Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Cabinetul Individual de Insolvenţă Şut Lorica Ileana, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea Loredana & Gogu - S.R.L. din Bistriţa, în Dosarul nr. 1.051/112/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 723D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât critica autorului vizează lipsa reglementării unui termen în care creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate desemna administratorul sau lichidatorul judiciar, precum şi lipsa reglementării situaţiei în care nu îşi exercită acest drept. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 663 din 19 octombrie 2021), prin care au fost remarcate diferenţele de ordin temporal în ceea ce priveşte numirea administratorului judiciar, astfel că, în timp ce alin. (2) şi (3) ale art. 57 din Legea nr. 85/2014 vizează prima şedinţă a creditorilor, art. 57 alin. (4) are în vedere înlocuirea în orice fază a procedurii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.051/112/2018, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Cabinetul Individual de Insolvenţă Şut Lorica Ileana, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea Loredana & Gogu - S.R.L. din Bistriţa, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 57 din Legea nr. 85/2014 reglementează modalitatea în care este desemnat administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, legiuitorul având în vedere atât situaţia în care niciun creditor nu este majoritar, cât şi situaţia în care există un creditor majoritar, stabilind calea de urmat pentru a putea fi decisă desemnarea în discuţie. Astfel, pentru situaţia în care niciun creditor nu este majoritar, legiuitorul a prevăzut că, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar. În acest context, s-a prevăzut că, dacă adunarea creditorilor nu poate lua o hotărâre din lipsă de cvorum, judecătorul-sindic judecă cererile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situaţiile în care nu se poate lua o hotărâre în şedinţele adunării generale ale creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legali convocaţi la cel puţin două şedinţe ale acestora având aceeaşi ordine de zi [art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014]. În schimb, pentru situaţia în care există un creditor majoritar, legiuitorul nu a prevăzut vreun termen în interiorul căruia acest creditor poate să îşi exercite dreptul de desemnare a administratorului judiciar/lichidator judiciar şi nici nu reglementează situaţia în care acest creditor nu îşi exercită acest drept. Or, prin neinstituirea unui termen în interiorul căruia creditorul majoritar poate să îşi exercite dreptul de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar ori de confirmare a celui provizoriu, precum şi prin nestabilirea unei sancţiuni ca urmare a neexercitării într-un termen rezonabil a dreptului respectiv, se creează premisele exercitării discreţionare a acestui drept şi ale abuzului de drept, fiind un privilegiu al legii conferit unui creditor doar pentru simplul fapt că este majoritar, situaţie în care dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituţie şi ale art. 14 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în coroborare cu art. 148 din Legea fundamentală, în măsura în care nu se prevede un termen în interiorul căruia creditorul majoritar este obligat să îşi exercite acest drept. Pentru motivele deja arătate, se susţine că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, părţile fiind nevoite să aştepte decizia creditorului majoritar, prerogativă recunoscută de altfel de legiuitor, însă cu exercitare nelimitată în timp. 6. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, context în care precizează că, într-adevăr, art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu prevede un termen în care creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate decide desemnarea unui alt administrator judiciar, iar stabilirea unui astfel de termen ar fi utilă pentru buna administrare a procedurii de insolvenţă, însă lipsa acestuia nu determină neconstituţionalitatea prevederilor legale, fiind necesar un demers legislativ. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(3) Creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul.“ 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea normelor europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 14 şi ale art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră interzicerea discriminării şi a abuzului de drept. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că soluţia legislativă criticată din cuprinsul art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 se regăsea şi în art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, reglementare care a constituit obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 531 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 20 noiembrie 2014, şi Decizia nr. 197 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 28 mai 2015, prin care Curtea a statuat în sensul constituţionalităţii acesteia. Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale identice cu cele din prezenta cauză, şi care s-a concretizat prin Decizia nr. 540 din 10 noiembrie 2022*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. De asemenea, asupra prevederilor art. 57 din Legea nr. 85/2014, din care fac parte şi dispoziţiile criticate, Curtea s-a mai pronunţat, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 663 din 19 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.254 din 30 decembrie 2021, Decizia nr. 787 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 14 februarie 2020, şi Decizia nr. 686 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 7 iunie 2019. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 540 din 10 noiembrie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 3 februarie 2023. 13. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014 impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă, în acord cu scopul şi cu principiile ce guvernează această procedură, spre exemplu, asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi derulare a procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o manieră obiectivă şi imparţială, cu un minim de costuri, asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelaşi rang, asigurarea unui grad ridicat de transparenţă şi previzibilitate în procedură, recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile, iar organele care aplică procedura insolvenţei prevăzută de această lege sunt instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar (Decizia nr. 787 din 3 decembrie 2019, precitată, paragrafele 13 şi 14). 14. De asemenea, Curtea a observat că, potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentinţa de declanşare a procedurii. Textul de lege nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri confirmative în acest sens, dar poate fi şi tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în şedinţă, creditorii nu se pronunţă cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă legea în vigoare prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei şedinţe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia. Creditorii pot negocia inclusiv remuneraţia administratorului judiciar, dar numai când aceasta urmează să fie suportată din averea debitorului. În situaţia în care onorariul administratorului judiciar urmează să fie achitat din fondul de lichidare, acesta va fi stabilit de către judecătorul-sindic. Prin urmare, şi în această ultimă ipoteză creditorii pot negocia toate aspectele legate de administratorul judiciar, mai puţin remuneraţia. Totodată, Curtea a remarcat faptul că prin art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 legiuitorul întăreşte caracterul provizoriu al administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei şi stabileşte o procedură extrem de simplă pentru înlocuirea acestuia de către creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor. În tăcerea legii, nu are importanţă natura sau izvorul creanţelor pentru a conferi creditorului majoritar legitimare în schimbarea administratorului judiciar. De asemenea, nu este nevoie de consultarea celorlalţi creditori pentru înlocuirea administratorului judiciar în acest stadiu al procedurii. Practic, creditorul majoritar are toate prerogativele adunării creditorilor în privinţa desemnării/ confirmării administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i totodată şi onorariul (Decizia nr. 663 din 19 octombrie 2021, paragrafele 15 şi 17). 15. Faţă de această împrejurare, Curtea învederează că desemnarea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic, prin hotărârea de deschidere a procedurii, are caracter provizoriu, deoarece, aşa cum s-a arătat, în prima şedinţă a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor pot alege un alt administrator judiciar. Alegerea unui nou administrator judiciar de către creditori nu este obligatorie, aceasta întrucât norma legală foloseşte expresia „pot decide“. Aşa fiind, potrivit art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, creditorii care deţin împreună mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor, inclusiv creditorul care deţine singur această cotă, şi fără consultarea adunării creditorilor, pot înlocui administratorul judiciar, dar numai dacă este vorba de administratorul judiciar desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii. În schimb, înlocuirea administratorului judiciar se face doar de către judecătorul-sindic şi numai pentru motive temeinice, în orice stadiu al procedurii, potrivit art. 57 alin. (4) din lege. În acest context, judecătorul-sindic nu are atribuţii în confirmarea şi stabilirea onorariului practicianului în insolvenţă pe care anterior l-a desemnat provizoriu, nici măcar în cazul în care, în urma mai multor adunări ale creditorilor, nu se poate ajunge la confirmarea acestuia. Chiar dacă s-au desfăşurat mai multe adunări generale ale creditorilor, fără a se fi decis confirmarea lichidatorului judiciar sau desemnarea altui lichidator judiciar, conform art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic nu are posibilitatea de a substitui voinţa creditorilor şi de a decide în locul acestora. Până la confirmarea sau desemnarea altui lichidator, practicianul în insolvenţă desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic este ţinut să îndeplinească atribuţiile prevăzute de lege, activitate pentru care este remunerat cu onorariul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii de faliment. Pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 540 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragrafele 18 şi 19. 