Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2023 privind numirea vicepreşedinţilor Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România din Camera Deputaţilor. 2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.525 din 19 octombrie 2023 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.663L/2/2023. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se susţine că Hotărârea Parlamentului României nr. 33/2023 - prin care domnii Vlad Bontea şi Pavel Popescu au fost numiţi vicepreşedinţi în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM - contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legii, ale art. 147 referitor la deciziile Curţii Constituţionale şi ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană, întrucât a fost adoptată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1^4) şi alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, a considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 336 din 14 iunie 2023, precum şi a dispoziţiilor art. 7 paragraful 1 fraza întâi din Directiva (UE) 2018/1.972 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicaţiilor electronice. 4. Se consideră că Hotărârea Parlamentului României nr. 33/2023 a fost adoptată de plenul celor două Camere reunite ale Parlamentului cu nerespectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1^4) şi alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, precum şi a considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 336 din 14 iunie 2023, aşa încât au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 147 din Constituţie. Astfel, în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 336 din 14 iunie 2023, paragraful 40, potrivit căruia, „Chiar dacă hotărârea de numire este adoptată în cursul mandatului preşedintelui în exerciţiu, nu înseamnă că se încalcă/ scurtează/limitează mandatul acestuia, în condiţiile în care aceasta prevede data de la care persoana este numită în funcţie“. Se arată că mandatele vicepreşedinţilor în funcţie se încheiau la data de 11 octombrie 2023, în conformitate cu Hotărârea Parlamentului României nr. 79/2017, adică la o zi după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2023, criticată în prezenta cauză. Se susţine că, pentru respectarea exigenţelor constituţionale, era necesară fie declanşarea procedurii în termen de 30 de zile de la data vacantării funcţiei, fie precizarea datei de la care vicepreşedinţii nou-numiţi intră în funcţie. De asemenea, potrivit susţinerilor autorului sesizării, comisiile de specialitate ale celor două Camere ale Parlamentului au ignorat criteriul de selecţie a candidaţilor prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, în conformitate cu care vicepreşedinţii ANCOM trebuie să aibă o experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic în general. În acest sens se arată că, potrivit CV-ului său, domnul Vlad Bontea este de profesie jurist, absolvind, în anul 2012, Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bioterra din Bucureşti. Conform datelor publice puse la dispoziţie de Camera Deputaţilor cu privire la experienţa sa profesională, între 4 ianuarie 2021 şi 20 ianuarie 2023 a ocupat funcţia de secretar general adjunct la Autoritatea Electorală Permanentă. Autorul sesizării susţine că în Adeverinţa nr. 13.172 din 9 octombrie 2023, eliberată de Autoritatea Electorală Permanentă şi aflată la dosarul depus de candidat, se menţionează că funcţia relevantă de secretar general adjunct a fost exercitată până la data de 20 ianuarie 2023, când a fost emis Ordinul nr. 52 din 20 ianuarie 2023. În CV-ul depus la dosar, candidatul specifică însă că a exercitat funcţia în cadrul Autorităţii Electorale Permanente începând din ianuarie 2021 şi până în luna februarie 2023. Tot din CV-ul domnului Vlad Bontea reiese că în perioada martie 2014-mai 2016 a ocupat funcţia de vicepreşedinte cu rang de subsecretar de stat la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Autorul sesizării mai arată că între 4 septembrie 2012 şi 15 ianuarie 2013 domnul Vlad Bontea a ocupat funcţia de director de cancelarie, cu jumătate de normă, în cadrul Cancelariei Prefectului Judeţului Mehedinţi. Se apreciază că domnul Vlad Bontea nu îndeplineşte cerinţa legală privind experienţa de cel puţin 5 ani în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic în general. Se susţine că, potrivit datelor publice puse la dispoziţie de Camera Deputaţilor, nici domnul Pavel Popescu, licenţiat în ştiinţe economice, nu are experienţa cerută dedispoziţiile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, întrucât nu a profesat minimum 5 ani în domeniile prevăzute de lege. Se arată că dispoziţiile art. 11 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 prevăd drept condiţie obligatorie o experienţă minimă în domeniile de activitate specificate, fără să facă referire la alte concepte, cum ar fi vechimea în muncă, astfel că, în speţă, nu se poate aprecia că este îndeplinită cerinţa prevăzută de lege, cerinţă care garantează o cunoaştere profundă şi o expertiză solidă pentru a lua decizii informate şi pentru a furniza o conducere de calitate a unei autorităţi publice. Absenţa unei experienţe semnificative poate afecta capacitatea de a înţelege aspectele specifice din domeniile respective, ceea ce poate duce la decizii greşite sau ineficiente. În plus, lipsa unei experienţe relevante poate submina încrederea părţilor interesate în competenţa şi abilităţile vicepreşedinţilor ANCOM, existând riscul de a compromite integritatea şi eficacitatea proceselor sau deciziilor cu impact semnificativ în activitatea acestei instituţii. Aşadar, este esenţial ca persoanele vizate să aibă un nivel adecvat de experienţă pentru a-şi exercita funcţia în mod eficient şi profesionist. 