Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, excepţie ridicată de Regia Autonomă Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A., cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 1.187/117/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 244D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.187/117/2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative. 5. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Regia Autonomă Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A., cu sediul în Cluj-Napoca, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate în contextul unor litigii întemeiate pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, în concepţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012, serviciile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare pentru anumite entităţi publice nu pot fi achiziţionate de către acestea oricând, ci numai în anumite situaţii şi doar prin aprobarea şi mandatarea reprezentanţilor statului în organele de conducere ale acestora pentru fiecare caz în parte, fapt ce conduce la tergiversarea formulării apărărilor şi chiar la decăderea din termenul de a depune probe şi de a formula apărări în situaţiile în care sunt parte a unui litigiu. Or, dreptul la apărare reprezintă dreptul oricărei persoane de a beneficia de un apărător calificat, respectiv de un avocat, şi posibilitatea oricărei persoane de a beneficia de toate garanţiile oferite de lege pentru dovedirea nevinovăţiei în cursul unui proces (civil, penal, comercial, administrativ), iar, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală (art. 92 şi art. 93), asistarea subiecţilor procesuali principali ori a părţilor din procesul penal se face de către avocat şi nu poate fi realizată de consilierii juridici, în speţă ai autoarei excepţiei de neconstituţionalitate. Aceste garanţii pe care legea trebuie să le ofere oricărei persoane pentru a-şi apăra drepturile sau a-şi demonstra nevinovăţia fac parte din principiile de realizare a justiţiei - principiul legalităţii, principiul aflării adevărului, principiul rolului activ al judecătorului în cadrul procesului -, iar nereprezentarea entităţilor prevăzute de această ordonanţă de urgenţă în cursul urmăririi penale de către un avocat specializat în materie duce la imposibilitatea de a le fi susţinute interesele în desfăşurarea actelor de urmărire penală şi de a cunoaşte stadiul şi evoluţia procesului penal. 7. Prin urmare, normele criticate sunt neconstituţionale deoarece, prin conţinutul lor, (i) creează o discriminare în ceea ce priveşte efectivitatea dreptului la apărare al persoanelor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 în raport cu alte persoane juridice cu care se află în litigii şi care pot apela la serviciile juridice ale unor avocaţi specializaţi pe materii, (ii) restrâng dreptul la apărare, fără să fie respectate criteriile prevăzute de Constituţie în ceea ce priveşte restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi (iii) conduc la prejudicierea intereselor economice şi comerciale ale entităţilor vizate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012, nefiind în concordanţă cu Legea fundamentală, care stabileşte obligaţia statului de protejare a intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. 8. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile criticate se aplică în mod egal tuturor celor ce se află în ipoteza normativă pe care o vizează, nu încalcă dreptul fundamental la apărare, întrucât nu interzic exercitarea acestui drept, ci stabilesc anumite condiţii în care se pot achiziţiona de către instituţiile şi autorităţile publice servicii de consultanţă, tocmai pentru a se asigura dreptul la apărare, iar art. I alin. (2) şi (3) din actul normativ în discuţie reglementează situaţiile în care se pot achiziţiona activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, fiind, prin scop şi conţinut, în sensul prevederilor constituţionale privind protejarea intereselor naţionale în activitatea economică financiară şi valutară. 9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 12 iunie 2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 16/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 5 martie 2013, care au următorul cuprins: „(1) Autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare.“ 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. b) privind obligaţia statului de protejare a intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 are ca obiect de reglementare adoptarea unor măsuri care să conducă la reducerea cheltuielilor publice, întărirea disciplinei financiare, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative cu incidenţă în formarea şi gestionarea fondurilor publice, în scopul unei execuţii bugetare prudente şi echilibrate. 15. În acest sens, în ceea ce priveşte asigurarea serviciilor juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi pentru regiile autonome, care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, s-a instituit regula potrivit căreia aceste servicii se asigură în primul rând de către personalul propriu, respectiv de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi. Însă de la această regulă s-a legiferat şi o excepţie, respectiv faptul că, în situaţii temeinic justificate în care activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare entităţilor enumerate în textul criticat, nu se pot asigura de către propriul personal de specialitate juridică, pot fi achiziţionate servicii de această natură, în condiţiile legii, care prevede o anumită procedură cu privire la avizarea/aprobarea prealabilă a acestor achiziţii. Astfel, potrivit legii, aceste servicii pot fi achiziţionate numai cu aprobarea ordonatorilor principali de credite, pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale, cu aprobarea consiliilor locale, consiliilor judeţene sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice locale; în ceea ce priveşte activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare necesare societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale, precum şi regiilor autonome, acestea pot fi achiziţionate cu aprobarea şi mandatarea reprezentanţilor statului sau ai unităţilor administrativ-teritoriale în organele de conducere ale acestora, respectiv de către ordonatorul principal de credite coordonator, în cazul celor la care statul este acţionar integral sau majoritar, şi de către consiliile locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pentru cele la care unităţile administrativ-teritoriale deţin integral sau majoritar capitalul social. 16. Faţă de această împrejurare, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că reglementarea în discuţie este neconstituţională deoarece, în esenţă, produce o discriminare în ceea ce priveşte efectivitatea dreptului la apărare al persoanelor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012, în situaţia în care se află în litigii cu alte persoane juridice de drept privat. 