Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Gabriel Emanuel Niţulescu în Dosarul nr. 9.221/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 970D/2018. 2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei şi se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.755D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 4.359/2/2018 al aceleiaşi instanţe. 4. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei şi se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.755D/2018 la Dosarul nr. 970D/2018. Autorul excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.755D/2018 la Dosarul nr. 970D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, arătând că termenul de revizuire nu curge întotdeauna de la momentul comunicării hotărârii a cărei revizuire se cere, ca, de exemplu, cazul referitor la descoperirea unor înscrisuri false pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată, de care consideră că este mai apropiată situaţia sa, având în vedere că a fost emisă o ordonanţă prin care procurorul a constatat că hărţile Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sunt eronate. Consideră că termenul de revizuire ar trebui să curgă fie de la momentul la care se constată încălcarea legislaţiei europene, fie din momentul constatării caracterului fals sau eronat al înscrisurilor. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi critici. Astfel, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 43 din 4 februarie 2020, iar în cauza de faţă nu există elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin încheierile din 6 iunie 2018 şi 17 octombrie 2018, pronunţate în Dosarele nr. 9.221/2/2017 şi nr. 4.359/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Gabriel Emanuel Niţulescu în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de revizuire întemeiate pe prevederile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie textului de lege criticat, se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, competenţa Curţii Constituţionale şi dreptul de acces liber la justiţie. Astfel, stabilind un termen special pentru introducerea cererii de revizuire pentru situaţia dată, Înalta Curte se substituie legiuitorului, care nu a legiferat în sensul curgerii termenului general de o lună de la momentul comunicării hotărârii ce se cere a fi revizuită şi nici Curtea Constituţională nu a statuat, prin decizia prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, că sintagma „de la comunicare“ ar continua să producă efecte. Se intră astfel în sfera atribuţiilor Curţii Constituţionale, fiind totodată afectată obligativitatea respectării deciziilor acesteia. 10. Se mai susţine că, prin stabilirea momentului comunicării ca punct de curgere a termenului de o lună în care poate fi promovată acţiunea în revizuire, sunt exceptate de la exercitarea acestei căi de atac toate soluţiile care au rămas definitive în apel sau prin neapelare, deoarece, dacă în cazul lor a fost exercitată calea de atac a recursului, acestea au devenit definitive şi irevocabile după o perioadă de timp care în mod evident depăşeşte o lună. Practic, este desfiinţată calea extraordinară de atac a revizuirii pentru toate soluţiile de la fond, în contencios administrativ, apelul nefiind admis drept cale de atac, fapt prin care, în lipsa unei reglementări speciale în acest sens, este îngrădit accesul justiţiabilului la această cale de atac, întrucât nu mai poate fi exercitată, fiind respinsă ca tardivă. 11. În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat este neconstituţional şi în raport cu art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. În acest sens susţine că, în cazul în care există prevederi europene care impun anumite proceduri, acestea au prioritate faţă de dreptul naţional, iar o limitare precum cea care impune ca moment de început al curgerii termenului de o lună de la momentul comunicării hotărârii a cărei revizuire se cere împiedică punerea în aplicare a respectivelor proceduri prevăzute de normele europene, în speţă devenind inaplicabil art. 68 din Regulamentul (CE) 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiţionalităţii, a modulării şi a sistemului integrat de gestionare şi control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1.782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, precum şi de aplicare a eco-condiţionalităţii prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului. Totodată, arată că, în cauză, hărţile Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură în baza cărora a solicitat o subvenţie au fost eronate, nerespectând prevederile art. 20 din Regulamentul (CE) 1.782/2003. Ca atare, a susţine că s-ar face vinovat de o identificare greşită a parcelei ar echivala cu situaţia absurdă în care i s-ar cere realizarea unei identificări corecte pe hărţi eronate. Precizează, de asemenea, că neaplicarea reducerilor şi a excluderilor prevăzute de Regulamentul (CE) 796/2004 nu se poate face decât de la momentul constatării existenţei datelor faptice corecte sau a inexistenţei vinovăţiei fermierului. 12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 23 mai 2017. Textul de lege criticat avea, la data ridicării excepţiei, următoarea redactare: „(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată. [...] Cererea de revizuire se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare.“ 17. În ceea ce priveşte teza întâi a textului de lege criticat, prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis - printre altele - că termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este de o lună şi curge de la data comunicării hotărârii definitive, supusă revizuirii. 