5. În continuare, se susţine că nesocotirea dispoziţiilor art. 7 paragraful 1 fraza întâi din Directiva (UE) 2018/1.972 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicaţiilor electronice conduce la încălcarea prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituţie. Directiva europeană menţionată prevede în mod clar că numirile în poziţii-cheie, cum este şi cea de vicepreşedinte al ANCOM, trebuie să se bazeze pe criterii de „autoritate şi experienţă profesională recunoscute, [...] merit, competenţe, cunoştinţe şi experienţă“. Astfel, această directivă impune ca numirile să fie făcute în mod echitabil, fără nicio influenţă politică. Or, având în vedere informaţiile publice disponibile, există îngrijorări serioase cu privire la faptul că cei doi vicepreşedinţi nu au experienţa sau calificarea adecvată pentru funcţia respectivă, nefiind respectate cerinţele stabilite în directivă. 6. În precizările privind sesizarea de neconstituţionalitate, formulate ulterior de autorul acesteia, se arată că preşedinţii Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor din cadrul Camerei Deputaţilor şi Comisiei pentru comunicaţii, tehnologia informaţiei şi inteligenţă artificială din cadrul Senatului au trimis, la data de 23 octombrie 2023, adrese către secretarul general al Camerei Deputaţilor prin care au învederat că, „pentru o mai bună claritate a normei“, ar trebui să se menţioneze în textul actului normativ că data începerii mandatului celor doi vicepreşedinţi este 11 octombrie 2023. Autorul sesizării de neconstituţionalitate consideră că respectiva precizare - care s-a materializat în rectificarea, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 25 octombrie 2023, a Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2023 - nu acoperă neconstituţionalitatea acestei hotărâri. Astfel, se susţine că rectificarea are caracter retroactiv, întrucât mandatele vicepreşedinţilor anteriori s-au suprapus deja cu cele ale noilor vicepreşedinţi în zilele de 10 şi 11 octombrie 2023. Or, rectificarea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 25 octombrie 2023, în condiţiile în care vicepreşedinţii actuali şi-au început mandatele la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2023, respectiv la 10 octombrie 2023. Se consideră că această „pseudoprocedură“ de rectificare, prin care, în fapt, se instituie prevederi cu caracter retroactiv, constituie un precedent deosebit de periculos, singura soluţie fiind declararea ca neconstituţională a hotărârii criticate. Se menţionează că, în această situaţie, se pune problema drepturilor, inclusiv de natură salarială, ale vicepreşedinţilor anteriori şi ale celor noi. De asemenea, se arată că nu există o procedură legală pentru a modifica pe fond o hotărâre a Parlamentului fără votul plenului Parlamentului. Unul dintre pilonii fundamentali ai unei democraţii este principiul separării puterilor în stat, unde fiecare ramură are atribuţiile ei specifice şi o autonomie bine definită. Parlamentul, în calitate de putere legislativă, are printre atribuţiile sale şi adoptarea de hotărâri. Dacă se permite modificarea unei hotărâri parlamentare fără votul plenului, adică al parlamentarilor, se încalcă acest principiu şi se ajunge la neconstituţionalitatea deciziilor luate. Or, Parlamentul este format din reprezentanţii aleşi ai cetăţenilor şi, prin votul lor, ei reflectă voinţa poporului. O hotărâre a Parlamentului este rezultatul unui consens sau al unei majorităţi. A permite modificarea unei astfel de hotărâri fără votul plenului înseamnă a ignora vocea cetăţenilor şi principiile constituţionale dezvoltate de-a lungul timpului în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Dacă s-ar accepta o astfel de practică, s-ar crea un precedent care ar putea fi folosit în viitor pentru a justifica alte modificări fără votul Parlamentului, ceea ce ar putea duce la abuzuri. Potrivit dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care, după publicarea actului normativ, se descoperă erori materiale, la cererea organului emitent, adresată secretarului general al Camerei Deputaţilor, se procedează la publicarea unei rectificări, cu avizul prealabil al Consiliului Legislativ, fiind interzisă, sub sancţiunea nulităţii, modificarea prevederilor unor acte normative prin recurgerea la operaţiunea rectificării. Or, în speţă, rectificarea s-a făcut fără avizul Consiliului Legislativ şi a modificat prevederile actului iniţial, prin introducerea unui termen care nu era prevăzut, astfel că nu este pusă în discuţie o eroare materială, ci o modificare de fond. Totodată, se susţine că rectificarea nu a fost făcută, aşa cum s-a pretextat, „pentru o mai bună claritate a normei“, ci cu scopul de a acoperi neconstituţionalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2023 ulterior sesizării Curţii Constituţionale de către Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România din Camera Deputaţilor. Se consideră că, prin rectificare, hotărârea criticată nu a devenit constituţională, având în vedere că aceasta şi-a produs deja efectele cu privire la începerea mandatelor noilor vicepreşedinţi ai ANCOM. Totodată, aşa cum s-a precizat anterior, legea nu permite rectificarea unei norme pentru o mai bună claritate. Ideea în sine de modificare pentru o mai bună claritate duce la concluzia unei modificări privind fondul actului normativ, iar nu a unei îndreptări de eroare materială. Se arată că, în speţă, procesul prin care a fost realizată rectificarea este nelegal atât în ceea ce priveşte modalitatea de realizare, cât şi prin încercarea de modificare a fondului textului iniţial. Pentru ca cetăţenii să poată avea încredere în stabilitatea juridică a unei ţări, este esenţial ca aceştia să se poată baza pe o procedură legislativă clară şi consistentă. Modificarea hotărârilor parlamentare fără un vot corespunzător, prin rectificări, ar aduce incertitudine şi ar eroda încrederea în procesul legislativ. În concluzie, se apreciază că orice procedură care ar permite modificarea pe fond a unei hotărâri a Parlamentului fără votul plenului acestuia nu numai că ar fi contrară principiilor fundamentale ale democraţiei, dar ar crea şi un precedent care ar putea fi exploatat în moduri imprevizibile şi periculoase în viitor. Acest lucru ar fi de natură să erodeze încrederea în instituţiile democratice ale statului şi să submineze stabilitatea şi ordinea de drept. 7. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului pentru a comunica punctele de vedere ale celor două birouri permanente. 8. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor apreciază că sesizarea formulată este neîntemeiată. Astfel, se consideră că autorul sesizării invocă în mod formal încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală în ceea ce priveşte numirea vicepreşedinţilor ANCOM, întrucât nu argumentează respectiva încălcare în mod concret şi efectiv, relevant din punct de vedere constituţional. Astfel, aşa cum reiese din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, criticile de neconstituţionalitate trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, iar invocarea prevederilor Legii fundamentale pretins a fi încălcate nu trebuie să aibă un caracter pur formal, aspect care nu este îndeplinit de către prezenta sesizare (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, Decizia nr. 1.094 din 20 decembrie 2012, Decizia nr. 335 din 4 iulie 2013, Decizia nr. 234 din 2 iunie 2020, Decizia nr. 18 din 14 ianuarie 2021 şi Decizia nr. 59 din 16 februarie 2022). Se arată că autorul sesizării susţine că încălcarea exigenţelor prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie ar deriva din nerespectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1^4) şi alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, însă nu prezintă relevanţa constituţională a acestor norme legale sau un raport de cauzalitate care să determine presupusa neconstituţionalitate ca urmare a presupusei nerespectări a normelor infraconstituţionale, ci se aduc mai degrabă opinii şi consideraţii personale cu privire la activitatea şi pregătirea profesională a candidaţilor numiţi în funcţia de vicepreşedinte la ANCOM, precum şi cu privire la importanţa în cadrul sistemului de drept românesc a normelor legale invocate. 9. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, potrivit cărora vicepreşedinţii ANCOM trebuie să aibă o experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic în general, se consideră că aspectele invocate nu pot fi avute în vedere, acestea fiind opinii subiective raportate numai la o parte a activităţii în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic din întregul parcurs profesional al domnilor Vlad Bontea şi Pavel Popescu. Se apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, potrivit cărora perioada de exercitare a mandatului de parlamentar constituie vechime în muncă şi în specialitate, cu toate drepturile prevăzute de lege. Cu privire la candidatura domnului Vlad Bontea, care este licenţiat în drept, se arată că CV-ul şi celelalte înscrisuri depuse atestă atât experienţa profesională în domeniile cerute de lege, cât şi vechimea de cel puţin 5 ani, fiind respectate exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 11 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, astfel că domnul Vlad Bontea a fost numit în funcţie în mod legitim. În susţinerea îndeplinirii condiţiei reglementate de prevederile art. 11 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 sunt anexate înscrisuri care certifică faptul că domnul Vlad Bontea are o vechime relevantă pentru numirea în funcţia de vicepreşedinte al ANCOM de cel puţin 8 ani. Mai exact, acesta a deţinut funcţia de vicepreşedinte, cu rang de secretar de stat, la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în perioada 2014-2016, conform Adeverinţei nr. 11.634 din 24 octombrie 2023; a exercitat mandatul de deputat în legislatura 2016-2020, conform Adeverinţei de la Camera Deputaţilor nr. 9/13.899 din 1 septembrie 2021; în perioada 2021-2023 a deţinut funcţia de secretar general adjunct în cadrul Autorităţii Electorale Permanente, unde a coordonat activitatea Direcţiei generale juridice şi resurse umane şi a fost delegat să reprezinte instituţia în raport cu instanţele de judecată din România, fiind numit prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Electorale Permanente nr. 7 din 5 ianuarie 2021, iar în perioada 13 februarie 2023-10 octombrie 2023 a fost angajat în funcţia de consilier parlamentar la Camera Deputaţilor, conform Adeverinţei nr. 9/14.051 din 16 octombrie 2023. Cu privire la candidatura domnului Pavel Popescu, se arată că CV-ul şi celelalte înscrisuri depuse atestă atât vechimea de cel puţin 5 ani în domeniile cerute de lege, cât şi experienţa profesională, fiind respectate exigenţele dispoziţiilor art. 11 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, astfel că domnul Pavel Popescu a fost numit în funcţie în mod legitim. În susţinerea îndeplinirii cerinţei legale sunt anexate înscrisuri care certifică faptul că domnul Pavel Popescu, licenţiat în ştiinţe economice şi informatică, are o vechime relevantă pentru numirea în funcţia de vicepreşedinte al ANCOM de cel puţin 6 ani şi 9 luni. Mai exact, potrivit Adeverinţei emise de Camera Deputaţilor cu nr. 9/13.780 din 9 octombrie 2023, domnul Pavel Popescu a fost ales deputat în legislaturile 2016-2020 şi 2020-2023, cele două mandate de deputat însumând cel puţin 6 ani şi 9 luni vechime, întrucât data încetării mandatului de deputat al domnului Pavel Popescu, ca urmare a demisiei, este 11 octombrie 2023, potrivit Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 60/2023 privind vacantarea unui loc de deputat. Totodată, se arată că în exerciţiul mandatului de deputat, în perioada 2016-2020, candidatul a deţinut şi funcţia de secretar al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor din Camera Deputaţilor, iar din anul 2020 până la data demisiei a avut calitatea de membru al aceleiaşi comisii, astfel că, şi în cazul domnului Pavel Popescu, funcţiile îndeplinite se circumscriu competenţei ANCOM. 