Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) şi „art. 1^1 alin. (1)“ din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Ioan Covrig în Dosarul nr. 8.774/303/2016 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 344D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi învederează că, la dosar, partea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. - CESTRIN a transmis note scrise, prin care susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015 şi Decizia nr. 465 din 14 noiembrie 2013. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 18 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.774/303/2016, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) şi „art. 1^1 alin. (1)“ din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioan Covrig într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece sancţiunea amenzii se aplică în mod legal nu persoanei contraveniente, care a circulat efectiv la volanul autoturismului respectiv, ci persoanei care este înscrisă în certificatul de înmatriculare, deşi aceasta nu are nicio legătură cu fapta de a circula fără rovinietă valabilă. Astfel, existenţa sintagmei „înscrise în certificatul de înmatriculare“ în conţinutul definiţiei termenului „utilizator“ conduce la concluzia eronată că nu încălcarea de către făptuitor a normei legale constituie contravenţie, ci inacţiunea persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare de a nu solicita obligarea noului proprietar la transcrierea dreptului de proprietate. 7. Judecătoria Târgu Mureş consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că, tocmai în virtutea respectării dreptului la un proces echitabil, persoanele care nu mai deţin în proprietate vehiculele depistate în trafic ca circulând fără rovinietă valabilă, dar care totuşi au fost sancţionate contravenţional în baza dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, au posibilitatea de a se adresa instanţelor judecătoreşti cu o plângere împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiei astfel întocmite, precum şi de a utiliza orice mijloc de probă şi de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, respectiv că nu mai deţin calitatea de proprietar al vehiculului din speţă. Prin urmare, instanţa apreciază că modalitatea de definire a sintagmei „utilizatori români“ şi modalitatea de aplicare a tarifului de utilizare a drumurilor naţionale din România nu aduc atingere valorii supreme a dreptăţii şi nici garanţiei procesuale la un proces echitabil. În astfel de situaţii, precum cea din prezenta cauză, contravenienţii identificaţi ca fiind persoanele înregistrate în certificatul de înmatriculare al vehiculului menţionat în cadrul actului sancţionator pot beneficia de toate garanţiile procesuale pentru a demonstra că situaţia de fapt descrisă în actul sancţionator nu corespunde cu realitatea. 8. Totodată, în ceea ce priveşte susţinerea petentului cu privire la transferul de vinovăţie de la persoana care a condus efectiv vehiculul depistat ca circulând fără a deţine rovinietă valabilă către persoana înregistrată în certificatul de înmatriculare al vehiculului respectiv, instanţa apreciază că un astfel de transfer nu operează şi că nu se reţine în mod automat vinovăţia acesteia din urmă. Persoana care figurează înregistrată în certificatul de înmatriculare al vehiculului are posibilitatea de a proba faptul că a îndeplinit toate demersurile necesare în vederea radierii sale din evidenţele corespunzătoare, iar în cazul acesteia nu se poate reţine nicio culpă cu privire la obligaţiile instituite de legiuitor în sarcina noului proprietar al vehiculului, fiind respectate astfel valoarea supremă a dreptăţii şi dreptul său la un proces echitabil. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 217 din 9 mai 2013. 11. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale şi reţine că obligaţia plăţii rovinietei revine proprietarului vehiculului sau altui deţinător legal de autovehicule - persoană fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, iar, pe cale de consecinţă, şi responsabilitatea, respectiv sancţiunea aplicată în cazul nerespectării obligaţiei, revine proprietarului, respectiv deţinătorului legal. În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei, potrivit căreia ar trebui sancţionată persoana care a condus vehiculul şi care a săvârşit efectiv contravenţia, nu proprietarul acestuia, precizează că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece caracterul personal al răspunderii este specific răspunderii penale şi implică aplicarea pedepsei numai celui care a săvârşit o infracţiune. Or, în speţă, fapta constatată şi sancţionată nu este infracţiune, ci contravenţie, caracterul ilicit al acesteia vizând vătămarea unor valori sociale ocrotite de lege, dar care nu are gravitatea necesară pentru a fi încadrată ca infracţiune. Consideră că nu este încălcat dreptul la un proces echitabil, care implică exigenţa ca părţile să dispună de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de drept şi de fapt şi ca niciuna dintre părţi să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă. Or, regimul sancţionator este reglementat prin norme de drept substanţial sau material, definite ca fiind norme care stabilesc conduite, fapte, acţiuni ale subiecţilor într-un raport juridic, iar nu norme de drept procesual sau procedural care cuprind în conţinutul lor proceduri, modalităţi sau mijloace prin care se aplică normele dreptului substanţial. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. - CESTRIN, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b) şi „art. 1^1 alin. (1)“ din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Din examinarea notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) şi art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, şi, prin urmare, reţine că obiectul excepţiei îl constituie aceste prevederi legale, care au următorul cuprins: - Art. 1 alin. (1) lit. b): "(1) În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […] b) „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;" – Art. 1 alin. (2): „Începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români şi străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi structurat în funcţie de perioada de parcurs şi de staţionare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) şi de numărul de axe, după caz.