17. În acest context, Curtea observă că dispoziţiile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 517 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 1 noiembrie 2016, şi Decizia nr. 444 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 13 noiembrie 2019, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 18. Astfel, în ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, de principiu, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat că violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). Per a contrario, când există situaţii diferite, regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit, iar o atare soluţie legislativă nu contravine principiului egalităţii, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Ar fi contrar principiului egalităţii în faţa legii să se pretindă uniformitate acolo unde există diferenţe clare şi obiective de situaţie sau, după caz, de regim juridic aplicabil (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009). Atât prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011), cât şi prin cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunţată în Cauza Inze împotriva Austriei, paragraful 41), s-a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Constituţie, respectiv de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a exista justificări obiective şi rezonabile, ci şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite. De asemenea, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele dintre diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (Hotărârea din 23 iulie 1968, pronunţată în Cauza „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunţată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, şi Hotărârea din 6 iulie 2004, pronunţată în Cauza Bocancea şi alţii împotriva Republicii Moldova, paragraful 24). 19. Faţă de această împrejurare, având în vedere considerentele referitoare la principiul egalităţii, prin Decizia nr. 517 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 1 noiembrie 2016, paragrafele 26-31, Curtea a observat că, din examinarea prevederilor legale criticate, reiese că acestea se aplică în mod egal tuturor celor ce se află în ipoteza normativă a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012, fiind vorba cu precădere despre persoane juridice de drept public, neputându-se reţine că instituţiile publice, societăţile şi companiile naţionale, regiile autonome, societăţile unde statul este acţionar integral sau majoritar se află în aceeaşi situaţie juridică circumscrisă persoanelor juridice de drept privat şi/sau persoanelor fizice. Această distincţie poate fi realizată în primul rând prin modul diferit de finanţare, prima categorie fiind finanţată de la bugetul de stat (integral sau parţial), iar cea de-a doua având finanţare privată. 20. În acest context, cu privire la susţinerea potrivit căreia discriminarea s-ar realiza prin imposibilitatea asigurării dreptului la apărare de către un apărător calificat, respectiv de un avocat, raportat la faptul că, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală (art. 92 şi art. 93), asistarea subiecţilor procesuali principali ori a părţilor din procesul penal se face de către avocat şi nu poate fi realizată de consilierii juridici, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, atribuie suficiente competenţe acestei categorii profesionale în ceea ce priveşte reprezentarea şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale autorităţii, instituţiei sau entităţii de care aparţine şi îşi desfăşoară activitatea, instituind totodată şi obligaţii în acest sens. Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 514/2003, consilierul juridic în activitatea sa (i) asigură consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, (ii) apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină, (iii) în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic, iar în virtutea art. 13 şi 14 din aceeaşi lege, consilierul juridic stagiar poate (iv) pune concluzii la judecătorie şi la tribunale ca instanţă de fond, la organele de urmărire penală, precum şi la celelalte organe administrative cu atribuţii jurisdicţionale, consilierul juridic definitiv poate (v) pune concluzii la instanţele judecătoreşti de toate gradele, la organele de urmărire penală, precum şi la toate autorităţile şi organele administrative cu atribuţii jurisdicţionale, fiind obligaţi ca, în concluziile orale sau scrise, (vi) să susţină cu demnitate şi competenţă drepturile şi interesele legitime ale autorităţii sau persoanei juridice pe care o reprezintă şi (vii) să respecte normele de deontologie profesională prevăzute în legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi statutul acestei profesii. 21. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin normele criticate nu se îngrădeşte în niciun fel accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci, dimpotrivă, se creează toate premisele pentru a se da eficienţă prevederilor constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, tocmai pentru a se asigura dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, iar stabilirea unor anumite condiţii în care se pot achiziţiona de către instituţiile şi autorităţile publice servicii de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare nu este de natură a îngrădi în vreun fel aceste drepturi. Pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 444 din 11 iulie 2019, paragraful 23, care are aplicabilitate mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 22. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020) în sensul prevăzut de textul constituţional. 23. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate în raport cu acestea este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate sunt tocmai o aplicare la nivel infraconstituţional a dispoziţiilor constituţionale referitoare la obligaţia statului de protejare a intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, având în vedere că, astfel cum reiese din expunerea de motive şi din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012, aceste măsuri au fost adoptate tocmai pentru o utilizare judicioasă a fondurilor publice şi pentru instituirea unor reglementări în domeniul aprobării bugetelor de venituri şi cheltuieli ale unor entităţi publice, ca urmare a recomandărilor Curţii de Conturi şi a neregularităţilor constatate de această instituţie cu privire la anumite zone de utilizare a fondurilor publice. 24. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor criticate, în raport cu dispoziţiile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj R.A., cu sediul în Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 1.187/117/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