10. În sprijinul argumentelor aduse se invocă şi considerentele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 336 din 14 iunie 2023, paragraful 50. Astfel, în acord cu jurisprudenţa Curţii, condiţiile privind experienţa profesională, atât sub aspectul relevanţei acesteia, cât şi sub aspectul obiectiv al duratei minime de vechime, au fost analizate de cele două comisii reunite, respectiv Comisia pentru comunicaţii, tehnologia informaţiei şi inteligenţă artificială din Senat şi Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor din Camera Deputaţilor, în exerciţiul atribuţiei de verificare a îndeplinirii cerinţelor legale de către candidaţii la funcţia de vicepreşedinte la ANCOM. Ca urmare, cele două comisii au înaintat plenului reunit al celor două Camere ale Parlamentului raportul comun favorabil, din care reiese lista candidaţilor care au îndeplinit condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 11 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009. În continuare, potrivit prevederilor art. 99 şi 100 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, s-a procedat la dezbaterea raportului, iar în urma votului plenului reunit, candidaturile domnilor Vlad Bontea şi Pavel Popescu au întrunit numărul necesar de voturi pentru desemnarea în funcţiile de vicepreşedinţi ai ANCOM. În concluzie, se apreciază că Hotărârea Parlamentului României nr. 33/2023 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, în exerciţiul marjei exclusive de apreciere a oportunităţii numirii în funcţia de vicepreşedinte al ANCOM ce aparţine Parlamentului, căruia Curtea Constituţională nu i se poate substitui, potrivit jurisprudenţei sale constante, şi, ca atare, se solicită respingerea acestei critici de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 11. Referitor la presupusa încălcare a dispoziţiilor art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, care prevăd că propunerile de candidaţi pentru funcţia de vicepreşedinte la ANCOM se înaintează Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în termen de 30 de zile de la data vacantării funcţiilor, se arată că, în speţă, mandatele de vicepreşedinte ale domnilor Iana Bogdan Cristian şi Lovin Eduard Lucian se încheiau la data de 11 octombrie 2023, conform Hotărârii Parlamentului României nr. 79/2017, la o zi după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2023. În acest context, este evident că domnii Vlad Bontea şi Pavel Popescu nu pot exercita atribuţiile de vicepreşedinţi ai ANCOM decât începând cu data de 11 octombrie 2023. Se arată că hotărârea de numire nu prevede în mod expres că mandatul noilor vicepreşedinţi ar începe la data de 10 octombrie 2023, iar interpretarea prezentată de autorul sesizării de neconstituţionalitate, în sensul începerii noilor mandate la data de 10 octombrie 2023, nu poate fi primită, întrucât aceasta ignoră faptul că hotărârea atacată reprezintă un act normativ infralegal, care nu produce efecte ut singuli, ci este adoptat în exerciţiul şi/sau în organizarea aplicării unui cadru juridic expres prevăzut de lege, de la care nu poate deroga. Ca atare, întrucât hotărârea criticată nu consacră intervenirea vreuneia dintre cauzele de încetare anticipată a mandatelor foştilor vicepreşedinţi ai ANCOM, reglementate de prevederile art. 11 alin. (5) lit. a)-e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, ca temei pentru numirea noilor vicepreşedinţi, este de la sine înţeles că numirea acestora din urmă operează de la încetarea de drept a mandatelor foştilor vicepreşedinţi, respectiv de la expirarea acestora, conform dispoziţiilor art. 11 alin. (5) lit. f) din acelaşi act normativ. 12. Mai mult decât atât, se arată că, la data de 23 octombrie 2023, Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor din Camera Deputaţilor şi Comisia pentru comunicaţii, tehnologia informaţiei şi inteligenţă artificială din Senat au solicitat publicarea unei rectificări cu privire la precizarea datei începerii mandatelor de vicepreşedinte, respectiv data de 11 octombrie 2023. Cele două solicitări au fost dezbătute în şedinţa din data de 24 octombrie 2023 a Birourilor permanente reunite, prilej cu care s-a hotărât declanşarea procedurii de rectificare a Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2023, conform stenogramei şedinţei. Precizarea datei începerii mandatelor vicepreşedinţilor ANCOM, ulterior intrării în vigoare a Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2023, nu are semnificaţia unei clarificări şi nu reprezintă o modificare adusă hotărârii, ci este menită să înlăture o omisiune şi contribuie implicit şi la evidenţierea datei la care urmează să înceteze mandatele noilor vicepreşedinţi ai ANCOM. Astfel, în urma hotărârii Birourilor permanente reunite, Departamentul Legislativ din Camera Deputaţilor a fost delegat în vederea îndeplinirii procedurilor de rectificare a hotărârii, rectificare publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 25 octombrie 2023, evitându-se, astfel, posibilitatea interpretării datei de începere/încetare a mandatelor de vicepreşedinte ale domnilor Vlad Bontea şi Pavel Popescu. Prin urmare, se consideră că nu se aduce atingere principiilor legale şi constituţionale nici cu privire la data numirii şi nici cu privire la cea a vacantării funcţiei. 13. Referitor la termenul „[...] de 30 de zile de la data vacantării funcţiilor“, prevăzut în dispoziţiile art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, se arată că acesta a fost instituit tocmai pentru a nu se ajunge la un blocaj instituţional şi are în vedere asigurarea cu prioritate a stabilităţii şi continuităţii conducerii ANCOM. Se invocă, în acest sens, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 336 din 14 iunie 2023, paragraful 39. În concluzie, se apreciază că Hotărârea Parlamentului României nr. 33/2023 a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 şi se solicită respingerea acestei critici de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 14. Cu privire la invocarea de către autorul sesizării a presupusei încălcări a prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, se susţine că aceasta este pur formală. Autorul sesizării nu relevă în cadrul argumentării sale cum anume este încălcată prevalenţa