Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel Cherciu şi Anişoara Gabriela Cherciu în Dosarul nr. 896/325/2016 al Judecătoriei Timişoara şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.875D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorii excepţiei au depus note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Drept chestiune prealabilă depune o hotărâre judecătorească pronunţată în acest dosar, susţinând că majoritatea argumentelor formulate în susţinerea excepţiei nu au legătură cu cauza. Se susţine că au legătură cu cauza doar afirmaţiile referitoare la percheziţionarea unor sisteme informatice. Se apreciază că legea este clară şi previzibilă, textele criticate reprezentând transpunerea exactă a prevederilor din Convenţia privind criminalitatea informatică, ratificată prin Legea nr. 64/2004. Astfel, termenii de „sistem informatic“ şi „date informatice“ sunt definiţi de convenţia anterior menţionată, iar ceilalţi termeni folosiţi în cuprinsul aceleiaşi legi, respectiv „automatic“, „prelucrarea automată a datelor“ şi „program informatic“, sunt definiţi la paragrafele 23 şi 25 din Raportul explicativ la aceeaşi convenţie, fiind reluaţi şi în Legea nr. 161/2003. Totodată, cerinţele referitoare la efectuarea unei percheziţii informatice sunt reglementate în aplicarea art. 19 din Convenţia privind criminalitatea informatică. Se conchide că dispoziţiile legale criticate sunt clare, neexistând nelămuriri cu privire la aplicarea lor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 896/325/2016, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel Cherciu şi Anişoara Gabriela Cherciu într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorilor excepţiei sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de complicitate la înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, destinatarul legii neputând anticipa efectele faptelor sale şi neputându-şi adapta conduita la cerinţele legii penale. Se susţine că, din acest motiv, textele criticate au fost aplicate în mod eronat în cauza dedusă judecăţii. Se arată că dispoziţiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, al căror conţinut a fost preluat în cuprinsul prevederilor art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, nu reglementau, în mod clar, modalităţile de efectuare a percheziţiei sistemului informatic şi nici alte elemente prin care poate fi prevenită alterarea datelor, actul normativ anterior menţionat conţinând doar, la art. 53 şi art. 58, dispoziţii referitoare la modalităţile de constatare a infracţiunilor şi a contravenţiilor. Se mai arată că, deşi legiuitorul român a procedat la o transpunere fidelă a definiţiilor din cuprinsul Convenţiei privind criminalitatea informatică, această transpunere nu este suficientă, întrucât nici definiţiile reglementate în convenţia anterior referită nu sunt suficient de clare, precise şi previzibile, pentru asigurarea garanţiilor specifice principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei, ele putând fi interpretate de statele semnatare în mod diferit. Acest din urmă aspect face ca aceeaşi faptă să fie sancţionată penal într-un stat şi să nu intre sub incidenţa legii penale în alt stat. Se arată, totodată, că, în doctrină, definiţiile analizate au fost amplu criticate şi se face trimitere la Codurile penale din Arkansas şi Nevada, despre care se afirmă că prevăd definiţii ale noţiunilor de „sistem informatic“ şi „date informatice“ mult mai clare. Se mai susţine că, spre exemplu, potrivit textelor criticate nu se poate stabili dacă operaţiunile de navigare pe internet pot fi incluse în noţiunea de „comunicare“, întrucât acestea presupun atât o comunicare, cât şi o tranzacţie informatică şi, de asemenea, că cererile HTTP şi hyperlink-urile intră în sfera definiţiei „datelor de trafic informaţional“. Se mai arată că, drept consecinţă a lipsei de claritate, precizie şi previzibilitate a textelor criticate, în mod eronat, în jurisprudenţă s-a reţinut accesul fără drept la un sistem informatic în condiţiile în care agentul plasează în faţa bancomatului un skimmer, iar victima introduce ulterior un card ale cărui date ajung să fie copiate în memoria internă a skimmer-ului sau transmise prin WiFi sau bluetooth pe un terţ sistem informatic sau mediu de stocare. Pentru aceste considerente se apreciază ca fiind necesară modificarea jurisprudenţei mai sus menţionate, în sensul în care copierea datelor pe un sistem de plată electronic prin intermediul unui skimmer plasat în faţa bancomatului nu întruneşte per se elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 42 din Legea nr. 161/2003, reglementată, în prezent, la art. 360 din Codul penal. Sunt criticate, în acelaşi sens, deciziile penale nr. 2.094/2010 şi nr. 5.288/2006 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, despre care se susţine că prevăd soluţii greşite, ce au la bază o interpretare extensivă a noţiunii de „acces la un sistem informatic“. În continuare, autorii excepţiei fac trimitere la definiţiile date aceleiaşi noţiuni