Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Alin Cucu în Dosarul nr. 1.778/116/2016 al Tribunalului Călăraşi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 537D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Dan Lupaşcu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din acelaşi act normativ încalcă dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, întrucât nu includ în enumerarea mijloacelor de probă cu o valoare probatorie condiţionată şi declaraţiile inculpatului judecat în alt dosar. Or, inculpatul are dreptul la tăcere şi nu este sancţionat dacă minte, ceea ce face ca omisiunea legislativă invocată să aibă relevanţă constituţională. Astfel, spre deosebire de declaraţiile persoanelor enumerate în dispoziţiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, şi anume investigatorul, colaboratorii şi martorii protejaţi, care au o valoare probatorie condiţionată, declaraţiile coinculpatului urmează dreptul comun, putând avea ca efect condamnarea altui inculpat. Aşadar, dacă declaraţia coinculpatului se referă la propria faptă, nu este nicio problemă de constituţionalitate, însă aceasta apare în situaţia în care declaraţia se referă la faptele altor inculpaţi cu privire la care respectivul coinculpat este martor. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 59 din 22 ianuarie 2019 şi nr. 48 din 28 februarie 2023. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 28 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.778/116/2016, Tribunalul Călăraşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din acelaşi act normativ. Excepţia a fost ridicată de Alin Cucu într-o cauză penală aflată în etapa judecăţii pe fond. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din acelaşi act normativ încalcă principiile fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, întrucât nu includ şi declaraţiile suspectului sau inculpatului în excepţia de la regula libertăţii aprecierii probelor - alături de declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor şi ale martorilor protejaţi - ca mijloace de probă cu o valoare probatorie condiţionată. Autorul excepţiei are în vedere situaţia în care mai multe persoane au calitatea de coinculpaţi, fiind judecate în cadrul aceluiaşi proces penal, dar pentru infracţiuni distincte, precum şi situaţia în care un participant la comiterea unei infracţiuni este judecat separat de ceilalţi participanţi, fiind audiat ulterior ca martor în cauza disjunsă. Arată că în privinţa martorilor stricto sensu legea prevede o serie de garanţii şi instrumente destinate să asigure fiabilitatea probei, şi anume obligaţia de a spune adevărul [art. 114 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură penală], sub constrângerea legii penale care reglementează infracţiunea de mărturie mincinoasă (art. 273 din Codul penal), în timp ce în cazul celorlalţi subiecţi procesuali legea nu prevede asemenea constrângeri, ceea ce afectează credibilitatea declaraţiilor acestor „martori“, fiind lipsit de substanţă dreptul persoanei acuzate de a interoga efectiv martorii acuzatori. Consideră că eliminarea soluţiei legislative prevăzute în această materie de dispoziţiile art. 69 din Codul de procedură penală din 1968 deschide calea către arbitrar şi subiectivism. 7. Tribunalul Călăraşi - Secţia penală apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale pentru motivele arătate de autorul excepţiei, motive pe care instanţa de judecată şi le însuşeşte. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din acelaşi act normativ. Dispoziţiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală au fost modificate prin prevederile art. 102 pct. 63 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, şi au următorul cuprins: „(3) Hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi.“ Dispoziţiile art. 107-110 din Codul de procedură penală reglementează audierea suspectului sau a inculpatului. 12. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 paragrafele 1, 2 şi 3 lit. b) şi d) privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din acelaşi act normativ au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie - invocate şi în prezenta cauză - şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 499 din 3 octombrie 2023*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, pentru argumentele expuse în paragrafele 11-15 din respectiva decizie. În acest sens, în decizia menţionată, Curtea a observat că autorul excepţiei solicita completarea dispoziţiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală în sensul de a enumera şi declaraţiile suspectului sau inculpatului printre acele declaraţii pe care nu poate fi întemeiată, în măsură determinantă, hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei. Or, operaţiunile legislative de modificare şi completare a actelor normative sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, excedând atribuţiilor instanţei de contencios constituţional, care, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Pentru aceste motive, prin Decizia nr. 499 din 3 octombrie 2023, precitată, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală raportate la cele ale art. 107-110 din acelaşi act normativ este inadmisibilă. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 499 din 3 octombrie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1094 din 5 decembrie 2023. 14. Mai mult, prin decizia mai sus menţionată, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate constituie opţiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale, aspect ce rezultă şi din faptul că Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală a fost recent modificată, prin mai multe acte normative, respectiv Legea nr. 51/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 6 martie 2023, Legea nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023, şi Legea nr. 214/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 318/2015 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 11 iulie 2023, prilejuri cu care legiuitorul, dacă ar fi considerat că este oportun, ar fi putut să modifice şi să completeze dispoziţiile de lege criticate în prezenta cauză, potrivit susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate. Este adevărat că, prin Decizia nr. 59 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 1 august 2019, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a constatat că dispoziţiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, în condiţiile în care autorul excepţiei susţinea că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale din perspectiva faptului că, pe lângă declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi, nu sunt menţionate şi declaraţiile denunţătorului audiat în calitate de martor. Curtea a reţinut, la paragraful 40 din decizia precitată, că „sfera martorilor protejaţi [s.n. - incluşi de legiuitor la art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală] ale căror declaraţii nu pot fi determinante în luarea unei hotărâri de condamnare este în realitate mai largă decât cea care rezultă nemijlocit din text. În această categorie sunt incluşi investigatorii cu identitate reală sau protejată, colaboratorii cu identitate reală sau protejată, martorii ameninţaţi, martorii vulnerabili, dar şi persoana vătămată şi partea civilă cu privire la care s-au luat măsuri de protecţie similare martorilor ameninţaţi. Din acest punct de vedere, persoana vătămată protejată şi partea civilă protejată se află în aceeaşi situaţie faptică şi au acelaşi regim juridic ca cel al martorilor protejaţi, prin urmare, şi efectele declaraţiilor lor trebuie să fie asemănătoare cu cele ale acestora din urmă. Restrângerea valorii probante a declaraţiilor acestor persoane are la bază temerea că atât investigatorii, colaboratorii, cât şi martorii protejaţi (în sens larg) sunt supuşi unui anumit control de autoritate din partea organului de urmărire penală şi astfel pot fi influenţaţi în declaraţii, fie pentru că unii sunt agenţi executivi ai statului, fie că alţii au anumite interese (colaboratorii pot avea interesul de a obţine o remuneraţie sau de a li se reduce pedeapsa în propriul dosar, de a beneficia de un acord de recunoaştere a vinovăţiei sau de renunţare la urmărirea penală etc.) în a acţiona conform dorinţei organului judiciar sau sunt îndatoraţi moral de efortul de protejare a lor şi reacţionează în consecinţă etc.“ Astfel, prin decizia precitată, Curtea a explicitat sfera noţiunii de „martor protejat“, fără însă a completa soluţia legislativă criticată în cauză cu noi categorii de participanţi în procesul penal, astfel cum solicită autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. 15. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin Decizia nr. 499 din 3 octombrie 2023, precitată, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală cu referire la art. 107-110 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Alin Cucu în Dosarul nr. 1.778/116/2016 al Tribunalului Călăraşi - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Călăraşi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