“ 15. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în: art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român şi în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 definesc noţiunea „utilizator“ al reţelei de drumuri naţionale, stabilind că au această calitate persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România sau în alte state. 17. Totodată, Curtea observă că prin prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 se introduce tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pentru toate vehiculele înmatriculate şi pentru toţi utilizatorii români şi străini. Neachitarea acestui tarif reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcţie de tipul vehiculului şi fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanţă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012). 18. În cauza de faţă, autorul excepţiei critică prevederile legale antereferite, deoarece sancţiunea amenzii nu se aplică persoanei care a circulat efectiv la volanul autoturismului respectiv, ci persoanei care este înscrisă în certificatul de înmatriculare, deşi aceasta nu are nicio legătură cu fapta de a circula fără rovinietă valabilă. 19. Sub acest aspect, în acord cu jurisprudenţa sa, Curtea reţine că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma, cum de altfel reiese şi din prevederile legale criticate, că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosinţa persoanei înscrise în acest certificat. 20. Pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredinţarea spre folosinţă a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiţie să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare îşi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit şi pe reţeaua de drumuri naţionale, unde deţinerea unei roviniete este obligatorie, aşa încât vina de a nu deţine rovinietă îi aparţine. 21. Deşi în limbajul comun termenul „utilizator“ poate evoca acea persoană care conduce la un moment dat autovehiculul, legiuitorul a oferit o definiţie legală, circumscrisă domeniului în care norma a fost edictată. Astfel, acesta a optat pentru stabilirea obligaţiei de plată a tarifului de utilizare în sarcina celui înscris în certificatul de înmatriculare, în considerarea faptului că, teoretic, acelaşi autovehicul poate fi folosit, temporar şi succesiv, de mai multe persoane. Or, ar fi avut loc o relativizare a obligaţiei plăţii acestui tarif în ipoteza în care legiuitorul ar fi conferit responsabilitatea plăţii persoanei care era conducător al autovehiculului la momentul depistării acestuia în trafic fără a fi fost achitat acest tarif. Scopul introducerii unui asemenea tarif l-a reprezentat îmbunătăţirea calităţii reţelei de drumuri naţionale, obiectiv preconizat a fi îndeplinit inclusiv prin contribuţia fiecărui deţinător legal de autovehicule. 22. Prezumţia legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate a fi utilizatori este o prezumţie relativă, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, persoana sancţionată contravenţional având posibilitatea de a demonstra că, la data constatării săvârşirii contravenţiei, nu întrunea condiţiile precizate în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 pentru a fi considerată utilizator al autovehiculului care a circulat în lipsa achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi a fi sancţionată în consecinţă. 23. Totodată, deţinătorul sau, după caz, cel care foloseşte în mod legal autovehiculul are acţiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredinţat autovehiculul, dacă aceasta a depăşit termenii şi condiţiile în care i-a fost încredinţat autovehiculul şi a circulat pe reţeaua de drumuri naţionale fără rovinietă. 24. În sensul celor de mai sus, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, cum sunt, spre exemplu: Decizia nr. 385 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 7 iunie 2012, Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012, Decizia nr. 465 din 14 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 7 ianuarie 2014, Decizia nr. 217 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013, Decizia nr. 250 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013, Decizia nr. 371 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 21 noiembrie 2013, Decizia nr. 303 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 31 iulie 2013, şi Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015. 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 26. În raport cu cele enunţate anterior, Curtea constată că prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) şi art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 nu conţin norme contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie. 27. În plus, Curtea observă că, prin Decizia nr. 4 din 5 martie 2018, referitoare la examinarea sesizării cu privire la „interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 8 alin. (1), raportate la cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul stabilirii subiectului activ al contravenţiei ce constă în fapta de a circula fără rovinietă valabilă, în cazul în care se face dovada, cu un înscris înregistrat cu dată certă la o instituţie publică, că vehiculul a fost înstrăinat anterior datei constatării contravenţiei“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 7 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, fostul proprietar pierde calitatea de utilizator şi de subiect activ al contravenţiei constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă şi că dovada transmiterii dreptului de proprietate se face potrivit dreptului comun. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Covrig în Dosarul nr. 8.774/303/2016 al Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) şi art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
