Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru trecerea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Instituţiei Prefectului - Judeţul Vrancea în domeniul public al Judeţului Vrancea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vrancea, obiecţie formulată de Guvernul României. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.676 din 2 iulie 2020 şi constituie obiectul Dosarului nr. 871A/2020. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 384 din 29 mai 2019, ale cărei considerente apreciază că sunt aplicabile mutatis mutandis şi în privinţa prezentei legi criticate. 4. Prin această decizie, Curtea a reţinut, în esenţă, că nominalizarea bunului supus transferului în lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, anexă la lege, nu are semnificaţia declarării ca bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, enumerarea din anexă având caracter exemplificativ, prin aceasta încercându-se o delimitare, în principiu, a domeniului public al statului, a domeniului public judeţean şi a domeniului public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor. Regimul juridic al bunului cu privire la care se intenţionează transferul interdomenial este stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reşedinţe de judeţe în administrarea instituţiilor prefectului, potrivit căreia palatele administrative din municipiile reşedinţe de judeţe sunt bunuri proprietate publică de interes naţional. Având în vedere că bunul supus transferului nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, în lipsa unei declaraţii exprese a legii organice, acesta ar fi trebuit trecut din proprietatea publică a statului în cea a unităţii administrativ-teritoriale prin hotărâre a Guvernului, la cererea consiliului judeţean. 5. Autorul obiecţiei de neconstituţionalitate mai susţine că alin. (2) al articolului unic din legea criticată, în conformitate cu care Consiliul Judeţean Vrancea va asigura folosinţa gratuită a spaţiilor deţinute de Instituţia Prefectului - Judeţul Vrancea, vine în contradicţie cu prevederile art. 136 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. Or, nici Consiliul Judeţean Vrancea, nici Instituţia Prefectului - Judeţul Vrancea nu fac parte din categoria instituţiilor de utilitate publică cărora să li se dea în folosinţă gratuită bunurile proprietate publică. În concluzie, solicită admiterea sesizării de neconstituţionalitate. 6. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctele lor de vedere. 7. Autorităţile publice menţionate nu au transmis punctele de vedere solicitate. 8. Pe rolul Curţii se află şi soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru trecerea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Instituţiei Prefectului - Judeţul Vrancea, în domeniul public al Judeţului Vrancea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vrancea, obiecţie formulată de Preşedintele României. 9. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.678 din 2 iulie 2020 şi constituie obiectul Dosarului nr. 873A/2020. 10. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin conţinutul său normativ legea dedusă controlului de constituţionalitate contravine art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1), art. 120 alin. (1), precum şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. 11. În ceea ce priveşte transferul bunurilor aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, dispoziţiile art. 860 alin. (3) din Codul civil reglementează trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale şi invers şi conţin două teze: prima teză vizează bunurile ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului, iar teza a doua are în vedere bunurile aflate în domeniul public al statului, dar care nu fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Bunurile care nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice pot fi transferate din proprietatea publică a statului în cea a unităţilor administrativ-teritoriale în condiţiile procedurale prevăzute de art. 292 din Codul administrativ. 12. Or, bunul vizat de legea criticată nu reprezintă un bun proprietate publică exclusivă. Astfel, bunul supus transferului din domeniul public al statului şi din administrarea Instituţiei Prefectului - Judeţul Vrancea în domeniul public al judeţului Vrancea este nominalizat generic în categoria cuprinsă în anexa nr. 2 pct. 30 la Codul administrativ, intitulată: „Lista cuprinzând unele bunuri care aparţin domeniului public al statului“, cu următorul cuprins: „30. