Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (1), (10) şi (14) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Vasilescu şi Gabriel Gligăneanu în Dosarul nr. 1.752/240/2018 al Judecătoriei Haţeg şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 298D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 125 din 2 martie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.752/240/2018, Judecătoria Haţeg a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (1), (10) şi (14) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Valentin Vasilescu şi Gabriel Gligăneanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de confirmare a unei soluţii de renunţare la urmărirea penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale referitoare la principiul legalităţii, accesul liber la justiţie şi dreptul la integritate fizică şi psihică. Astfel, arată că dispoziţiile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, întrucât nu precizează întinderea şi modalitatea de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în ceea ce priveşte renunţarea la urmărirea penală în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Consideră că în cazul infracţiunilor menţionate interesul public este subsidiar interesului persoanei, astfel că invocarea interesului public aduce atingere interesului persoanei. De asemenea, arată că dispoziţiile art. 318 alin. (10) din Codul de procedură penală vizează, de fapt, o verificare a îndeplinirii unor condiţii de formă, iar nu de fond. Totodată, consideră că dispoziţiile art. 318 alin. (14) din Codul de procedură penală limitează rolul activ al judecătorului de cameră preliminară la o simplă verificare de rutină a îndeplinirii formale a dispoziţiilor legale, întrucât acesta nu are posibilitatea să constate prin propria sa percepţie dacă soluţia pronunţată este temeinică şi legală. 6. Judecătoria Haţeg, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 318 alin. (1), (10) şi (14) din Codul de procedură penală. Prin prevederile art. II pct. 82 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, au fost modificate dispoziţiile alin. (1) al art. 318 din Codul de procedură penală şi au fost introduse alin. (10) şi (14) ale aceluiaşi text normativ. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins: "(1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei. (...)(10) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală este verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmită de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ordonanţa este verificată de procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. (...)(14) Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevăzute la alin. (12), precum şi cu participarea procurorului, asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de renunţare la urmărirea penală. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluţionarea cererii de confirmare.“" 11. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 22 alin. (1) teza a doua referitor la dreptul la integritate fizică şi psihică. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 21 din Constituţie - invocate şi în prezenta cauză - şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 308 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1124 din 23 noiembrie 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură penală. În acest sens, prin decizia menţionată, paragrafele 12 şi 13, Curtea a reţinut că instituţia renunţării la urmărirea penală reprezintă o excepţie de la principiul legalităţii procesului penal, specific dreptului continental, instituită în favoarea principiului oportunităţii urmăririi penale, specific dreptului anglo-saxon. Reglementarea acesteia a fost motivată de supraîncărcarea organelor judiciare cu cauze penale şi de necesitatea unei soluţii intermediare între soluţia de clasare şi cea de trimitere în judecată. Instituţia analizată a fost prevăzută pentru a satisface interesul statului de a realiza un just echilibru între nevoia de tragere la răspundere penală a persoanelor care săvârşesc infracţiuni şi nevoia de a degreva organele de urmărire penală de soluţionarea anumitor cauze care nu prezintă un interes semnificativ pentru ordinea publică. Astfel, Curtea a constatat că renunţarea la urmărirea penală are ca scop protejarea interesului public, prin aplicarea principiului oportunităţii, în realizarea actului de justiţie. Aşa fiind, renunţarea la urmărirea penală este dispusă ca urmare a cuantificării de către procuror a interesului public în urmărirea şi sancţionarea faptelor prevăzute de legea penală, iar nu pentru a proteja interesele suspectului sau ale inculpatului. 13. Prin Decizia nr. 308 din 9 iunie 2020, mai sus citată, paragrafele 14 şi 15, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 14-18 din Codul de procedură penală reglementează acţiunea penală, iar cele ale art. 19-28 din acelaşi cod reglementează acţiunea civilă. Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Codul de procedură penală, acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, iar, conform dispoziţiilor art. 19 din acelaşi cod, acţiunea civilă poate fi exercitată în cadrul procesului penal şi are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care constituie obiectul acţiunii penale. Astfel, acţiunea penală derivă din dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni şi presupune soluţionarea de către organele judiciare a unui raport juridic penal de conflict. Pe lângă acestea, dispoziţiile Codului de procedură penală prevăd posibilitatea existenţei în cadrul procesului penal a unui conflict de drept extrapenal şi, prin urmare, a unui raport juridic extrapenal, de natură civilă, care constituie obiectul acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal. Aceasta reprezintă un mijloc juridic prin care raportul de conflict civil este adus în faţa organelor judiciare penale, în scopul soluţionării lui de către acestea din urmă. Curtea a observat că, spre deosebire de inculpat, care este întotdeauna parte a raportului juridic penal de conflict, putând avea şi calitatea de parte a raportului juridic civil ce formează obiectul acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal, partea civilă are doar calitatea de parte a raportului juridic civil. În acest sens, este de reţinut că acţiunea civilă rămâne distinctă de acţiunea penală, în tot cursul procesului penal, motiv pentru care poate fi soluţionată împreună cu acţiunea penală, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Codul de procedură penală, sau separat de aceasta, potrivit prevederilor alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol. De asemenea, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Codul de procedură penală, acţiunea civilă poate fi disjunsă de acţiunea penală atunci când soluţionarea acesteia determină depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a acţiunii penale. 