Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 637 din 13 decembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a ordonanţelor de urgenţă, în ansamblul lor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 637 din 13 decembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a ordonanţelor de urgenţă, în ansamblul lor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 493 din 7 iunie 2023

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea civilă de avocaţi Ciucan şi asociaţii în Dosarul nr. 12.242/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 66D/2019.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Niculina Emilia Ciucan şi domnul avocat Claudiu Florea, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentanţilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care, în esenţă, arată că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu a fost realizată cu respectarea prevederilor constituţionale privind delegarea legislativă şi a condiţiilor cumulative în care pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă şi nu se circumscrie cerinţelor stabilite prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie. Astfel, având în vedere derularea procesului legislativ, respectiv iniţierea acestei ordonanţe de urgenţă în anul 2013 şi supunerea spre dezbatere şi adoptare prin lege în anul 2018, întrebarea care se pune este în ce a constat urgenţa recurgerii la această modalitate de legiferare, cu atât mai mult cu cât, în motivarea acesteia, adoptarea sa este pusă pe seama faptului că taxele judiciare de timbru sunt stabilite la nivelul anului 1997, actualizate în anul 2010. Prin urmare, aşa cum s-a precizat, nu există o situaţie extraordinară, motivarea ordonanţei de urgenţă lipseşte, iar depunerea spre aprobare la Parlament şi publicarea în Monitorul Oficial al României nu s-au realizat conform art. 115 alin. (5) din Constituţie. Aşadar, arată că, în principal, nu solicită exonerarea de la plata taxelor judiciare de timbru a justiţiabilului sau plata acestei taxe de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, parte în cauză, ci analizarea procesului legislativ, iar în măsura în care motivele învederate nu conduc la declararea neconstituţionalităţii textelor criticate şi se constată că procesul legislativ a fost constituţional, este necesară analiza acestor taxe judiciare de timbru, întrucât dreptul la un proces echitabil şi accesul liber la justiţie nu trebuie să implice costuri exorbitante. De altfel, scutirea de la plata acestei taxe judiciare de timbru lasă autorităţilor publice posibilitatea de a acţiona arbitrar, fiindu-le permis să formuleze acţiuni şi să solicite, în instanţă, pretinse prejudicii, aşa cum este şi în cazul de faţă, iar de-a lungul timpului s-a dovedit că foarte multe litigii promovate de funcţionarii publici, ca urmare a scutirii de la plata acestei taxe judiciare de timbru, au fost nejustificate. În final, face trimitere la motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a normelor criticate astfel cum a fost formulată în faţa instanţei judecătoreşti şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi arată că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional din perspectivă similară atât din punctul de vedere al criticilor extrinseci, cât şi din punctul de vedere al criticilor intrinseci, sens în care menţionează jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 9 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 12.242/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
    6. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea civilă de avocaţi Ciucan şi asociaţii într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (A.A.A.S.) a solicitat obligarea acestei societăţi la plata (restituirea) unor sume reprezentând onorariul necuvenit şi prejudiciul creat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul de asistenţă juridică, precum şi restituirea actelor şi documentelor încredinţate în contextul încheierii contractului de asistenţă juridică, împrejurare în care, odată cu depunerea întâmpinării, a fost formulată şi o cerere reconvenţională prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată şi a unei sume constând în despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei pârâtei.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, se susţine că aceasta nu întruneşte cerinţele prevăzute de art. 115 din Constituţie, deoarece urgenţa ce a condus la adoptarea acesteia nu este motivată şi, prin urmare, nu poate fi justificată de o situaţie extraordinară care să impună urgenţa scutirii acţiunilor judiciare ale Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului.
    8. Referitor la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, se precizează că şi aceasta a fost adoptată cu nerespectarea prevederilor art. 115 din Constituţie din următoarele perspective: domeniul şi materia ce o reglementează nu au fost cuprinse în legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe de la acel moment [Legea nr. 182/2013 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe] şi, prin urmare, Guvernul nu era abilitat să emită acest act normativ; urgenţa şi situaţia extraordinară trebuie motivate, astfel cum este statuat în art. 115 alin. (4) din Constituţie şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale; nu a fost respectată procedura de intrare în vigoare, întrucât, potrivit art. 115 alin. (5) din Legea fundamentală, ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată (...), iar acest act normativ a fost dezbătut mult mai târziu în Camerele Parlamentului [2018]; nu au fost respectate limitele privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă, respectiv interdicţia privind neafectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, astfel cum este statuat la art. 115 alin. (6) din Constituţie.