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea: Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice subordonate acestora; instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea; unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale, ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale serviciilor publice de informaţii; serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi prefecturile, cu excepţia celor dobândite din venituri proprii extrabugetare, care constituie proprietatea privată a acestora“. 13. Regimul juridic al bunului cu privire la care se intenţionează transferul interdomenial (Palatul administrativ cu sediul în municipiul Focşani) este stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reşedinţe de judeţe în administrarea instituţiilor prefectului, potrivit căreia palatele administrative din municipiile reşedinţe de judeţe sunt bunuri proprietate publică de interes naţional. 14. În privinţa acestor bunuri, similar raţionamentului realizat de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, paragraful 57, nominalizarea lor în anexa Codului administrativ nu are semnificaţia declarării ca bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, enumerarea din anexă având caracter exemplificativ, prin aceasta încercându-se o delimitare, în principiu, a domeniului public al statului, a domeniului public judeţean şi a domeniului public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor. 15. Având în vedere că bunul supus transferului nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, în lipsa unei declaraţii exprese a legii organice, acesta ar fi trebuit trecut din proprietatea publică a statului în cea a unităţii administrativ-teritoriale prin hotărâre a Guvernului, la cererea Consiliului Judeţean Vrancea, potrivit art. 292 alin. (1) din Codul administrativ, procedură la care face trimitere art. 860 alin. (3) teza a doua din Codul civil. 16. Astfel, prin nesocotirea dispoziţiilor art. 860 din Codul civil coroborat cu art. 292 alin. (1) din Codul administrativ, legea criticată a fost adoptată cu încălcarea principiului legalităţii consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Mai mult, nerespectarea procedurii legale şi lipsa manifestării de voinţă a Consiliului Judeţean Vrancea atrag şi încălcarea art. 120 alin. (1) din Constituţie ce consacră principiul autonomiei locale. Se invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 384 din 29 mai 2019, paragraful 51. 17. Autorul obiecţiei arată că, deşi prin Codul administrativ se abrogă procedura transferului de bunuri proprietate publică prevăzută în Legea nr. 213/1998, soluţia legislativă cuprinsă în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 este preluată în art. 292 alin. (1) din Codul administrativ, fiind completată cu sintagma „dacă prin lege nu se dispune altfel“. Din această perspectivă, apreciază că jurisprudenţa Curţii Constituţionale se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte procedura stabilită în art. 292 alin. (1) din Codul administrativ, menţionând în acest sens Decizia nr. 537 din 25 septembrie 2019, paragraful 28, prin care Curtea a reţinut că noua prevedere legală nu poate fi interpretată decât în conformitate cu Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, paragrafele 37, 41 şi 55, respectiv că transferul unui bun care nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, se va realiza prin hotărâre a Guvernului. Mai mult, prin Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, paragraful 55, Curtea Constituţională a reţinut că introducerea posibilităţii transferului prin lege, care nu poate fi supusă controlului instanţelor de contencios administrativ, ci numai controlului a priori ori a posteriori exercitat de Curtea Constituţională, conduce la inaplicabilitatea art. 52 din Legea fundamentală, întrun domeniu ce ţine exclusiv de transferul dreptului de proprietate publică asupra bunurilor, de către Guvern, care exercită conducerea generală a administraţiei publice. 18. Astfel, aprobarea transmiterii acestor imobile prin lege, ca act al Parlamentului, contravine art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1) şi art. 102 alin. (1) din Constituţie. 19. În continuare, autorul obiecţiei subliniază existenţa unei jurisprudenţe constante a instanţei constituţionale prin care s-a statuat interdicţia reglementării transferului interdomenial al bunurilor proprietate publică prin lege cu caracter individual, menţionând în acest sens Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, Decizia nr. 970 din 31 octombrie 2007, Decizia nr. 494 din 21 noiembrie 2013, Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014, Decizia nr. 406 din 15 iunie 2016, Decizia nr. 384 din 29 mai 2019 sau deciziile nr. 537 şi nr. 538 din 25 septembrie 2019, cu concluzia că legea supusă controlului contravine şi dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie. 20. În concluzie, autorul obiecţiei solicită admiterea sesizării de neconstituţionalitate şi constatarea neconstituţionalităţii Legii privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Instituţiei Prefectului - Judeţul Vrancea în domeniul public al judeţului Vrancea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vrancea, în ansamblul ei. 21. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere. 22. Guvernul a transmis punctul său de vedere înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 4.623 din 4 august 2020, prin care apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate formulată este întemeiată. În acest sens arată, în esenţă, că procedura de transfer intradomenial al bunurilor, respectiv din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, este prevăzută de art. 292 alin. (1) din Codul administrativ, potrivit căruia trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de autorităţile prevăzute la art. 287 lit. a), care au în administrare bunul respectiv, dacă prin lege nu se dispune altfel. Această dispoziţie legală a preluat reglementarea din art. 9 din Legea nr. 213/1998. 23. De asemenea se arată că există o bogată jurisprudenţă a Curţii Constituţionale referitoare la procedura de transfer intradomenial al bunurilor, menţionând în acest sens Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, respectiv Decizia nr. 538 din 25 septembrie 2019. 24. Astfel, prin raportare la reglementările legale în vigoare privind transferul intradomenial al bunurilor şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciază că trecerea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Instituţiei Prefectului - Judeţul Vrancea în domeniul public al judeţului Vrancea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vrancea prin lege, act ce ţine de puterea executivă, aduce atingere art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1) teza finală şi art. 120 alin. (1) din Constituţie. În plus, se încalcă şi art. 147 alin. (4) din Constituţie privind obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale. 25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele de vedere solicitate. 26. Având în vedere faptul că obiectul celor două sesizări este identic, respectiv Legea pentru trecerea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Instituţiei Prefectului - Judeţul Vrancea, în domeniul public al Judeţului Vrancea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vrancea, pentru o bună administrare a actului de justiţie constituţională, în temeiul art. 139 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune, din oficiu, conexarea celor două cauze, respectiv a Dosarului nr. 873A/2020 la Dosarul nr. 871A/2020, care a fost primul înregistrat. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului transmis în Dosarul nr. 873A/2020, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 28. Obiectul controlului de constituţionalitate îl reprezintă Legea pentru trecerea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Instituţiei Prefectului - Judeţul Vrancea, în domeniul public al Judeţului Vrancea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vrancea, care are următorul cuprins: "ARTICOL UNIC (1) În conformitate cu prevederile art. 860 alin. (3) din Codul civil, se aprobă trecerea bunului imobil, format din clădire şi teren aferent, situat în municipiul Focşani, Bulevardul Dimitrie Cantemir nr. 1, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, din domeniul public al statului şi din administrarea Instituţiei Prefectului - Judeţul Vrancea în domeniul public al Judeţului Vrancea. (2) Consiliul Judeţean Vrancea va asigura folosinţa gratuită a spaţiilor deţinute în prezent de Instituţia Prefectului - Judeţul Vrancea, din imobilul prevăzut la alin. (1), pentru funcţionarea în bune condiţii a acesteia, pe bază de protocol. Instituţia Prefectului - Judeţul Vrancea va suporta, în funcţie de suprafaţa deţinută, cota-parte din totalul cheltuielilor de funcţionare şi întreţinere. (3) Predarea-preluarea bunului prevăzut la alin. (1) se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (4) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Afacerilor Interne va elabora un proiect de hotărâre privind modificarea în conformitate cu prevederile prezentei legi a anexei la Hotărârea Guvernului nr. 706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reşedinţe de judeţe în administrarea instituţiilor prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 11 noiembrie 1994, cu modificările ulterioare, precum şi a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1020 şi 1020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare." Legea cuprinde şi o anexă, intitulată Datele de identificare a imobilului şi a terenului aferent care se declară ca fiind de interes public judeţean şi care se transmite din domeniul public al statului şi din administrarea Instituţiei Prefectului - Judeţul Vrancea în domeniul public al Judeţului Vrancea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vrancea. 