Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind trecerea unor bunuri imobile din domeniul public al statului şi din administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române“ - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral în domeniul public al comunelor Ceatalchioi şi Crişan, judeţul Tulcea, obiecţie formulată de Preşedintele României. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.417 din 25 iunie 2020 şi constituie obiectul Dosarului nr. 796A/2020. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, a principiului legalităţii şi a principiului autonomiei locale, precum şi nesocotirea rolului constituţional al Parlamentului, al Guvernului şi al Curţii Constituţionale. 4. Analizând obiectul legii criticate, astfel cum este stabilit la art. 1 alin. (1) din aceasta, rezultă că legea operează un transfer al dreptului de proprietate asupra unui bun imobil individualizat, din proprietatea publică a statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, concomitent cu transferul dreptului de administrare. 5. Regimul juridic al transferului bunurilor aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale este definit de art. 860 alin. (3) din Codul civil, astfel: „Bunurile care formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale sau invers decât ca urmare a modificării legii organice. În celelalte cazuri, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale şi invers se face în condiţiile legii“. 6. Acest articol conţine două teze: prima teză vizează bunurile ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului, iar teza a doua are în vedere bunurile aflate în domeniul public al statului, dar care nu fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. 7. Procedura la care face trimitere teza a doua a alin. (3) al art. 860 din Codul civil se referă la bunurile care nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice şi care pot fi transferate din proprietatea publică a statului în cea a unităţilor administrativ-teritoriale şi este prevăzută, în prezent, de art. 292 din Codul administrativ, care prevede că trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ- teritoriale se face la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de autorităţile prevăzute la art. 287 lit. a), care au în administrare bunul respectiv, dacă prin lege nu se dispune altfel. 8. Or, bunurile imobile la care face referire legea criticată, având datele de identificare prevăzute în anexa ce face parte integrantă din lege, nu formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice, pentru a se încadra în ipoteza normativă a tezei întâi a alin. (3) al art. 860 din Codul civil, ci se includ în ipoteza tezei a doua, deoarece acestea se încadrează în categoria nominalizată generic în anexa nr. 4 pct. 4 din Codul administrativ, reprezentând reţele de alimentare cu apă, termoficare, staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente. 9. În aceste condiţii, având în vedere că bunurile supuse transferului prin legea criticată nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, în lipsa unei declaraţii exprese a legii organice, acestea ar fi trebuit trecute din proprietatea publică a statului în aceea a unităţii administrativ-teritoriale prin hotărâre a Guvernului, la cererea consiliilor locale ale comunelor Ceatalchioi, respectiv Crişan din judeţul Tulcea, potrivit art. 292 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, procedură la care face trimitere teza a doua a alin. (3) al art. 860 din Codul civil. 10. Nefiind respectată procedura legală stipulată de aceste dispoziţii, rezultă că legea de faţă a fost adoptată cu nesocotirea principiului legalităţii statuat în art. 1 alin. (5) din Constituţie. 11. Mai mult, nerespectarea procedurii legale şi lipsa manifestării de voinţă a Consiliului Local al Comunei Ceatalchioi şi, respectiv a Consiliului Local al Comunei Crişan, ambele din judeţul Tulcea, atrag şi încălcarea art. 120 alin. (1) din Constituţie ce consacră principiul autonomiei locale. 12. Curtea Constituţională are o bogată şi constantă jurisprudenţă cu privire la regimul juridic al transferului acestei categorii de bunuri, prin care a arătat, în esenţă, că transferul unui bun care nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se realizează prin hotărâre a Guvernului (Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, Decizia nr. 970 din 31 octombrie 2007, Decizia nr. 494 din 21 noiembrie 2013, Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014, Decizia nr. 406 din 15 iunie 2016, Decizia nr. 118 din 19 martie 2018, Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, Decizia nr. 537 din 25 septembrie 2019, Decizia nr. 538 din 25 septembrie 2019). Curtea Constituţională a reţinut că introducerea „posibilităţii transferului prin lege, care nu poate fi supusă controlului instanţelor de contencios administrativ, ci numai controlului a priori ori a posteriori exercitat de Curtea Constituţională, conduce la inaplicabilitatea art. 52 din Legea fundamentală, într-un domeniu ce ţine exclusiv de transferul dreptului de proprietate publică asupra bunurilor, de către Guvern, care exercită conducerea generală a administraţiei publice“ (Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, paragraful 55). 