în dreptul francez şi în cel american, arătând că doar în acesta din urmă se procedează la o corectă încadrare a operaţiunilor tehnice aferente în sfera „accesului la un sistem informatic“. Se conchide, însă, că indiferent de definiţia avută în vedere, utilizarea unui skimmer nu implică şi un acces la bancomat. Se susţine, de asemenea, că faptul că, în jurisprudenţa mai sus menţionată, atunci când s-a făcut referire la „sisteme informatice“, s-a exemplificat prin mijloace de stocare a datelor precum aparatul foto digital, CD-ul şi internetul, denotă că prevederile art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 prezintă mari probleme de claritate, precizie şi previzibilitate. Se arată, totodată, că, dacă ceea ce caracterizează un sistem informatic este capacitatea acestuia de a prelucra date prin intermediul unui program informatic, orice dispozitiv care conţine un Firmware poate fi considerat sistem informatic, putând fi incluse în această noţiune nu doar aparatele foto digitale, ci şi cuptoarele cu microunde, televizoarele, ceasurile digitale etc. Prin urmare, trimiterea făcută în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la aparatele foto nu este consecinţa unei interpretări gramaticale eronate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, ci reprezintă o interpretare extensivă a noţiunii de „sistem informatic“, de natură a încălca principiul legalităţii incriminării şi al proporţionalităţii. 6. Judecătoria Timişoara opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că textele criticate sunt în deplin acord cu prevederile constituţionale invocate, în sensul că aceste dispoziţii reglementează în mod clar procedura de efectuare a percheziţiei informatice şi desemnarea organelor competente în acest sens. Referitor la definirea termenilor „sistem informatic“ şi „date informatice“ se arată că legiuitorul nu poate oferi o definiţie exhaustivă a noţiunilor anterior menţionate, având în vedere diversitatea situaţiilor care pot apărea în practică. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că dispoziţiile art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, precum şi prevederile art. 181 din Codul penal nu sunt de natură a încălca dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Se arată, de asemenea, că prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12) nu au incidenţă în cauză. În acest sens se susţine că modul de reglementare a percheziţiei informatice, prin dispoziţiile art. 168 din Codul de procedură penală, ce trebuie coroborate cu cele ale art. 157 din acelaşi cod, asigură garanţiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Se susţine că dispoziţiile legale criticate conţin suficient de multe garanţii care să înlăture arbitrariul în dispunerea şi efectuarea măsurii, percheziţia putând fi dispusă, în acord cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, nu numai pentru apărarea ordinii publice, ci şi în scopul desfăşurării instrucţiei penale. Se face trimitere la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1.454 din 4 noiembrie 2010 şi nr. 489 din 30 iunie 2016. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 181 din Codul penal, precum şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: - Art. 181 din Codul penal: "(1) Prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.(2) Prin date informatice se înţelege orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic“;" – Art. 157 din Codul de procedură penală: "(1) Percheziţia domiciliară ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană ori la deţinerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracţiune şi se presupune că percheziţia poate conduce la descoperirea şi strângerea probelor cu privire la această infracţiune, la conservarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.(2) Prin domiciliu se înţelege o locuinţă sau orice spaţiu delimitat în orice mod ce aparţine ori este folosit de o persoană fizică sau juridică.“;" – Art. 168 din Codul de procedură penală: "(1) Prin percheziţie în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se înţelege procedeul de cercetare, descoperire, identificare şi strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice şi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaţiilor conţinute de acestea.(2) În cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune efectuarea unei percheziţii informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea şi strângerea probelor este necesară cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.(3) Procurorul înaintează cererea prin care se solicită încuviinţarea efectuării percheziţiei informatice împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi şi libertăţi.(4) Cererea se soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie.(5) Judecătorul dispune prin încheiere admiterea cererii, atunci când aceasta este întemeiată, încuviinţarea efectuării percheziţiei informatice şi emite de îndată mandatul de percheziţie.