29. Textele constituţionale invocate direct în motivarea sesizării sunt cele ale art. 136 alin. (4) ultima teză, potrivit cărora bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică, iar, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Constituţionale indicată în argumentarea motivării, cele indirect invocate sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 1 alin. (5) în componentele sale referitoare la calitatea legii şi la stabilitatea raporturilor juridice, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului, ale art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administraţiei publice locale şi ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. (1) Parcursul legislativ 30. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, a fost iniţiată de un deputat şi a fost adoptată de Senat, în calitate de Cameră de reflecţie, la data de 16 octombrie 2019 şi de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 9 iunie 2020. Legea a fost trimisă la promulgare în data de 15 iunie 2020, iar la data de 2 iulie 2020, Guvernul şi Preşedintele României au înaintat Curţii Constituţionale prezentele sesizări de neconstituţionalitate. (2) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate 31. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări pentru declanşarea controlului de constituţionalitate a priori are în vedere respectarea dispoziţiilor constituţionale şi legale care circumstanţiază cele 3 aspecte specifice oricărei sesizări, şi anume: calitatea autorului de titular al dreptului de sezină, obiectul sesizării şi termenul în care aceasta a fost formulată. 32. Astfel, se constată că sesizările au ca obiect o lege adoptată de Parlament, dar încă nepromulgată, că aceasta a fost formulată de Preşedintele României, în calitate de subiect cu drept de sezină prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie şi de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sesizarea fiind introdusă înăuntrul termenului ipotetic de promulgare de 20 de zile, prevăzut de art. 77 alin. (1) din Constituţie (a se vedea, cu privire la termenul ipotetic de promulgare, Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018). 33. Prin urmare, Curtea reţine că sesizarea de neconstituţionalitate formulată respectă condiţiile de admisibilitate mai sus arătate. (3) Analiza criticilor de neconstituţionalitate 34. Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că legea criticată reglementează trecerea unui imobil (palat administrativ) din domeniul public al statului şi din administrarea Instituţiei Prefectului Judeţul Vrancea în domeniul public al judeţului Vrancea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vrancea. Prin argumentele formulate, autorii sesizării pun în discuţie, în esenţă, modalitatea pretins neconstituţională prin care legiuitorul a operat acest transfer al proprietăţii publice, mai exact al unui bun imobil expres determinat în cuprinsul legii criticate, din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, corelativ cu transmiterea dreptului de administrare asupra aceluiaşi imobil. 35. Curtea observă că probleme de drept identice celor ridicate în motivarea prezentei sesizări au mai fost analizate prin decizii anterioare, conturându-se şi consolidându-se astfel o bogată şi constantă jurisprudenţă constituţională în materie. 36. Astfel, cu privire la transferul interdomenial al bunurilor proprietate publică, Curtea a statuat în mod constant interdicţia reglementării unui atare transfer prin lege cu caracter individual. Prin Decizia nr. 406 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 15 iulie 2016, Curtea a reţinut că, potrivit art. 136 alin. (3) teza finală din Legea fundamentală, raportat la art. 860 alin. (3) teza întâi din Codul civil, în situaţia în care bunurile formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului ori a unităţii administrativ-teritoriale, în temeiul unei legi organice, trecerea din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale sau invers operează numai printr-o modificare a legii organice, respectiv prin adoptarea unei legi organice de modificare a legii organice prin care bunurile au fost declarate obiect exclusiv al proprietăţii publice. 37. Pentru celelalte bunuri care nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, Curtea a reţinut că, potrivit art. 136 alin. (2) din Constituţie raportat la art. 860 alin. (3) teza a doua din Codul civil, transferul se face în condiţiile legii, respectiv, pentru cele care trec din proprietatea publică a statului în cea a unităţilor administrativ-teritoriale, el se realizează în condiţiile art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a cererii consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau, simetric, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. 