13. Totodată, Curtea a reţinut constant în jurisprudenţa sa că legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Prin definiţie, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă al reglementării este determinat concret, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc. În cazul în care Parlamentul îşi arogă competenţa de legiferare, în condiţiile, domeniul şi cu finalitatea urmărite, se încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, viciu care afectează legea în ansamblu. 14. Curtea a mai arătat că acceptarea ideii potrivit căreia Parlamentul îşi poate exercita competenţa de autoritate legiuitoare în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, adoptând legi în domenii care aparţin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituţionale ale acestei autorităţi, consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituţie, şi transformarea acesteia în autoritate publică executivă, aspect ce contravine şi prevederilor art. 102 alin. (1) din Constituţie ce consacră rolul Guvernului. 15. În considerarea acestor argumente şi a bogatei jurisprudenţe în materie a Curţii Constituţionale, se susţine că legea criticată contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi alin. (5), art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1), art. 120 alin. (1), precum şi art. 147 alin. (4) din Constituţie şi se solicită admiterea obiecţiei de neconstituţionalitate. 16. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere. 17. Guvernul a transmis punctul său de vedere, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 5.316 din 11 septembrie 2020, prin care îşi exprimă opinia în sensul temeiniciei criticilor de neconstituţionalitate formulate. 18. Se arată că, în măsura în care bunul vizat de operaţiunea de transfer interdomenial nu este un bun proprietate publică exclusivă a statului, situaţie în care transferul trebuie să aibă loc printr-o hotărâre a Guvernului, în temeiul art. 292 din Codul administrativ, legea criticată creează premisele încălcării principiului separaţiei puterilor în stat garantat de art. 1 alin. (4) din Constituţia României. În acest sens este indicată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 527 din 24 septembrie 2019. 19. Întrucât operaţiunile juridice preconizate prin această lege nu sunt susţinute de o documentaţie justificativă, în speţă fiind vorba de hotărârea autorităţii publice locale în vederea garantării principiului autonomiei locale consacrat de art. 120 din Constituţie, de extrasul de carte funciară necesar pentru actele translative de proprietate conform art. 46 alin. (2) lit. i) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, se apreciază că măsurile legislative preconizate pot crea premisele încălcării principiului respectării Constituţiei şi a supremaţiei legii garantat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul controlului de constituţionalitate îl reprezintă Legea privind trecerea unor bunuri imobile din domeniul public al statului şi din administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române“ - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral în domeniul public al comunelor Ceatalchioi şi Crişan, judeţul Tulcea. Legea criticată are 7 articole şi o anexă şi prevede următoarele: "ART. 1 (1) Se aprobă transmiterea imobilelor, având datele de identificare prevăzute în anexa - Datele de identificare ale bunurilor imobile care se transmit din domeniul public al statului şi din administrarea Administraţiei Naţionale «Apele Române» - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral în domeniul public al comunelor Ceatalchioi şi Crişan, judeţul Tulcea, care face parte integrantă din prezenta lege, din domeniul public al statului şi din administrarea Administraţiei Naţionale «Apele Române» - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral în domeniul public al comunelor Ceatalchioi şi Crişan, judeţul Tulcea. (2) Bunurile imobile prevăzute în anexa prevăzută la alin. (1) se declară din bunuri de interes public naţional în bunuri de interes public local. (...) ART. 3 Fondurile necesare pentru întreţinerea şi repararea bunurilor imobile prevăzute la art. 1 se asigură din veniturile obţinute din administrarea şi exploatarea acestora şi, în completare, de la bugetul local, al comunei Ceatalchioi, sau Crişan, judeţul Tulcea, după caz. ART. 4 Consiliile locale ale comunelor Ceatalchioi şi Crişan, judeţul Tulcea, preiau toate drepturile şi obligaţiile aferente bunurilor imobile prevăzute în anexă. ART. 5 În situaţia în care imobilele transmise nu sunt folosite în conformitate cu destinaţia şi scopul pentru care acestea au fost construite, respectiv alimentarea cu apă a localităţii Ceatalchioi, alimentarea cu apă a localităţii Pătlăgeanca din comuna Ceatalchioi şi alimentarea cu apă a localităţii Caraorman din comuna Crişan, judeţul Tulcea, acestea revin in domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale «Apele Române» - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral, în condiţiile legii. ART. 6 Predarea-preluarea imobilelor prevăzute la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, la valoarea de inventar a acestora, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. ART. 7 Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împreună cu Ministerul Finanţelor Publice vor opera modificările corespunzătoare în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare." 23. Textele constituţionale invocate în motivarea sesizării sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 1 alin. (5) în componentele sale referitoare la calitatea legii şi la stabilitatea raporturilor juridice, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului, ale art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administraţiei publice locale şi ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. (1) Parcursul legislativ 24. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, a fost iniţiată de 7 deputaţi şi a fost adoptată de Senat, în calitate de Cameră de reflecţie, la data de 21 octombrie 2019 şi de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 3 iunie 2020. Legea a fost trimisă la promulgare în data de 9 iunie 2020, iar la data de 25 iunie 2020, Preşedintele României a înaintat Curţii Constituţionale prezenta sesizare de neconstituţionalitate. (2) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate 25. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări pentru declanşarea controlului de constituţionalitate a priori are în vedere respectarea dispoziţiilor constituţionale şi legale care circumstanţiază cele 3 aspecte specifice oricărei sesizări, şi anume: calitatea autorului de titular al dreptului de sezină, obiectul sesizării şi termenul în care aceasta a fost formulată. 26. Astfel, se constată că sesizarea are ca obiect o lege adoptată de Parlament, dar încă nepromulgată, că aceasta a fost formulată de Preşedintele României, în calitate de subiect cu drept de sezină prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie şi de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sesizarea fiind introdusă înăuntrul termenului ipotetic de promulgare de 20 de zile, prevăzut de art. 77 alin. (1) din Constituţie (a se vedea, cu privire la termenul ipotetic de promulgare, Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018). 27. Prin urmare, Curtea reţine că sesizarea de neconstituţionalitate formulată respectă condiţiile de admisibilitate mai sus arătate. (3) Analiza criticilor de neconstituţionalitate 28. Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin argumentele formulate, autorul sesizării pune în discuţie, în esenţă, modalitatea pretins neconstituţională prin care legiuitorul a operat un transfer al proprietăţii publice, mai exact al unor bunuri imobile expres determinate în cuprinsul legii criticate, din domeniul public al statului în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale, corelativ cu transmiterea dreptului de administrare asupra aceloraşi imobile. 29. Curtea observă că probleme de drept identice celor ridicate în motivarea prezentei sesizări au mai fost analizate prin decizii anterioare, conturându-se şi consolidându-se astfel o bogată şi constantă jurisprudenţă constituţională în materie. 30. Astfel, cu privire la transferul interdomenial al bunurilor proprietate publică, Curtea a statuat în mod constant interdicţia reglementării unui atare transfer prin lege cu caracter individual. Prin Decizia nr. 406 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 15 iulie 2016, Curtea a reţinut că, potrivit art. 136 alin. (3) teza finală din Legea fundamentală, raportat la art. 860 alin. (3) teza întâi din Codul civil, în situaţia în care bunurile formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului ori a unităţii administrativ-teritoriale, în temeiul unei legi organice, trecerea din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale sau invers operează numai printr-o modificare a legii organice, respectiv prin adoptarea unei legi organice de modificare a legii organice prin care bunurile au fost declarate obiect exclusiv al proprietăţii publice. 31. Pentru celelalte bunuri care nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, Curtea a reţinut că, potrivit art. 136 alin. (2) din Constituţie, raportat la art. 860 alin. (3) teza a doua din Codul civil, transferul se face în condiţiile legii, respectiv, pentru cele care trec din proprietatea publică a statului în cea a unităţilor administrativ-teritoriale, el se realizează în condiţiile art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a cererii consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau, simetric, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. 32. Prin aceeaşi decizie (paragraful 31), Curtea a reţinut cu valoare de principiu că, în situaţia particulară a bunurilor care fac obiect exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, singura posibilitate de transmitere a acestor bunuri din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale este aceea ut singuli (în acel caz, prin legea organică de modificare a legii organice prin care terenul a fost declarat obiect exclusiv al proprietăţii publice). De aceea, în această ipoteză, nu îşi găsesc aplicabilitatea considerentele reţinute în jurisprudenţa Curţii, potrivit cărora legile astfel adoptate ar fi neconstituţionale, întrucât ar avea caracter individual. Această situaţie particulară vizează însă numai bunurile care fac obiect exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, întemeindu-se pe prevederile art. 136 alin. (3) teza finală din Constituţie, raportate la dispoziţiile art. 860 alin. (3) teza întâi din Codul civil. 