(6) Încheierea instanţei trebuie să cuprindă: a) denumirea instanţei; b) data, ora şi locul emiterii; c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul; d) perioada pentru care s-a emis mandatul şi în cadrul căreia trebuie efectuată activitatea dispusă; e) scopul pentru care a fost emis; f) sistemul informatic sau suportul de stocare a datelor informatice care urmează a fi percheziţionat, precum şi numele suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut; g) semnătura judecătorului şi ştampila instanţei.(7) Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra cererii de încuviinţare a efectuării percheziţiei informatice nu este supusă căilor de atac.(8) În cazul în care, cu ocazia efectuării percheziţiei unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constată că datele informatice căutate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic ori suport de stocare a datelor informatice şi sunt accesibile din sistemul sau suportul iniţial, procurorul dispune de îndată conservarea, copierea datelor informatice identificate şi va solicita de urgenţă completarea mandatului, dispoziţiile alin. (1)-(7) aplicându-se în mod corespunzător.(9) În vederea executării percheziţiei dispuse, pentru asigurarea integrităţii datelor informatice stocate pe obiectele ridicate, procurorul dispune efectuarea de copii.(10) Dacă ridicarea obiectelor care conţin datele informatice prevăzute la alin. (1) ar afecta grav desfăşurarea activităţii persoanelor care deţin aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de probă. Copiile se realizează cu mijloace tehnice şi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaţiilor conţinute de acestea.(11) Percheziţia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează în prezenţa suspectului ori a inculpatului, dispoziţiile art. 159 alin. (10) şi alin. (11) aplicându-se în mod corespunzător.(12) Percheziţia în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează de un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezenţa procurorului sau a organului de cercetare penală.(13) Procesul-verbal de percheziţie informatică trebuie să cuprindă: a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a datelor informatice ori numele persoanei al cărei sistem informatic este cercetat; b) numele persoanei care a efectuat percheziţia; c) numele persoanelor prezente la efectuarea percheziţiei; d) descrierea şi enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor informatice faţă de care s-a dispus percheziţia; e) descrierea şi enumerarea activităţilor desfăşurate; f) descrierea şi enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia percheziţiei; g) semnătura sau ştampila persoanei care a efectuat percheziţia; h) semnătura persoanelor prezente la efectuarea percheziţiei.(14) Organele de urmărire penală trebuie să ia măsuri ca percheziţia informatică să fie efectuată fără ca faptele şi împrejurările din viaţa personală a celui la care se efectuează percheziţia să devină, în mod nejustificat, publice.(15) Datele informatice identificate cu caracter secret se păstrează în condiţiile legii.(16) În cursul judecăţii, percheziţia informatică se dispune de către instanţă, din oficiu sau la cererea procurorului, a părţilor ori a persoanei vătămate, în cazurile prevăzute la alin. (2). Mandatul de efectuare a percheziţiei informatice dispuse de instanţă se comunică procurorului, care procedează potrivit alin. (8)-(15)." 13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, precum şi prevederilor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la legalitatea incriminării. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii excepţiei critică, pe de o parte, modalitatea de aplicare, în legislaţia naţională, a dispoziţiilor Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la 23 noiembrie 2001 şi ratificată prin Legea nr. 64/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 20 aprilie 2004, iar, pe de altă parte, modul în care dispoziţiile art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, dar şi alte prevederi legale, spre exemplu, dispoziţiile art. 360 din Codul penal, sunt interpretate şi aplicate de către instanţele româneşti, inclusiv prin jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt formulate argumente de ordin tehnic, referitoare la modalităţile concrete de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută la art. 360 din Codul penal. 15. Argumentele anterior arătate nu constituie, însă, veritabile critici de neconstituţionalitate, ci o modalitate indirectă de invocare a unor pretinse greşeli de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale ce reglementează domeniul criminalităţii informatice, în general, şi, în mod special, a unor sintagme din cuprinsul textelor criticate. Or, aceste aspecte excedează atribuţiilor instanţei de contencios constituţional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“. Aşa fiind, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel Cherciu şi Anişoara Gabriela Cherciu în Dosarul nr. 896/325/2016 al Judecătoriei Timişoara. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