dreptului european prin adoptarea hotărârii parlamentare criticate, nefiind evidenţiat niciun raport de cauzalitate care să atragă nerespectarea exigenţelor constituţionale ale art. 148 alin. (2). Se precizează că, dimpotrivă, prevederile dreptului european invocat au fost respectate prin îndeplinirea criteriilor legale de numire în funcţia de vicepreşedinte la ANCOM, după cum s-a arătat anterior, acestea reflectând în legislaţia română criteriile reglementate la nivel comunitar. Consecinţă directă a pluralismului juridic, legea internă nu poate fi invalidată în cadrul ordinii juridice interne datorită faptului că nu este compatibilă cu dreptul Uniunii Europene, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 59 din 17 ianuarie 2007. Totodată, prin Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, Curtea a reţinut că sarcina aplicării cu prioritate a reglementărilor comunitare obligatorii în raport cu prevederile legislaţiei naţionale revine instanţei de judecată, iar, în cazul în care s-ar accepta punctul de vedere că instanţa constituţională poate stabili constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea unui text de lege raportat la prevederile unui act comunitar, s-ar încălca, în plus, competenţele Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, din moment ce aceasta are competenţa să interpreteze tratatele. Se mai invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.249 din 7 octombrie 2010 şi nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009. În concluzie, se apreciază că hotărârea criticată a fost adoptată fără a se aduce atingere prevalenţei dreptului european, fiind respectate prevederile art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală, şi ca atare se solicită respingerea acestei critici de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 15. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 147 din Constituţie, se susţine că aceasta este inadmisibilă, întrucât nu este argumentată de autorul sesizării. Astfel, acesta doar enunţă o pretinsă încălcare a normei constituţionale, fără a prezenta vreun argument sau raţionament care să evidenţieze o posibilă neconstituţionalitate a hotărârii de numire a celor doi vicepreşedinţi ai ANCOM. În concluzie, se apreciază că Hotărârea Parlamentului României nr. 33/2023 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 147 din Constituţie, pretins a fi încălcate, având în vedere că această critică nu este susţinută şi, prin urmare, nu poate fi reţinută drept viciu de neconstituţionalitate. 16. Referitor la precizările suplimentare ale autorului sesizării, comunicate ulterior instanţei de contencios constituţional, se susţine că acestea nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci reprezintă susţineri şi îngrijorări personale cu privire la o situaţie de fapt şi, respectiv, cu privire la actualul cadru normativ care reglementează instituţia juridică a rectificării actelor publicate în Monitorul Oficial al României. Cu privire la procedura de rectificare, se arată că aceasta reprezintă un eveniment legislativ reglementat de dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, eveniment legislativ distinct de procedura de modificare, aceasta din urmă cunoscând o reglementare diferită în cadrul aceluiaşi act normativ. Totodată, instituţia rectificării este reglementată şi în alte acte normative primare şi secundare, cum ar fi: Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, republicată, Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, precum şi Ordinul secretarului general al Camerei Deputaţilor nr. 367/2022 privind procedurile publicării, republicării şi rectificării, precum şi ale publicării în numere speciale a actelor în Monitorul Oficial al României. Se arată că, aşa cum reiese din prevederile Legii nr. 24/2000, rectificarea reprezintă acel eveniment legislativ prin care se îndreaptă erori materiale descoperite după publicarea actului normativ în Monitorul Oficial al României, iar modificarea reprezintă acel eveniment legislativ prin care se schimbă expres conţinutul unei soluţii normative, acesta redându-se într-o nouă formulare, operaţiune realizată prin adoptarea unui act normativ de acelaşi grad cu cel modificat. Prin urmare, susţinerea autorului sesizării, conform căreia nu există procedură legală pentru operarea rectificării publicate în Monitorul Oficial al României, nu poate fi primită de Curtea Constituţională. 17. Cu privire la procesul de rectificare a hotărârii criticate, se susţine că acesta s-a desfăşurat cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 24/2000 şi de Ordinul secretarului general al Camerei Deputaţilor nr. 367/2022. Aşa cum s-a arătat mai sus, iniţiativa de rectificare a aparţinut celor două comisii raportoare, cu aprobarea Birourilor permanente reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, scopul fiind îndreptarea erorii materiale determinate de omisiunea precizării în raportul comun a datei de începere a mandatului celor doi noi vicepreşedinţi ai ANCOM. În continuare, Departamentul Legislativ, împuternicit de Birourile permanente reunite, a procedat la întocmirea unei note de rectificare şi la înaintarea acesteia secretarului general al Camerei Deputaţilor, potrivit dispoziţiilor art. 15 dinOrdinul secretarului general al Camerei Deputaţilor nr. 367/2022, nefiind necesar avizul Consiliului Legislativ pentru publicarea acestei rectificări. De altfel, prin Adresa nr. A419 din 25 octombrie 2023, Consiliul Legislativ a comunicat că nu are competenţa legală de a aviza rectificarea Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2023, astfel că s-a procedat la publicarea rectificării în Monitorul Oficial al României. În concluzie, rectificarea hotărârii criticate a respectat întru totul exigenţele prescrise de lege şi nu este de natură să atragă vicii de neconstituţionalitate. 