    9. În acest context, se învederează că dispoziţiile art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi ale art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituţionale, întrucât, pentru anumite părţi şi situaţii, astfel cum este şi cazul de faţă, pe de o parte, prevăd scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru şi creează posibilitatea Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului de a solicita obligarea părţilor cu care se află în litigii la plata unor sume disproporţionate, iar, pe de altă parte, legiuitorul instituie plata taxelor judiciare de timbru la valoarea litigiului, aspect ce conduce la încălcarea principiului egalităţii în drepturi şi la restrângerea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil prin prisma egalităţii armelor.
    10. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia reglementată de prevederile constituţionale şi europene de referinţă.
    11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât: pe de o parte, scutirea Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului de la plata taxei judiciare de timbru, prevăzută de art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, este justificată de interesul general pe care îl prezintă această instituţie implicată în procesul de privatizare; pe de altă parte, instituirea unor taxe judiciare de timbru, astfel cum sunt cele prevăzute la art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, îşi are raţiunea în faptul că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti. În acest context, este menţionată jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    12. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins:
    - Art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998: „Cererile formulate de A.A.A.S. şi orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe.“;
    – Art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013:
    "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:
    a) până la valoarea de 500 lei - 8%, dar nu mai puţin de 20 lei;
    b) între 501 lei şi 5.000 lei - 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei;
    c) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000 lei;
    d) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte 25.000 lei;
    e) între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.105 lei +2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei;
    f) peste 250.000 lei - 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei."

    16. Având în vedere criticile de neconstituţionalitate formulate, care sunt atât extrinseci, cât şi intrinseci, este de menţionat faptul că, în acest context, se circumscriu obiectului excepţiei de neconstituţionalitate şi actele normative criticate, în ansamblul lor. Prin urmare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ordonanţele de urgenţă, în ansamblul lor.
    17. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 115 - Delegarea legislativă. De asemenea, este menţionat art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale [cu privire la dreptul la un proces echitabil], art. 14 paragraful 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice [în ceea ce priveşte dreptul privind soluţionarea litigiului în mod echitabil de un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege], şi art. 10 din Declaraţia universală a drepturilor omului [referitor la dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî asupra drepturilor şi obligaţiilor sale].
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate asupra Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 115 din Constituţie, prin care se susţine că urgenţa ce a condus la adoptarea acesteia nu este motivată şi, prin urmare, nu poate fi justificată de o situaţie extraordinară care să impună necesitatea scutirii acţiunilor judiciare ale Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului, Curtea observă că acest act normativ a fost adoptat şi a intrat în vigoare anterior modificării Constituţiei din anul 2003 prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003. Astfel, anterior, temeiul constituţional al adoptării ordonanţelor de urgenţă, art. 114 alin. (4) din Constituţia României din 1991, prevedea că „În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu“.
    19. Prin urmare, referitor la critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea constată că respectarea condiţiilor constituţionale ale delegării legislative se analizează prin raportare la prevederile constituţionale în vigoare la data la care Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă, şi anume prin raportare la art. 114 alin. (4) din Constituţia anterioară revizuirii şi republicării. Or, astfel cum reiese din economia textului constituţional privind delegarea legislativă, anterior revizuirii, acesta nu instituie obligaţia Guvernului de a motiva urgenţa în cuprinsul ordonanţei de urgenţă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 505 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009).
    20. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea reţine că art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 a mai fost supus controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, concretizat, spre exemplu, prin Decizia nr. 572 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 18 iulie 2011, Decizia nr. 660 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 17 iunie 2010, sau Decizia nr. 853 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate. Cu acele prilejuri, Curtea a arătat că este neîntemeiată critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii statuat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât acesta priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic dintre o societate şi o autoritate publică, aspect valabil şi în prezenta cauză.
    21. Referitor la critica privind scutirea Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului de la plata taxelor de timbru, Curtea, ţinând seama de art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“, a arătat că este atributul exclusiv al legiuitorului să prevadă inclusiv scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe, având în vedere interesul general pe care îl prezintă aceste instituţii publice, iar scutirea în discuţie îşi are justificarea în strânsă legătură cu bugetul de stat, ca urmare a acţiunilor în justiţie promovate de acestea în interes public. De asemenea, Curtea a constatat că scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe nu este de natură să contravină niciunuia dintre principiile statuate în art. 21 din Constituţie, întrucât, în cadrul procesului, ambele părţi beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, accesul liber la justiţie şi procesul echitabil, judecat într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege (Decizia nr. 853 din 28 noiembrie 2006, precitată).