38. Prin aceeaşi decizie (paragraful 31), Curtea a reţinut cu valoare de principiu că, în situaţia particulară a bunurilor care fac obiect exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, singura posibilitate de transmitere a acestor bunuri din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale este aceea ut singuli (în acel caz, prin legea organică de modificare a legii organice prin care terenul a fost declarat obiect exclusiv al proprietăţii publice). De aceea, în această ipoteză, nu îşi găsesc aplicabilitatea considerentele reţinute în jurisprudenţa Curţii, potrivit cărora legile astfel adoptate ar fi neconstituţionale, întrucât ar avea caracter individual. Această situaţie particulară vizează însă numai bunurile care fac obiect exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, întemeindu-se pe prevederile art. 136 alin. (3) teza finală din Constituţie, raportate la dispoziţiile art. 860 alin. (3) teza întâi din Codul civil. 39. În continuare, prin Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iunie 2019, paragrafele 43-45, Curtea a observat că modalitatea de transfer interdomenial al bunurilor proprietate publică, astfel cum este reglementată de Codul civil şi de Legea nr. 213/1998, se întemeiază pe dispoziţiile art. 102 alin. (1) teza finală şi ale art. 120 alin. (1) din Constituţie. Astfel, pentru a da eficienţă acestor norme fundamentale, legiuitorul a reglementat un regim juridic distinct al bunurilor care fac obiectul proprietăţii publice a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale. În acest sens, transferul interdomenial se stabileşte în funcţie de nevoile acestora, subsecvent transmiterii dreptului de proprietate publică constituindu-se şi dreptul de administrare cu privire la bunuri. Cererea de transfer, obligatorie potrivit actului normativ criticat, se face de către Guvern sau consiliile menţionate şi trebuie să aibă un temei/motiv, iar actul prin care se face trecerea, hotărâre a Guvernului sau a consiliilor, poate fi atacat în faţa instanţelor de contencios administrativ. Curtea a reţinut că inexistenţa acordului unităţilor administrativ-teritoriale în ceea ce priveşte transferul bunurilor în patrimoniul acestora, inclusiv al celor din domeniul public, reprezintă o încălcare a principiului constituţional al autonomiei locale, reglementat prin art. 120 alin. (1) din Constituţie. 40. În raport cu cele anterior statuate, Curtea a observat ulterior că Legea nr. 213/1998 a fost abrogată parţial prin art. 597 alin. (2) lit. m) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, însă soluţia legislativă cuprinsă în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, care prevedea că „trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face [...] prin hotărâre a Guvernului“, a fost preluată de dispoziţiile art. 292 alin. (1) din actul normativ abrogator, fiind completată cu sintagma „dacă prin lege nu se dispune altfel“. Or, Curtea a precizat, prin Decizia nr. 537 din 25 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2019, că noua prevedere legală nu poate fi interpretată decât în conformitate cu Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, paragrafele 37, 41 şi 55, respectiv că transferul unui bun care nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, se va realiza prin hotărâre a Guvernului. 41. De asemenea, prin Decizia nr. 118 din 19 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2018, paragrafele 30 şi 31, făcând referire la Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005, Decizia nr. 970 din 31 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 22 noiembrie 2007, Decizia nr. 494 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, şi Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, paragraful 21, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa unitară potrivit căreia legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Prin definiţie, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă al reglementării este determinat concret, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc. În cazul în care Parlamentul îşi arogă competenţa de legiferare, în condiţiile, domeniul şi cu finalitatea urmărite, se încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, viciu care afectează legea în ansamblu. Curtea a mai reţinut că acceptarea ideii potrivit căreia Parlamentul îşi poate exercita competenţa de autoritate legiuitoare în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, adoptând legi în domenii care aparţin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituţionale ale acestei autorităţi, consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituţie, şi transformarea acesteia în autoritate publică executivă. 