18. Având în vedere toate argumentele prezentate, se apreciază că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate în sesizare, întrucât nu există impedimente de natură constituţională în numirea domnului Vlad Bontea şi a domnului Pavel Popescu în funcţia de vicepreşedinte la ANCOM, fiind respectate criteriile legale pentru numirea acestora, astfel că nu este viciată constituţionalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2023. Prin urmare, se apreciază că prezenta sesizare de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi se propune respingerea acesteia. 19. Biroul permanent al Senatului nu a comunicat Curţii Constituţionale punctul său de vedere. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea criticată, raportate la prevederile Constituţiei, precum şiLegea nr. 47/1992, reţine următoarele: 20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 1, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate. 21. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 33/2023 privind numirea vicepreşedinţilor Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 octombrie 2023, potrivit căreia: „Articol unic. - Se numesc, pentru un mandat de 6 ani, în funcţia de vicepreşedinte la Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii domnul Bontea Vlad şi domnul Popescu Pavel.“ 22. Autorul sesizării invocă, în susţinerea acesteia, prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legii, ale art. 147 referitor la deciziile Curţii Constituţionale şi ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. 23. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, atât sub aspectul obiectului, fiind vorba lato sensu despre o hotărâre adoptată de plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului, cât şi sub aspectul titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind formulată de un grup parlamentar - Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România din Camera Deputaţilor -, sub semnătura liderului acestuia. 24. Cu privire la îndeplinirea celorlalte condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt stipulate explicit de lege, dar care reprezintă rezultatul interpretării textelor de lege în jurisprudenţa Curţii, se constată că o astfel de condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor parlamentare o constituie relevanţa constituţională a obiectului respectivelor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, şi Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). 25. De asemenea, Curtea Constituţională a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate în dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin prevederile Constituţiei, pe de altă parte. Aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, iar nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, ale plenului Senatului şi ale plenului reunit al celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, precitată, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitată, şi Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015). 26. În speţă, criticile de neconstituţionalitate a hotărârii vizează problema încălcării prevederilor art. l alin. (5), ale art. 147 şi ale art. 148 alin. (2) din Constituţie. Într-o primă critică, se susţine că Parlamentul a adoptat hotărârea de numire a noilor vicepreşedinţi ai Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM, în cursul mandatului vicepreşedinţilor în exerciţiu, fără precizarea datei de la care noii vicepreşedinţi intră în funcţie. Se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 19 martie 2009, potrivit cărora propunerile de candidaţi pentru funcţia de vicepreşedinte se înaintează Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în termen de 30 de zile de la data vacantării acesteia, precum şi a considerentelor din Decizia Curţii Constituţionale nr. 336 din 14 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 9 octombrie 2023, paragraful 40. Se susţine că, pentru respectarea exigenţelor art. 1 alin. (5) şi ale art. 147 din Constituţie, era necesară fie declanşarea procedurii de numire a vicepreşedinţilor ANCOM în termen de 30 de zile de la data vacantării funcţiei, fie precizarea datei de la care noii vicepreşedinţi intră în funcţie. Cea de-a doua critică susţine că Parlamentul a numit în funcţia de vicepreşedinte la ANCOM două persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, şi anume de dispoziţiile art. 11 alin. (3) lit. a) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, potrivit cărora vicepreşedinţii ANCOM trebuie să aibă o „experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic în general“. De asemenea, se consideră că se încalcă şi prevederile art. 7 paragraful 1 fraza întâi din Directiva (UE) 2018/1.972 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicaţiilor electronice. Se susţine că, în acest mod, se aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală. 27. Curtea constată că aceste critici sunt efective şi au incidenţă cu privire la principiul respectării legilor, fiind indicate aspecte punctuale, obiective şi comprehensibile de pretinsă încălcare a legii. Ţinând seama de faptul că nicio autoritate publică nu dispune de o marjă de apreciere în privinţa respectării legilor, Curtea reţine că aceste critici necesită o analiză pe fond, astfel că sesizarea având ca obiect Hotărârea Parlamentului României nr. 33/2023 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate. 28. Critica privind adoptarea hotărârii de numire a noilor vicepreşedinţi ai ANCOM în cursul mandatului vicepreşedinţilor în exerciţiu, fără precizarea datei de la care noii vicepreşedinţi intră în funcţie, este fundamentată pe dispoziţiile art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, potrivit cărora „(1^4) Propunerile de candidaţi pentru funcţiile prevăzute la alin. (1) (preşedinte şi vicepreşedinţi ai ANCOM - s.n.) se înaintează Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în termen de 30 de zile de la data vacantării funcţiilor.