    22. Întrucât nu au intervenit împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
    23. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 115, Curtea reţine că adoptarea unor ordonanţe simple are loc în virtutea unei legi de abilitare a Guvernului de a emite astfel de acte normative între sesiunile parlamentare, fiind vorba despre o delegare dată Guvernului de către Parlament prin lege, iar adoptarea ordonanţelor de urgenţă are loc în temeiul delegării legislative constituţionale, fără a fi necesară o lege de abilitare, cu îndeplinirea altor condiţii, prevăzute expres de art. 115 alin. (4) şi (6) din Legea fundamentală. Prin urmare, având în vedere că în speţă este vorba despre o ordonanţă de urgenţă, aceasta nu intră sub incidenţa normelor constituţionale privind necesitatea cuprinderii domeniului pe care îl reglementează într-o lege de abilitare.
    24. Referitor la critica privind nemotivarea urgenţei şi a situaţiei extraordinare, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei Curţii referitoare la art. 115 alin. (4) din Constituţie (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: (i) existenţa unei situaţii extraordinare; (ii) reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; (iii) urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun şi au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă. Astfel, pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009).
    25. Având în vedere considerentele mai sus enunţate, precum şi nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă criticate, Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, a constatat că existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată şi urgenţa acesteia sunt justificate de Guvern şi, analizând toate motivele invocate de către Guvern în preambulul ordonanţei de urgenţă, instanţa de contencios constituţional a ajuns la concluzia că, în situaţia dată, există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume condiţiile concrete în care urmează să se desfăşoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri, Codul civil şi Codul de procedură civilă, şi necesitatea finanţării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât Curtea a considerat că există o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie. Pentru aceste motive, Curtea a constatat că reglementarea criticată nu aduce atingere dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, îndeplinind exigenţele urgenţei şi ale situaţiei extraordinare.
    26. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia nu a fost respectată procedura de intrare în vigoare, întrucât, conform art. 115 alin. (5) din Legea fundamentală, ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată, iar acest act normativ a fost dezbătut mult mai târziu în Camerele Parlamentului, din economia dispoziţiilor constituţionale de referinţă se deduce că acestea nu prevăd că ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după dezbaterea sa efectivă cu parcurgerea procedurilor parlamentare şi aprobarea prin lege, ci condiţionează intrarea în vigoare de îndeplinirea procedurii de depunere la Camera competentă, spre dezbatere în procedură de urgenţă. Astfel, prevederile constituţionale de referinţă cuprinse în art. 115 alin. (5) din Constituţie au mai multe teze, aşezate în textul constituţional într-o succesiune logică, întrucât Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere (teza a doua) şi, dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei de urgenţă, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere, care decide de asemenea în procedură de urgenţă (teza a treia), fără însă a fi precizat un termen în care aceasta se realizează. De altfel, teza întâi din art. 115 alin. (5) din Constituţie cu privire la condiţionarea intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă de parcurgerea şi respectarea procedurii de depunere a acesteia la Camera competentă să fie sesizată este strâns legată de celelalte norme constituţionale aferente delegării legislative, respectiv alin. (7) şi (8) ale art. 115 din Constituţie, potrivit cărora ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, iar prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei. În concret, Constituţia statuează comunicarea din partea Guvernului către Parlament, în virtutea principiului colaborării puterilor în stat, având în vedere că Parlamentul este puterea legiuitoare, Guvernul, prin adoptarea unor ordonanţe de urgenţă, având o competenţă delegată în domeniul legiferării în condiţiile stabilite prin Constituţie.
    27. De altfel, prin Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, precitată, Curtea a analizat o critică similară şi a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a fost adoptată în 26 iunie 2013 şi depusă la Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, în 28 iunie 2013, dată la care această Cameră, formal, încă se afla în sesiune parlamentară. Ordonanţa de urgenţă a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, dată la care a şi intrat în vigoare. Curtea a observat că, în ceea ce priveşte Camera decizională, nu se prevede un termen imperativ concret în care aceasta să se pronunţe, ci doar necesitatea pronunţării în procedură de urgenţă, context în care nu a reţinut încălcarea art. 115 alin. (5) din Constituţie.