42. Dincolo de jurisprudenţa mai sus indicată, care cuprinde considerente cu valoare de principiu în materie, este de menţionat Decizia nr. 538 din 25 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2019, prin care Curtea Constituţională a analizat în cadrul controlului a priori de constituţionalitate o situaţie similară, respectiv o lege prin care era reglementată transmiterea Palatului administrativ al judeţului Giurgiu din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Instituţia Prefectului - judeţul Giurgiu în domeniul public al judeţului Giurgiu. 43. Curtea a reţinut, cu acel prilej, că regimul palatelor administrative este reglementat prin Hotărârea Guvernului nr. 706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reşedinţe de judeţe în administrarea instituţiilor prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 11 noiembrie 1994, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căreia palatele administrative din municipiile reşedinţe de judeţe, care au funcţionat ca sedii ale fostului partid comunist, trecute în proprietatea statului în temeiul Decretului-lege nr. 30/1990 şi al Hotărârii Guvernului nr. 115/1990, sunt bunuri proprietate publică de interes naţional. Potrivit art. 2 din această hotărâre, palatele administrative, având datele de identificare prevăzute în anexa la hotărâre, trec în administrarea instituţiilor prefectului. Destinaţia palatelor administrative este aceea de sedii ale instituţiilor publice de interes naţional şi judeţean, respectiv pentru instituţiile prefectului, consilii judeţene, servicii publice deconcentrate ale ministerelor, camere de conturi, birouri parlamentare, consilii locale ale municipiilor reşedinţă de judeţ şi, în limita spaţiului disponibil, pentru autorităţi publice autonome, confederaţii, federaţii sindicale şi redacţii ale ziarelor, cu respectarea normelor legale. 44. Curtea a mai precizat, la paragraful 24 din decizia susmenţionată, că „nominalizarea bunului în cap. I pct. 29 din anexa la Legea nr. 213/1998, lege organică, nu are semnificaţia declarării sale ca bun ce face obiect exclusiv al proprietăţii publice. Enumerarea din anexă are caracter exemplificativ, iar prin aceasta s-a încercat o delimitare, în principiu, a domeniului public al statului, a domeniului public judeţean şi a domeniului public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor“. În considerarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale şi având în vedere că bunul supus transferului nu constituia obiect exclusiv al proprietăţii publice, în lipsa unei declaraţii exprese a legii organice, s-a arătat că bunul imobil în cauză ar fi trebuit trecut din proprietatea publică a statului în aceea a unităţii administrativ-teritoriale prin hotărâre a Guvernului, cu respectarea art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, în vigoare la momentul adoptării legii criticate. Curtea a conchis, prin urmare, că au fost încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5), ale art. 61 alin. (1), ale art. 102 alin. (1) teza finală, ale art. 120 alin. (1) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie. 45. Curtea observă că atât considerentele de principiu, cât şi cele reţinute prin Decizia nr. 538 din 25 septembrie 2019 sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 46. Astfel, legea criticată operează un transfer interdomenial al unui bun imobil individualizat prin datele de identificare prevăzute în anexa ce face parte integrantă din lege, respectiv palatul administrativ situat în municipiul Focşani, care trece din domeniul public al statului şi din administrarea Instituţiei Prefectului judeţului Vrancea în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, respectiv judeţul Vrancea, şi în administrarea Consiliului Judeţean Vrancea. 47. Totodată, Curtea constată că bunul imobil individualizat în cuprinsul anexei ce face parte integrantă la legea criticată era anterior prevăzut la pct. I subpunctul 29 din anexa - Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale la Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, astfel : „I. Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri: (…) 29. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea: (…) serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi prefecturile, cu excepţia celor dobândite din venituri proprii extrabugetare, care constituie proprietatea privată a acestora.“ 48. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, odată cu abrogarea, prin art. 597 alin. (2) lit. m), a art. 9 din Legea nr. 213/1998, a preluat la art. 292 alin. (1) vechea soluţie legislativă referitoare la modalitatea de transfer interdomenial al bunurilor proprietate publică, preluând şi conţinutul anexei, astfel că la pct. 30 din anexa nr. 2 - Lista cuprinzând unele bunuri care aparţin domeniului public al statului se regăseşte, în prezent, aceeaşi dispoziţie, referitoare la „30. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea: (…) serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi prefecturile, cu excepţia celor dobândite din venituri proprii extrabugetare, care constituie proprietatea privată a acestora“. Aşa fiind, bunurile imobile care figurau la pct. I subpunctul 29 din anexa la Legea nr. 213/1998 sunt prevăzute, în prezent, la pct. 30 al anexei nr. 2 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. 49. Aşa fiind, având în vedere că bunul supus transferului reglementat prin legea criticată nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, acesta fiind nominalizat atât generic în anexa nr. 2 la Codul administrativ, cât şi individual la pct. 40 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reşedinţe de judeţe în administrarea instituţiilor prefectului, rezultă că acesta ar fi trebuit trecut din proprietatea publică a statului în aceea a unităţii administrativ-teritoriale prin hotărâre a Guvernului, la cererea Consiliului Judeţean Vrancea, potrivit art. 292 alin. (1) din Codul administrativ, în vigoare la momentul adoptării legii criticate. Aşa fiind, se constată că legea nu a respectat condiţiile legale în vigoare, incidente materiei reglementate, astfel că a fost adoptată cu încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 50. Sub acest aspect, este de observat că propunerea legislativă a fost înregistrată la Senat, în calitate de Cameră de reflecţie, în data de 5 iunie 2019, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, însă adoptarea de către fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului a avut loc sub imperiul noului Cod administrativ, la data de 16 octombrie 2020 (Senat), respectiv la 28 octombrie 2020 (Camera Deputaţilor). Mai mult, Consiliul Legislativ, în data de 12 iulie 2019, a avizat negativ propunerea legislativă, învederând în acest sens atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, precum şi prevederile incidente din noul Cod administrativ. Cu toate acestea, în procedura parlamentară de legiferare nu a fost operată nicio modificare în considerarea celor arătate de organul consultativ de specialitate al Parlamentului. 51. Din perspectiva jurisprudenţei constante în materie a Curţii Constituţionale şi a prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, se constată că este întemeiată şi critica privind încălcarea acestor norme fundamentale, deoarece, aşa cum sa arătat, nu au fost respectate deciziile de principiu ale Curţii Constituţionale cu privire la interzicerea reglementării prin lege cu privire la un caz determinat, relevantă fiind Decizia nr. 118 din 19 martie 2018, precitată. Sunt încălcate, de asemenea, şi considerentele de principiu reţinute în Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, şi Decizia nr. 406 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 15 iulie 2016, cu privire la încălcarea principiului autonomiei locale şi la imposibilitatea constituirii dreptului de administrare concomitent cu acela de proprietate, precum şi cele reţinute cu privire la situaţia excepţională în care transferul unui bun din proprietatea publică exclusivă a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale se poate face prin lege organică (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, paragraful 64), precum şi cele arătate în Decizia nr. 538 din 25 septembrie 2019. 52. În concluzie, pentru toate argumentele arătate, Curtea constată încălcarea art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1) teza finală, art. 120 alin. (1) şi a art. 147 alin. (4) din Constituţie, determinată de faptul că prin legea supusă controlului de constituţionalitate autoritatea legislativă a reglementat într-un domeniu care ţine de administraţie şi autoritatea executivă, respectiv cu privire la transferul unui bun imobil individual, ce nu face obiectul exclusiv al proprietăţii publice, din domeniul public al statului şi din administrarea Instituţiei Prefectului - Judeţul Vrancea în domeniul public al judeţului Vrancea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vrancea. 53. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Guvernul României şi, respectiv, de Preşedintele României şi constată că Legea pentru trecerea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Instituţiei Prefectului - Judeţul Vrancea, în domeniul public al Judeţului Vrancea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vrancea este neconstituţională, în ansamblul său. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 septembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