14. De asemenea, prin Decizia nr. 308 din 9 iunie 2020, precitată, paragrafele 16-19, Curtea a reţinut că dispunerea renunţării la urmărirea penală are ca efect, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) din Codul de procedură penală, stingerea acţiunii penale, dispoziţiile art. 318 şi următoarele din acelaşi cod nefăcând referire la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile - în cadrul procesului penal - în cazul dispunerii acestei soluţii. Cu toate acestea, dispoziţiile art. 318 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală prevăd că interesul public se analizează, printre altele, în raport cu atitudinea procesuală a persoanei vătămate, iar prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol stabilesc că, în ipoteza în care autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere mai multe aspecte referitoare la persoana suspectului sau a inculpatului şi la conduita acestuia, printre care urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse de suspect sau de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii. De asemenea, alin. (6) al aceluiaşi articol prevede că procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta să îndeplinească una sau mai multe obligaţii, expres enumerate în cuprinsul normei, printre care obligaţia de a înlătura consecinţele faptei penale sau de a repara paguba produsă ori de a conveni cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia [art. 318 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală] şi obligaţia de a cere public scuze persoanei vătămate [art. 318 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală]. Totodată, dispoziţiile art. 318 alin. (7) din cod prevăd că, în cazul în care dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească una sau mai multe obligaţii dintre cele prevăzute la alin. (6) al aceluiaşi articol, procurorul stabileşte prin ordonanţă termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite, termen care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligaţii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă şi care curge de la comunicarea ordonanţei, iar, conform prevederilor art. 318 alin. (9) din Codul de procedură penală, în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (7) al art. 318 din cod, procurorul revocă ordonanţa, sarcina de a face dovada îndeplinirii obligaţiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revenind suspectului ori inculpatului. Aşa fiind, chiar dacă modalitatea de soluţionare a acţiunii civile exercitate în procesul penal nu este reglementată în mod expres în cuprinsul dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut, în cadrul instituţiei renunţării la urmărirea penală, garanţii specifice reparării prejudiciului civil produs prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, prin reglementarea posibilităţii de a condiţiona dispunerea soluţiei de renunţare la urmărirea penală de realizarea acestei reparaţii civile. Cu toate acestea, având în vedere că dispunerea obligaţiilor reglementate de prevederile art. 318 alin. (6) lit. a) şi b) din Codul de procedură penală este lăsată la aprecierea procurorului, dacă prejudiciul creat prin săvârşirea faptelor cercetate penal nu este acoperit sau nu este acoperit integral prin utilizarea mijloacelor procesuale prevăzute de dispoziţiile art. 318 alin. (2) lit. f), alin. (3), (6), (7) şi (9) din Codul de procedură penală, persoana vătămată, respectiv partea civilă se poate adresa instanţei civile, în temeiul prevederilor art. 27 alin. (1) şi, respectiv, alin. (2) din acelaşi cod. În acest sens, dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc că dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, iar, potrivit prevederilor art. 27 alin. (2) din cod, persoana vătămată sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civilă în procesul penal pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în faţa instanţei civile. Aşadar, persoana vătămată prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală pentru care se dispune renunţarea la urmărirea penală beneficiază de mijloacele procesuale necesare pentru a obţine repararea prejudiciului ce i-a fost produs prin săvârşirea respectivei fapte, indiferent dacă s-a constituit sau nu parte civilă anterior stingerii acţiunii penale, prin dispunerea soluţiei prevăzute de dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură penală. 15. Prin urmare, prin decizia anterior citată, paragrafele 20-22, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură penală - interpretate în contextul normelor procesual penale referitoare la soluţionarea acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal sau, în mod distinct, la o instanţă civilă, ca urmare a producerii unor prejudicii de natură civilă prin comiterea unei infracţiuni - oferă garanţiile procesuale necesare protejării dreptului de proprietate privată al persoanei vătămate. Totodată, Curtea a reţinut că prevederile art. 318 din Codul de procedură penală asigură toate garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil al persoanei vătămate prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, prin asigurarea mijloacelor procesuale necesare apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acesteia. În fine, Curtea a menţionat că aspectele referitoare la circumstanţele concrete ale cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate sunt chestiuni ce ţin de domeniul interpretării şi aplicării legii, atribuţie exclusivă a organelor judiciare. 16. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 125 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 21 mai 2021, şi Decizia nr. 548 din 17 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 15 martie 2023. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, ce are ca obiect dispoziţiile art. 318 alin. (1), (10) şi (14) din Codul de procedură penală şi vizează infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 17. Având în vedere motivele arătate mai sus, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere nici principiului legalităţii consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 18. Totodată, Curtea observă că prevederile constituţionale ale art. 22 alin. (1) teza a doua referitor la dreptul la integritate fizică şi psihică nu sunt aplicabile în cauza de faţă. 19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valentin Vasilescu şi Gabriel Gligăneanu în Dosarul nr. 1.752/240/2018 al Judecătoriei Haţeg şi constată că dispoziţiile art. 318 alin. (1), (10) şi (14) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Haţeg şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