“ 29. În acest sens, Curtea observă că, prin Decizia nr. 336 din 14 iunie 2023, precitată, a respins, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 21/2023 privind numirea preşedintelui ANCOM şi a reţinut, în paragraful 39, că, „potrivit art. 11 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, «Membrii ale căror mandate au expirat rămân în funcţie până la numirea succesorilor lor», însă această normă se referă la o situaţie de provizorat care indică soluţia de urmat, astfel că incidenţa sa vizează cazuri extreme. Pentru a limita întinderea în timp a situaţiei de provizorat, art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 a stabilit că propunerile de candidaţi pentru funcţia de preşedinte al ANCOM se înaintează Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în termen de 30 de zile de la data vacantării funcţiei. Dar acest lucru nu înseamnă că textul menţionat trebuie să devină şi regula, acesta vizând o soluţie in extremis, de ultimă instanţă, aplicabilă atunci când procedura de numire nu a putut fi parcursă la timp, până la expirarea mandatului preşedintelui în exerciţiu, din varii motive. Acesta se aplică atunci când ritmicitatea numirilor şi continuitatea mandatelor (pline) nu pot fi asigurate. Astfel, analizând acest text, se constată că termenul prevăzut a fost instituit pentru a evita blocajele instituţionale, precum şi prelungirea sine die a numirii preşedintelui/vicepreşedinţilor ANCOM.“ De asemenea, Curtea aminteşte considerentele reţinute în paragraful 40 din Decizia nr. 336 din 14 iunie 2023, potrivit cărora, „Chiar dacă hotărârea de numire este adoptată în cursul mandatului preşedintelui în exerciţiu, nu înseamnă că se încalcă/scurtează/limitează mandatul acestuia, în condiţiile în care aceasta prevede data de la care persoana este numită în funcţie. În cazul de faţă, hotărârea indică data numirii în funcţie - începând cu data de 11 mai 2023 -, ceea ce înseamnă că este respectată durata mandatului preşedintelui ANCOM în exerciţiu, care expira pe data de 11 mai 2023 (a se vedea articolul unic din Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2020 privind numirea preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 13 octombrie 2020, care prevede că «Se numeşte domnul Stoica Vlad Ştefan în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii pentru perioada rămasă a mandatului de 6 ani început la data de 11 mai 2017»).“ Prin decizia mai sus-menţionată, paragrafele 41 şi 42, Curtea a concluzionat că dispoziţiile art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 nu exprimă un scop în sine, ci consacră un mijloc procedural menit să curme starea de provizorat în numirea preşedintelui ANCOM. Ca atare, apelarea la acesta se face in extremis, atunci când continuitatea firească a numirilor nu poate fi asigurată. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a statuat că în procedura de adoptare a Hotărârii Parlamentului României nr. 21/2023 nu au fost încălcate dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 invocate, astfel că nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 30. Revenind la cauza de faţă, Curtea constată că vicepreşedinţii în exerciţiu ai ANCOM au fost numiţi prin Hotărârea Parlamentului României nr. 79 din 11 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 11 octombrie 2017, care prevedea că: „Articol unic. - Se numesc, pentru un mandat de 6 ani, în funcţiile de vicepreşedinte la Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, domnii Iana Bogdan Cristian şi Lovin Eduard Lucian.“ Vicepreşedinţii astfel numiţi şi-au exercitat mandatul în intervalul 11 octombrie 2017-10 octombrie 2023 inclusiv, funcţia ocupată urmând să devină vacantă la data de 11 octombrie 2023. Hotărârea Parlamentului României nr. 33/2023 privind numirea noilor vicepreşedinţi ai ANCOM, criticată în prezenta cauză, are un conţinut similar cu hotărârea anterioară - singura diferenţă fiind reprezentată, în mod evident, de numele persoanelor desemnate - şi a fost adoptată de Parlament la data de 10 octombrie 2023 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 octombrie 2023, aşadar în ultima zi de mandat a vicepreşedinţilor în funcţie. În lipsa precizării în cuprinsul hotărârii criticate a datei de la care noii vicepreşedinţi intră în funcţie, se pune doar o problemă de interpretare, întrucât un nou mandat nu poate să înceapă decât în momentul în care încetează mandatul anterior în unul dintre modurile prevăzute de dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009. Or, în speţă nu a intervenit niciuna dintre cauzele de încetare anticipată a mandatelor vicepreşedinţilor ANCOM numiţi prin Hotărârea Parlamentului României nr. 79/2017 - reglementate de prevederile art. 11 alin. (5) lit. a)-e) şi g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, ceea ce înseamnă că numirea noilor vicepreşedinţi ai ANCOM operează la expirarea mandatelor vicepreşedinţilor în exerciţiu, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (5) lit. f) din acelaşi act normativ, şi anume la data de 11 octombrie 2023. 31. Aşa fiind, considerentele mai sus citate din Decizia nr. 336 din 14 iunie 2023, paragrafele 39-42, îşi păstrează valabilitatea, mutatis mutandi, şi în prezenta cauză, cu precizarea că data de la care începe mandatul noilor vicepreşedinţi ai ANCOM, numiţi prin Hotărârea Parlamentului României nr. 33/2023, se deduce din interpretarea acestei hotărâri în corelare cu Hotărârea Parlamentului României nr. 79/2017, ţinând cont de succesiunea mandatelor în timp. 32. Prin urmare, critica privind adoptarea hotărârii de numire a vicepreşedinţilor ANCOM în cursul mandatului vicepreşedinţilor în exerciţiu, fără precizarea datei de la care noii vicepreşedinţi intră în funcţie, este neîntemeiată, întrucât, în procedura de adoptare a Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2023, nu au fost încălcate dispoziţiile art. 11 alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, astfel că nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 147 din Constituţie. 