    28. Cu privire la critica privind faptul că nu ar fi fost respectate limitele privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă, respectiv interdicţia privind neafectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, astfel cum este statuat la art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. Referitor la interdicţiile şi limitele de reglementare pe calea ordonanţelor de urgenţă, Curtea, în jurisprudenţa sa, a constatat că din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituţie se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că „nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale“ şi că „nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică“. În celelalte domenii prevăzute de text - regimul instituţiilor fundamentale ale statului sau drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie -, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate doar dacă „afectează“, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Curtea a arătat că verbul „a afecta“ este susceptibil de interpretări diferite, aşa cum rezultă din unele dicţionare. Din punctul de vedere al Curţii, s-a reţinut numai sensul juridic al noţiunii, sub diferite nuanţe, cum ar fi: „a suprima“, „a aduce atingere“, „a prejudicia“, „a vătăma“, „a leza“, „a antrena consecinţe negative“ (Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008).
    29. Referitor la interdicţia de legiferare pe calea ordonanţelor de urgenţă prevăzută de dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea observă că aceasta este adusă în discuţie de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate în componenta privind neafectarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor prevăzute de Constituţie. În acest caz, Curtea reţine că incidenţa dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6) este subsecventă stabilirii unor drepturi, libertăţi sau îndatoriri fundamentale al căror exerciţiu sau a căror existenţă să fi suferit o restrângere sau o vătămare prin normele criticate. Astfel, Curtea mai întâi trebuie să identifice dreptul pretins afectat şi prevederile constituţionale ce îl reglementează şi ulterior, implicit, să constate nerespectarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. În cauza supusă controlului de constituţionalitate, dreptul privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil cuprinse în art. 21 din Constituţie sunt drepturile pretins a fi încălcate, din perspectiva principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, astfel cum acest principiu este reglementat în art. 16 din Legea fundamentală.
    30. Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa discriminare creată între justiţiabili, care sunt supuşi regulilor privind plata unor taxe judiciare de timbru, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 - criticat în prezenta cauză -, şi instituţiile statului care sunt scutite de la o asemenea plată, Curtea observă că această critică este formulată, pe de o parte, prin raportare la prevederile art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 care, aşa cum s-a arătat mai sus, prevăd scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru a acţiunilor în justiţie ce sunt reglementate de acest act normativ. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a arătat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013).
    31. Pe de altă parte, critica este formulată din perspectiva încălcării principiului egalităţii în drepturi coroborat cu accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil prin prisma egalităţii armelor, având în vedere că numai anumiţi justiţiabili, iar nu şi instituţiile sau autorităţile publice, sunt supuşi la plata taxelor judiciare de timbru la valoarea litigiului. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că asupra unor critici similare instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat, prilej cu care a constatat că sunt neîntemeiate. În acest sens, a arătat că scutirea autorităţilor publice de la plata taxelor judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv şi raţional, de faptul că autorităţile respective sunt finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget (Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003).
    32. De asemenea, Curtea reţine că prevederile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt destinate tuturor celor aflaţi în ipoteza normei respective. Or, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării poate exista numai atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă (Decizia nr. 197 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 23 mai 2012).
    33. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, prin Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012, Curtea a arătat că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru. De asemenea, Curtea a reţinut că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii (Decizia nr. 45 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 2 martie 2012).
    34. Prin urmare, configurarea prin prevederile legale criticate a unor aspecte referitoare la contribuţiile fiscale reprezentând anumite taxe, aşa cum este taxa judiciară de timbru, nu se poate converti într-o afectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, mai ales că principiul legalităţii în materie fiscală, reprezentat de art. 139 alin. (1) din Constituţie, statuează că impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. În acest context, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020) în sensul prevăzut de textul constituţional.
    35. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu se poate reţine faptul că prevederile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1), ale art. 21 şi ale art. 115 alin. (6) din Constituţie.
    36. Având în vedere considerentele mai sus prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi ale art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, precum şi a ordonanţelor de urgenţă în ansamblul lor, în raport cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale menţionate în susţinerea acesteia, urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
    37. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea civilă de avocaţi Ciucan şi asociaţii în Dosarul nr. 12.242/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a ordonanţelor de urgenţă, în ansamblul lor, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2022.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 637 din 13 decembrie 2022

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"