33. În continuare, prin Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iunie 2019, paragrafele 43-45, Curtea a observat că modalitatea de transfer interdomenial al bunurilor proprietate publică, astfel cum este reglementată de Codul civil şi de Legea nr. 213/1998, se întemeiază pe dispoziţiile art. 102 alin. (1) teza finală şi ale art. 120 alin. (1) din Constituţie. Astfel, pentru a da eficienţă acestor norme fundamentale, legiuitorul a reglementat un regim juridic distinct al bunurilor care fac obiectul proprietăţii publice a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale. În acest sens, transferul interdomenial se stabileşte în funcţie de nevoile acestora, subsecvent transmiterii dreptului de proprietate publică constituindu-se şi dreptul de administrare cu privire la bunuri. Cererea de transfer, obligatorie potrivit actului normativ criticat, se face de către Guvern sau consiliile menţionate şi trebuie să aibă un temei/motiv, iar actul prin care se face trecerea, hotărâre a Guvernului sau a consiliilor, poate fi atacat în faţa instanţelor de contencios administrativ. Curtea a reţinut că inexistenţa acordului unităţilor administrativ-teritoriale în ceea ce priveşte transferul bunurilor în patrimoniul acestora, inclusiv al celor din domeniul public, reprezintă o încălcare a principiului constituţional al autonomiei locale, reglementat prin art. 120 alin. (1) din Constituţie. 34. În raport cu cele anterior statuate, Curtea a observat ulterior că Legea nr. 213/1998 a fost abrogată parţial prin art. 597 alin. (2) lit. m) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, însă soluţia legislativă cuprinsă în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, care prevedea că „trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face [...] prin hotărâre a Guvernului“, a fost preluată de dispoziţiile art. 292 alin. (1) din actul normativ abrogator, fiind completată cu sintagma „dacă prin lege nu se dispune altfel“. Or, Curtea a precizat, prin Decizia nr. 537 din 25 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2019, că noua prevedere legală nu poate fi interpretată decât în conformitate cu Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, paragrafele 37, 41 şi 55, respectiv că transferul unui bun care nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, se va realiza prin hotărâre a Guvernului. 35. De asemenea, prin Decizia nr. 118 din 19 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2018, paragrafele 30 şi 31, făcând referire la Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005, Decizia nr. 970 din 31 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 22 noiembrie 2007, Decizia nr. 494 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, şi Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, paragraful 21, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa unitară potrivit căreia legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Prin definiţie, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă al reglementării este determinat concret, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc. În cazul în care Parlamentul îşi arogă competenţa de legiferare, în condiţiile, domeniul şi cu finalitatea urmărite, se încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, viciu care afectează legea în ansamblu. Curtea a mai reţinut că acceptarea ideii potrivit căreia Parlamentul îşi poate exercita competenţa de autoritate legiuitoare în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, adoptând legi în domenii care aparţin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituţionale ale acestei autorităţi, consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituţie, şi transformarea acesteia în autoritate publică executivă. 36. Curtea Constituţională observă că aceste considerente de principiu, mai sus referite, sunt aplicabile şi în prezenta cauză. 37. Astfel, legea criticată operează un transfer interdomenial al unor bunuri imobile - determinate individual în anexa ce face parte integrantă din lege - din domeniul public al statului şi din administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române“ - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral în domeniul public al comunelor Ceatalchioi şi Crişan, judeţul Tulcea. Potrivit anexei, denumirea bunurilor care se transmit vizează reţeaua de alimentare cu apă a localităţilor Ceatalchioi, Pătlăgeanca şi Caraorman din judeţul Tulcea. 38. Curtea constată, în continuare, că bunurile individualizate în cuprinsul anexei ce face parte integrantă din legea criticată erau anterior prevăzute la pct. III subpct. 4 din anexa - Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale la Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, astfel: „III. Domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: (…) 4. reţelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente.“ 39. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, odată cu abrogarea, prin art. 597 alin (2) lit. m), a art. 9 din Legea nr. 213/1998, a preluat la art. 292 alin. (1) vechea soluţie legislativă referitoare la modalitatea de transfer interdomenial al bunurilor proprietate publică, preluând şi conţinutul anexei în anexa nr. 2 - Lista cuprinzând unele bunuri care aparţin domeniului public al statului, în anexa nr. 3 - Lista cuprinzând unele bunuri care aparţin domeniului public al judeţului şi, respectiv, în anexa nr. 4 - Lista cuprinzând unele bunuri care aparţin domeniului public al comunei, al oraşului sau al municipiului, aceste liste având caracter exemplificativ. Aşa fiind, bunurile imobile care figurau la pct. III subpct. 4 din anexa la Legea nr. 213/1998 sunt prevăzute, în prezent, la pct. 4 al anexei nr. 4 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. 