33. Referitor la precizările privind sesizarea de neconstituţionalitate, formulate de autor, în sensul că rectificarea hotărârii criticate, prin menţionarea datei de la care noii vicepreşedinţi intră în funcţie, nu acoperă neconstituţionalitatea acestei hotărâri - rectificare publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 25 octombrie 2023 -, se observă că nu se impune o analiză distinctă, având în vedere că Hotărârea Parlamentului României nr. 33/2023 a fost adoptată cu respectarea cerinţelor constituţionale invocate. 34. Critica privind numirea în funcţia de vicepreşedinte la ANCOM a două persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege este fundamentată pe dispoziţiile art. 11 alin. (3) lit. a) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, potrivit cărora vicepreşedinţii ANCOM trebuie să aibă o experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic în general. 35. Consacrarea caracterului dihotomic al condiţiilor legale pe care persoanele numite trebuie să le îndeplinească, şi anume condiţii obiective şi condiţii subiective, are drept consecinţă doar admisibilitatea unui control efectuat de instanţa constituţională exclusiv în ceea ce priveşte condiţiile obiective (Decizia nr. 296 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 10 iunie 2022, paragraful 33, şi Decizia nr. 336 din 14 iunie 2023, precitată, paragraful 44). 36. Raportat la cauza de faţă, Curtea constată că textul de lege invocat impune o „experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic ori economic în general“ pentru ca o persoană să aibă vocaţia de a fi numită în funcţia de vicepreşedinte al ANCOM. Aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 336 din 14 iunie 2023, paragraful 46, din punct de vedere semantic există diferenţe între „vechime“ (în funcţie) şi „experienţă“. Acest din urmă termen se referă şi la un anumit grad de cunoaştere a domeniului, astfel că, în realitate, condiţia analizată exprimă în sine un aspect obiectiv circumscris duratei activităţii prestate (5 ani) şi unul subiectiv (nivelul cunoştinţelor dobândite). 37. Analizând actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată că domnul Vlad Bontea, de profesie jurist, a exercitat mandatul de deputat în legislatura 20 decembrie 2016-20 decembrie 2020. Or, potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, „Perioada de exercitare a mandatului de parlamentar constituie vechime în muncă şi în specialitate, cu toate drepturile prevăzute de lege“. De asemenea, domnul Vlad Bontea a ocupat funcţiile de: consilier parlamentar la cabinetul preşedintelui Camerei Deputaţilor (13 februarie 2023-10 octombrie 2023), secretar general adjunct la Autoritatea Electorală Permanentă (4 ianuarie 2021-9 februarie 2023), vicepreşedinte cu rang de subsecretar de stat la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (11 martie 2014-3 noiembrie 2016) şi director de cancelarie, cu jumătate de normă, în cadrul Cancelariei Prefectului Judeţului Mehedinţi (4 septembrie 2012-15 ianuarie 2013). Cele indicate mai sus sunt menţionate în adeverinţele emise de instituţiile antereferite. Prin urmare, Curtea constată că domnul Vlad Bontea a desfăşurat activitate mai mult de 5 ani în domeniul juridic. 38. De asemenea, din actele depuse la dosar, se constată că domnul Pavel Popescu, licenţiat în ştiinţe economice, a exercitat mandatul de deputat în legislatura 20 decembrie 2016-20 decembrie 2020 şi, respectiv, în perioada 21 decembrie 2020-10 octombrie 2023, deţinând funcţia de secretar al Comisiei pentru tehnologia informaţiilor şi comunicaţii pe toată durata mandatului de deputat din legislatura 2016-2020 şi, respectiv, calitatea de membru al aceleiaşi comisii în perioada 21 decembrie 2020-10 octombrie 2023. Prin urmare, Curtea constată că domnul Pavel Popescu a desfăşurat activitate mai mult de 5 ani în domeniul comunicaţiilor. 39. Cu privire la evaluarea capacităţii/cunoştinţelor domnilor Vlad Bontea şi Pavel Popescu în domeniul juridic, respectiv în cel al comunicaţiilor - aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa -, instanţa constituţională nu are competenţa de a realiza o asemenea operaţiune, întrucât valorizarea gradului de cunoaştere/înţelegere/comprehensiune a acestor domenii reprezintă o condiţie subiectivă a cărei apreciere ţine de marja exclusivă a autorităţii care numeşte persoanele în funcţie, şi anume Parlamentul (Decizia nr. 336 din 14 iunie 2023, precitată, paragraful 50). 40. Prin urmare, având în vedere îndeplinirea condiţiei obiective de desfăşurare a unei activităţi „în domeniul comunicaţiilor sau în domeniul juridic“ circumscrisă intervalului de timp de 5 ani şi ţinând seama de marja de apreciere a autorităţii de numire - Parlamentul -, hotărârea criticată corespunde cerinţelor art. 11 alin. (3) lit. a) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 şi, astfel, nu încalcă nici prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie. 41. Totodată, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 7 paragraful 1 fraza întâi din Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicaţiilor electronice, „(1) Conducătorul unei autorităţi naţionale de reglementare sau, după caz, membrii organismului colectiv care îndeplineşte această funcţie în cadrul unei autorităţi naţionale de reglementare ori supleanţii acestora sunt numiţi pentru un mandat de cel puţin trei ani, din rândul unor persoane cu autoritate şi experienţă profesională recunoscute, pe bază de merit, competenţe, cunoştinţe şi experienţă şi în urma unei proceduri de selecţie deschise şi transparente. [...]“. Or, aceste cerinţe referitoare la experienţa profesională se regăsesc în cuprinsul dispoziţiilor art. 11 alin. (3) lit. a) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009, care, aşa cum s-a arătat mai sus, nu au fost încălcate prin adoptarea Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2023. Ca atare, nu se impune o analiză distinctă a criticii prin raportare la prevederile art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală. 42. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate şi constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 33/2023 privind numirea vicepreşedinţilor Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
