreptul de proprietate privată prin scoaterea din patrimoniul contravenientului a unei sume licite, urmată de trecerea automată a acesteia în bugetul de stat, astfel că, în măsura în care contravenientul a achitat deja contribuţiile la stat pentru suma rezultată în urma comiterii faptei contravenţionale, confiscarea suplimentară a contravalorii taxei pe valoarea adăugată, a accizelor şi a altor taxe este nejustificată şi excesivă, străină de scopul asigurării plăţii impozitelor ori a altor contribuţii recunoscut de Constituţie şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având în vedere că scopul sancţiunii este deja îndeplinit. Prin urmare, înţelesul noţiunii de sumă dobândită prin săvârşirea contravenţiei, supusă efectiv confiscării, ar trebui să se limiteze la suma cu care contravenientul rămâne în urma achitării contribuţiilor antereferite, în caz contrar s-ar ajunge să i se confişte de două ori aceeaşi sumă de bani, respectiv, o dată, plata contribuţiilor la buget şi, a doua oară, contravaloarea acestora inclusă în suma generală. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că noţiunea de „bun“ înglobează orice interes al unei persoane de drept privat, atât timp cât prezintă o valoare economică, astfel că prin această dublă confiscare nejustificată se aduce atingere şi normelor convenţionale care prevăd protecţia bunurilor şi a proprietăţii, cu excepţia cazului când în discuţie este vorba de o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
    7. Judecătoria Beiuş opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit prevederilor art. 44 alin. (9) din Constituţie, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii, iar prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a arătat în mod constant că măsura confiscării nu contravine dispoziţiilor constituţionale, fiind consecinţa încălcării unor legi.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: „Bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum şi sumele de bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă.“
    12. Ulterior sesizării, Legea nr. 12/1990 a fost abrogată expres prin art. I din Legea nr. 222/2020 pentru abrogarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.018 din 2 noiembrie 2020. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor criticate.
    13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1), (2) şi (9) privind protecţia şi garantarea proprietăţii, precum şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii numai în condiţiile legii. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 privind dreptul la respectarea bunurilor din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte critica raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, coroborate cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea observă că aceasta este formulată prin prisma faptului că sintagma „sumele de bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei“ ar avea un conţinut neclar şi ar cuprinde mai multe ipoteze, respectiv, pe de o parte, s-ar referi la sumele de bani brute obţinute din desfăşurarea unor activităţi şi fapte contravenţionale, iar, pe de altă parte, s-ar referi la acele sume de bani cu care contravenientul a rămas după ce a achitat contribuţiile la bugetul de stat [taxa pe valoarea adăugată, accize, impozite etc.] aferente sumelor în discuţie.
    15. Referitor la normele de tehnică legislativă, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că, deşi nu au valoare constituţională, prin reglementarea acestora, legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii ce respectă principiul legalităţii consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 845 din 18 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 13 mai 2021, paragraful 94].
    16. Având în vedere dezvoltarea jurisprudenţială, instanţa de contencios constituţional a reţinut că dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie cuprind anumite exigenţe ce ţin de principiul legalităţii, de asigurarea interpretării unitare a legii, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea şi accesibilitatea legii), de principiul securităţii juridice care consacră securitatea juridică a persoanei şi a raporturilor juridice, concept ce se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale [a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68]. Curtea a stabilit că cerinţa de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I [a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 şi 26].
    17. Aplicând considerentele de principiu mai sus enunţate la textul supus controlului de constituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 12/1990 sunt în consonanţă cu cerinţele de calitate a legii, întrucât din economia acestora se poate deduce înţelesul lor şi consecinţele pe care le antrenează nerespectarea legii, respectiv faptul că bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 12/1990, dacă sunt ale contravenientului, precum şi sumele de bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă, aspecte care sunt aduse la cunoştinţa publică prin publicarea legii în discuţie în Monitorul Oficial al României, Partea I. Însă, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate aduce în discuţie o altă ipoteză care aparţine normelor de drept fiscal, şi anume veniturile brute şi veniturile nete, rezultate în urma deducerii cheltuielilor aferente contribuţiilor fiscale, şi, astfel cum reiese din dosarul cauzei, pretinsa neclaritate a legii este susţinută prin prisma interpretării date normelor legale de către organele fiscale în speţa aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti care, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, ar fi dispus confiscarea unei sume ce este mai mare decât cea care a rămas efectiv în patrimoniul contravenientului, incluzând şi sumele care reprezintă contravaloarea contribuţiilor fiscale şi care au fost deja plătite la bugetul de stat. În acest context, Curtea reţine că acestea sunt aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, iar normele criticate nu trebuie interpretate şi aplicate disparat, ci ţinând seama de cadrul normativ în materie fiscală - Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, şi Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015. Pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 13 iulie 2018, paragrafele 18-20. De asemenea, Curtea învederează că, în situaţia în care persoanele asupra cărora au avut înrâurire normele criticate apreciază că acestea au fost interpretate şi aplicate necorespunzător sau consideră că organele abilitate au dat un alt sens prevederilor legale sau au consemnat în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii aspecte neconforme realităţii, acestea se pot adresa instanţelor judecătoreşti, întrucât, potrivit art. 4 din Legea nr. 12/1990, contravenţiilor prevăzute la art. 1 din aceeaşi lege le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Astfel, în virtutea prevederilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, autorului contravenţiei i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiţiei, cerând anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, având în vedere că art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede faptul că instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.