16. Prin Decizia nr. 531 din 9 octombrie 2014, precitată, paragrafele 16-18, Curtea a reţinut că, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Astfel, există situaţii speciale, cum este aceea a desemnării unui administrator judiciar sau a unui lichidator, motivate de importanţa sporită a unor astfel de decizii, pentru care legea impune o majoritate specială, şi anume votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor. Opţiunea legiuitorului pentru criteriul valorii, şi nu pentru cel al numărului creditorilor, este justificată de principalul obiectiv al procedurii insolvenţei, respectiv recuperarea creanţelor asupra averii debitorului. În măsura în care repartizarea sumelor ce rezultă din lichidarea bunurilor debitorului se face, în cadrul aceleiaşi clase de creditori, proporţional cu valoarea creanţelor, este firesc ca deciziile privitoare la aspectele importante ale procedurii să fie luate prin raportare la valoarea creanţelor, iar nu la numărul creditorilor. Faţă de această împrejurare, Curtea a constatat că şi soluţia legislativă ce conferă creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor posibilitatea de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator ori de a-l confirma pe cel provizoriu este pe deplin justificată, întrucât legiuitorul a optat pentru criteriul valorii, iar nu pentru cel al numărului creditorilor. Astfel, Curtea a reţinut că, în ipoteza normei legale criticate, un singur creditor deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, ceea ce face inutilă consultarea adunării creditorilor pentru desemnarea unui administrator judiciar sau a unui lichidator ori pentru confirmarea celui provizoriu, din moment ce hotărârea s-ar putea lua în adunarea creditorilor numai cu majoritatea specială prevăzută de lege, şi anume numai cu votul acestui creditor care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor. Această soluţie legislativă are şi rolul de a asigura respectarea principiului celerităţii procedurii, protecţia creditorilor şi desfăşurarea adecvate a activităţii practicienilor în insolvenţă. Pentru identitate de raţiune, a se vedea şi Decizia nr. 1.255 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 898 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009. 17. În contextul celor mai sus menţionate, Curtea constată că este neîntemeiată critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia pentru situaţia reglementată la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în care niciun creditor nu este majoritar, legiuitorul a prevăzut că, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, în timp ce pentru situaţia reglementată la art. 57 alin. (3) din aceeaşi lege, în care există un creditor majoritar, nu s-a prevăzut vreun termen în interiorul căruia acesta poate să îşi exercite dreptul de desemnare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Această soluţie se impune având în vedere că în această fază a procedurii legiuitorul a prevăzut două categorii distincte de subiecţi, pe de o parte, creditorii care, împreună, deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot şi, pe de altă parte, creditorul majoritar, subiecţi care nu pot însă coexista. Chiar dacă în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii ori să îl confirme pe acesta, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenţiei legiuitorului, este de la sine înţeles faptul că şi acesta îşi va exercita această posibilitate tot în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, astfel cum prevede art. 57 alin. (2) din aceeaşi lege. Pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 540 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragraful 22. 18. De asemenea, Curtea reţine că este neîntemeiată şi critica potrivit căreia absenţa unui termen în care creditorul majoritar îşi poate exercita dreptul de desemnare a administratorului judiciar creează premisele abuzului de drept, deoarece, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 835 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012, toţi creditorii au acelaşi interes şi aceeaşi legitimitate în recuperarea creanţelor lor. Soluţia legislativă criticată exprimă o opţiune a legiuitorului care ţine cont de raporturile dintre creditori, de buna administrare a justiţiei, dar şi de complexitatea şi specificul procedurii insolvenţei. Toţi creditorii au interes deopotrivă în desemnarea cu celeritate a administratorului judiciar sau a lichidatorului, având în vedere că aceştia din urmă nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, atât în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în interesul creditorilor, în aplicarea principiului maximizării recuperării creanţelor, pentru ca aceştia să îşi poată valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ. Astfel, administratorului judiciar îi revine obligaţia, alături de celelalte organe care aplică procedura, să asigure efectuarea cu celeritate a operaţiunilor prevăzute de lege, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste operaţiuni, întrucât, în dinamica legislativă, prin Legea nr. 85/2014, i s-au conferit mai multe atribuţii care, în legislaţia anterioară, aparţineau judecătorului-sindic. Prin cadrul legal în materie se stabilesc competenţe exclusive în cadrul procedurii insolvenţei, iar, în raport cu scopul procedurii de insolvenţă şi în conformitate cu principiile acestei proceduri, legiuitorul a recunoscut, în funcţie de interesul urmărit, legitimare procesuală fiecărui creditor sau creditorilor prin organele colective de reprezentare a intereselor acestora (Decizia nr. 540 din 10 noiembrie 2022, precitată, paragrafele 23 şi 24). 19. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a învederat faptul că statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea procedurilor insolvenţei, cărora se circumscriu şi prevederile criticate în prezenta cauză, prin care se instituie procedurile şi subiecţii ce pot să desemneze un administrator judiciar ori un lichidator judiciar, după caz, în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul, toate sub controlul de legalitate efectuat de către judecătorul-sindic, care, în final, decide prin încheiere, astfel cum prevede art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2014 (Decizia nr. 787 din 3 decembrie 2019, precitată, paragraful 22). 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cabinetul Individual de Insolvenţă Şut Lorica Ileana, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea Loredana & Gogu - S.R.L. din Bistriţa, în Dosarul nr. 1.051/112/2018 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