18. Ulterior, art. 21 a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, precizându-se în mod explicit faptul că cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive. 19. Având în vedere că în cauză se pune problema tardivităţii cererii de revizuire formulate de autorul excepţiei, prin prisma prevederilor de lege anterioare, astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte sub aspectul termenului de introducere a revizuirii, precum şi faptul că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea consideră că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 20. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 21 privind dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 147 alin. (1) şi (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale şi art. 148 alin. (2) şi (4) privind prioritatea dreptului european. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu referire la pretinsa nesocotire a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, Curtea observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunţat Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016 în contextul în care prevederile art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, prin care se stabilea termenul de revizuire a hotărârilor pronunţate prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, au fost constatate ca neconstituţionale prin Decizia nr. 1.609 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2011, iar Parlamentul nu a intervenit în intervalul de 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale pentru a pune de acord prevederile menţionate cu cele ale Legii fundamentale, în conformitate cu dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie, acestea încetându-şi, în consecinţă, efectele juridice. În absenţa unei reglementări legale care să fixeze un termen de revizuire şi care să stabilească momentul de la care acesta ar începe să curgă, instanţa supremă a statuat că termenul în care poate fi formulată o asemenea cerere de revizuire este de o lună, care curge de la data comunicării hotărârii definitive supuse revizuirii. 22. Curtea Constituţională a mai analizat o critică similară celei formulate în cauza de faţă, referitoare la pretinsa nesocotire a principiului separaţiei puterilor în stat, constatând, prin Decizia nr. 43 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020, paragraful 21, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a substituit Parlamentului prin crearea ab novo a unei reguli privitoare la durata termenului în care se poate introduce calea de atac a revizuirii în situaţia în discuţie, ci s-a menţinut în limitele competenţei sale conferite de legiuitorul constituant prin art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. 23. De altfel, prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004 au fost modificate ulterior prin Legea nr. 212/2018, textul de lege menţionat stabilind, în prezent, la alin. (3), că cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive, legiuitorul însuşindu-şi, aşadar, soluţia statuată de Înalta Curte. 24. În ceea ce priveşte critica prin raportare la prevederile art. 21 şi 129 din Constituţie, autorul excepţiei susţine că, prin stabilirea momentului comunicării hotărârii ca punct de curgere a termenului de o lună în care poate fi formulată cererea de revizuire, sunt exceptate de la exercitarea acestei căi de atac toate soluţiile care „au rămas definitive în apel sau prin neapelare“. Curtea constată că nu poate fi reţinută o asemenea critică de neconstituţionalitate, în condiţiile în care în procedura contenciosului administrativ este reglementată doar calea de atac a recursului, astfel că, prin ipoteză, nu pot face obiect al revizuirii, în cadrul litigiilor de contencios administrativ, hotărâri judecătoreşti de tipul celor avute în vedere de autorul excepţiei, fiind, aşadar, impropriu să se aducă în discuţie o cale de atac inexistentă. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că opţiunea legiuitorului de a reglementa în această materie doar calea de atac a recursului a fost impusă de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii, aceasta fiind una dintre caracteristicile acţiunii în contencios administrativ (a se vedea Decizia nr. 679 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 16 iunie 2009, Decizia nr. 549 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008, sau Decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 februarie 2015, paragraful 24.) 25. În ceea ce priveşte critica prin raportare la art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, Curtea observă că aceasta este formulată prin prisma modului de aplicare în cauză a legislaţiei incidente. Aspectele semnalate de autorul excepţiei ţin de circumstanţele concrete ale cauzei, reprezentând elemente de fapt specifice situaţiei analizate de instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea litigiului, neputând să fie convertite în critici de neconstituţionalitate. Interpretarea şi aplicarea în cauză a prevederilor celor două regulamente europene referitoare la acordarea unor subvenţii agricultorilor şi la posibilitatea îndepărtării sancţiunii reducerii cuantumului acestora sau chiar a excluderii de la acordare în cazul demonstrării nevinovăţiei agricultorului cu privire la modul de declarare a informaţiilor relevante în acest scop, coroborate cu împrejurarea concretă, invocată în speţă, a inexistenţei vinovăţiei fermierului, constatată printr-o ordonanţă emisă de organul de urmărire penală, şi a inexactităţii hărţilor furnizate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, constituie probleme ce intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti, neputând fi analizate în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională în temeiul art. 146 lit. d) din Legea fundamentală. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Emanuel Niţulescu în dosarele nr. 9.221/2/2017 şi nr. 4.359/2/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, în interpretarea dată prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 februarie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