40. În situaţii asemănătoare, în care bunul imobil supus transferului interdomenial era identificabil printr-un act normativ (sau anexă integrantă a acestuia), Curtea a precizat că „nominalizarea bunului în cap. I pct. 29 din anexa la Legea nr. 213/1998, lege organică, nu are semnificaţia declarării sale ca bun ce face obiect exclusiv al proprietăţii publice. Enumerarea din anexă are caracter exemplificativ, iar prin aceasta s-a încercat o delimitare, în principiu, a domeniului public al statului, a domeniului public judeţean şi a domeniului public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor“ (a se vedea Decizia nr. 538 din 25 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2019, paragraful 24). 41. În ceea ce priveşte bunurile imobile vizate de legea criticată, Curtea observă că acestea sunt identificate în anexa ce face parte integrantă din Hotărârea Guvernului nr. 463/2019 privind înscrierea unor bunuri imobile în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române“, instituţie publică aflată în coordonarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, prin Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 10 iulie 2019. Aşadar, printr-o hotărâre a Guvernului, ulterioară intrării în vigoare a Codului administrativ, pe de o parte, a fost aprobată înscrierea în inventarul centralizat al acestor bunuri aflate în domeniul public al statului şi, pe de altă parte, s-a aprobat, cu privire la aceleaşi bunuri, darea în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române“, prin Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral. 42. În aceste condiţii, având în vedere că bunul supus transferului reglementat prin legea criticată nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice, în lipsa unei declaraţii exprese a legii organice, acesta ar fi trebuit trecut din proprietatea publică a statului în aceea a unităţii administrativ-teritoriale prin hotărâre a Guvernului, la cererea Consiliului Local al Comunei Ceatalchioi, respectiv a Consiliului Local al Comunei Crişan, potrivit art. 292 alin. (1) din Codul administrativ, în vigoare la momentul adoptării legii criticate. Aşa fiind, Curtea constată că legea nu a respectat condiţiile legale în vigoare, incidente materiei reglementate, astfel că a fost adoptată cu încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 43. Sub acest aspect, Curtea observă că propunerea legislativă a fost înregistrată la Senat, în calitate de Cameră de reflecţie, în data de 1 iulie 2019, cu 4 zile înaintea intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Procedura adoptării legii a fost finalizată însă sub imperiul noului cod administrativ, la data de 2 iunie 2020, iar Consiliul Legislativ, în data de 2 august 2019, a avizat negativ propunerea legislativă, învederând în acest sens atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, precum şi prevederile incidente din noul cod administrativ. Cu toate acestea, în procedura parlamentară de legiferare nu a fost operată nicio modificare în considerarea celor arătate de organul consultativ de specialitate al Parlamentului. 44. Din perspectiva jurisprudenţei constante în materie a Curţii Constituţionale şi a prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie se constată că este întemeiată şi critica privind încălcarea acestor norme fundamentale, deoarece, aşa cum s-a arătat, nu au fost respectate deciziile Curţii Constituţionale cu privire la interzicerea reglementării prin lege cu privire la un caz determinat, relevantă fiind Decizia nr. 118 din 19 martie 2018, precitată. Sunt încălcate, de asemenea, şi considerentele de principiu reţinute în Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, şi Decizia nr. 406 din 15 iunie 2016, cu privire la încălcarea principiului autonomiei locale şi a imposibilităţii constituirii dreptului de administrare concomitent cu acela de proprietate, precum şi cele reţinute cu privire la situaţia excepţională în care transferul unui bun din proprietatea publică exclusivă a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale se poate face prin lege organică (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, paragraful 64). 45. În concluzie, pentru toate argumentele arătate, Curtea constată încălcarea art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1) teza finală, art. 120 alin. (1) şi a art. 147 alin. (4) din Constituţie, determinată de faptul că prin legea supusă controlului de constituţionalitate autoritatea legislativă a reglementat într-un domeniu care ţine de administraţie şi autoritatea executivă, respectiv cu privire la transferul unor bunuri imobile individuale, ce nu fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, din domeniul public al statului şi din administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române“ - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral în domeniul public al comunelor Ceatalchioi şi Crişan, judeţul Tulcea. 46. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că Legea privind trecerea unor bunuri imobile din domeniul public al statului şi din administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române“ - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral în domeniul public al comunelor Ceatalchioi şi Crişan, judeţul Tulcea, este neconstituţională, în ansamblul său. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 septembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