    18. Prin urmare, având în vedere considerentele mai sus prezentate, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, coroborate cu ale Legii nr. 24/2000, astfel că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
    19. De asemenea, Curtea constată că textul criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu prevederile constituţionale ale art. 44 în componentele privind protecţia şi garantarea proprietăţii, precum şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii numai în condiţiile legii, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 486 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.177 din 4 decembrie 2020, Decizia nr. 417 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.254 din 18 decembrie 2020, Decizia nr. 128 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 25 mai 2017, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Astfel, instanţa de contencios constituţional a reţinut că măsura confiscării cu privire la mărfurile şi produsele care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea activităţilor comerciale ilicite prevăzute de art. 1 din Legea nr. 12/1990, precum şi a sumelor de bani şi a lucrurilor dobândite prin săvârşirea respectivelor contravenţii reprezintă o privare de proprietate impusă de necesitatea protejării populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite. O atare atingere adusă dreptului de proprietate este permisă expres de dispoziţiile art. 44 alin. (9) din Constituţie, potrivit cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii“. Soluţia legislativă criticată nu instituie o prezumţie de dobândire ilicită a bunurilor, deoarece presupune existenţa dovedirii caracterului ilicit al dobândirii, iar măsura confiscării beneficiilor şi încasărilor rezultate din vânzarea unor asemenea mărfuri apare ca o măsură accesorie aplicată în contextul dobândirii ilegale şi se impune tocmai pentru că acestea au servit la săvârşirea contravenţiei (Decizia nr. 417 din 18 iunie 2020, paragrafele 15 şi 16, sau Decizia nr. 429 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003).
    21. Aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa directă a unor încălcări ale legii (Decizia nr. 486 din 25 iunie 2020, paragraful 1). Or, interdicţia confiscării averii dobândite licit şi prezumţia caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de alin. (8) al art. 44 din Constituţie, nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, potrivit alin. (9). Prin însăşi săvârşirea contravenţiei, autorul acesteia se situează în afara sferei licitului, cu consecinţa firească, prevăzută de art. 44 alin. (9) din Constituţie, a posibilităţii de a suferi rigorile legii, între care şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa. Prin săvârşirea unei contravenţii se încalcă o normă legală care reglementează un anumit domeniu de activitate. Acest fapt constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumţiei generale de dobândire licită a averii. O interpretare contrară ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiţii, inclusiv când legea este încălcată (Decizia nr. 154 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 11 aprilie 2005). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză.
    22. De altfel, în virtutea prevederilor art. 1 referitoare la protecţia proprietăţii din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, deşi a recunoscut că o anumită măsură de confiscare a unor bunuri reprezintă o privare de proprietate, a reţinut că aceasta nu intră sub incidenţa celei de-a doua fraze din paragraful 1 al art. 1 din Primul Protocol, ci ţine de paragraful 2, care reglementează folosinţa bunurilor în conformitate cu interesul general, iar prin Hotărârea din 22 februarie 1994, pronunţată în Cauza Raimondo împotriva Italiei, paragraful 30, a constatat că, în speţă, confiscarea efectuată a avut drept scop prevenirea folosirii bunurilor confiscate de către reclamant pentru săvârşirea altor infracţiuni.
    23. Prin urmare, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor convenţionale, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate prin prisma art. 20 din Constituţie, şi nici a celor cuprinse în art. 44 alin. (1), (2) şi (9) din Constituţie, astfel că, şi din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
    24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Elimax Market - S.R.L., cu sediul în comuna Bunteşti, satul Poienii de Sus, judeţul Bihor, în Dosarul nr. 2.559/187/2018 al Judecătoriei Beiuş şi constată că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Beiuş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2022.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 641 din 13 decembrie 2022

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016