Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, raportate la cele ale art. 7 alin. (1) şi (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 1.119/102/2018/a1 al acestei instanţe şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.289D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.206D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Delia Gherman în Dosarul nr. 1.633/102/2018 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei, prin care aceasta solicită admiterea excepţiei şi judecarea în lipsă a cauzei. 6. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.206D/2019 la Dosarul nr. 2.289D/2019, care este primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că sporurile salariale nu sunt drepturi fundamentale, legiuitorul putând dispune asupra acordării lor în funcţie de fondurile disponibile. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 11 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.119/102/2018/a1, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 şi ale art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, raportate la cele ale art. 7 alin. (1) şi (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti. 9. Prin Încheierea din 24 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.633/102/2018, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Delia Gherman într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze privind acordarea unor drepturi salariale, aflată în stadiul procesual al apelului. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Mureş - Secţia civilă susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 15 alin. (1), ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1), ale art. 61 alin. (1), ale art. 73 alin. (1), ale art. 138 alin. (5), ale art. 44 alin. (1) şi ale art. 20. Astfel, textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu corespund exigenţelor de claritate şi predictibilitate specifice normelor legale, întrucât permit ordonatorului principal de credite conduite discreţionare, arbitrare şi discriminatorii, prin alocarea unor procente inegale unităţilor subordonate, cu consecinţa imposibilităţii stabilirii unor procente egale ale sporului pentru condiţii de muncă pentru toţi salariaţii aflaţi în situaţia identică a prestării muncii în condiţii similare, de expunere la exact aceiaşi factori nocivi. Deci aceste dispoziţii legale creează o stare de discriminare între salariaţii aflaţi în aceeaşi situaţie generatoare a dreptului la sporul pentru condiţii de muncă (prestarea muncii în condiţiile existenţei aceloraşi factori nocivi), în funcţie de un criteriu care nu este obiectiv, rezonabil şi proporţional, constând în discreţionarul şi arbitrarul ordonatorului principal de credite. 11. De asemenea, prin efectul dispoziţiilor legale criticate, ordonatorul principal de credite, invocând textul legal conform căruia sporul litigios „poate fi acordat“, deci este facultativ, goleşte de conţinut acest drept cuvenit salariaţilor. Or, principiul statului de drept se opune unor situaţii cum sunt cele de faţă, de reglementare a unor drepturi salariale ipotetice, reduse la nudum jus. 12. Dimpotrivă, reglementarea sporului pentru condiţii de muncă trebuie să corespundă exigenţelor constituţionale, potrivit cărora nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare. Din moment ce Legea-cadru nr. 153/2017 consacră dreptul la sporul pentru condiţii de muncă, înseamnă că respectivele cheltuieli bugetare implicate au sursa de finanţare asigurată şi respectarea dreptului nu poate fi condiţionată abuziv de ordonatorul principal de credite prin nealocarea integrală a procentului de fonduri necesare plăţii unui drept consacrat de lege. 13. Astfel, este încălcat şi principiul proporţionalităţii restrângerii exerciţiului dreptului litigios, care, în plus, deşi este prevăzut de lege şi se constituie în creanţe lunare ce sunt obiect al dreptului de proprietate al salariaţilor, sunt supuse ingerinţelor prin conduita arbitrară a ordonatorului de credite care alocă fonduri inegale unităţilor sale subordonate, fără nicio justificare obiectivă şi raţională a tratamentului discriminatoriu generat. 14. În mod asemănător, autoarea excepţiei Delia Gherman susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituţie coroborat cu art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt contradictorii, stabilesc competenţe diferite şi marje diferite de spor, iar în final conduc la posibilitatea acordării discreţionare şi discriminatorii a sporurilor pentru condiţii de muncă, lăsând acest atribut la aprecierea subiectivă a managerului unităţii spitaliceşti. 15. Astfel, dacă prin art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că mărimea sporului şi condiţiile de acordare se stabilesc prin regulament-cadru elaborat (în speţă) de Ministerul Sănătăţii, prin art. 25 alin. (2) din aceeaşi lege s-a stabilit că suma sporurilor, compensaţiilor, primelor şi a altor drepturi băneşti nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, pentru fiecare ordonator principal de credite. 16. De asemenea, prevederile art. 7 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează acordarea unui spor pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase de până la 85% pentru anatomie patologică, iar dispoziţiile art. 7 alin. (3) prevăd că locurile de muncă, mărimea concretă a sporului şi condiţiile de acordare se stabilesc de către ordonatorul de credite. 17. Or, în situaţia Spitalului Municipal Târnăveni, ordonator principal de credite este Consiliul Judeţean Mureş, iar ordonator de credite este managerul spitalului, astfel că prevederile art. 7 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt în vădită contradicţie cu prevederile art. 25 din aceeaşi lege, contravenind dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 18. Prin urmare, prin modul neclar şi echivoc în care este reglementat sporul în discuţie s-a creat posibilitatea discriminării faţă de colegii din alte secţii, care intră tot sub regimul condiţiilor de muncă deosebit de periculoase, întrucât aprecierea procentului de spor acordat este lăsată la latitudinea managerului de spital, fiind astfel încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. 19. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 este întemeiată, întrucât limitarea la un procent de 30% pe ordonator de credite/ordonator principal de credite a sumei sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, este de natură a crea discriminări în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, în funcţie de structura personalului avut în subordine şi drepturile cuvenite acestuia. Relativ la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât legiuitorul este îndrituit ca în vederea aplicării concrete a legii să dispună emiterea unor regulamente distincte pe diferite domenii de activitate bugetară, o atare abordare nefiind în contradicţie cu Legea fundamentală, iar respectarea efectivă de către angajatori a dispoziţiilor regulamentare privind acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă, inclusiv sub aspectul negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative din unităţi, este supusă cenzurii instanţelor de dreptul muncii, după cum s-a procedat şi în litigiul din speţă. 20. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 21. Avocatul Poporului, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.289D/2019, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi, prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Totodată, Avocatul Poporului apreciază că, în realitate, se solicită o modificare a soluţiei legislative, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. 22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 23 şi ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care, la data sesizării, aveau următorul conţinut: - Art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017: „Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“; – Art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017: "(1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru instituţiile din sistemul sanitar şi de asistenţă socială şi cele din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor lunare, după caz. (...)(3) Începând cu luna mai 2018, la stabilirea limitei de sporuri prevăzute la alin. (2) se includ drepturile prevăzute la anexa nr. II cap. II art. 2 alin. (1).(4) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului trimis în misiune în străinătate.(5) Prevederile alin. (2) şi (3), pentru instituţiile din sistemul sanitar, se aplică începând cu data de 1 martie 2018.(6) Pentru ordonatorii principali de credite prevăzuţi la alin. (2) se depăşeşte, după caz, plafonul prevăzut la respectivul alineat, astfel încât, pentru unităţile sanitare de monospecialitate, serviciile judeţene de ambulanţă şi Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti-Ilfov, să se asigure limita minimă a sporurilor stabilită conform prevederilor art. 23. Unităţile sanitare de monospecialitate includ unităţi sanitare cu şi fără paturi care acordă servicii medicale într-o specialitate, în conexiune, după caz, cu alte specialităţi complementare." – Art. 7 alin. (1) şi (3) din capitolul II, secţiunea a 3-a a anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017: "(1) În raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate, pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile sanitare şi unităţile medico-sociale, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru personalul din unităţi, secţii şi compartimente de boli infecţioase, neonatologie, săli de naştere şi din laboratoarele de analize medicale, care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase, un spor de până la 25% din salariul de bază; b) pentru condiţii deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, SIDA, dializă, recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologică, psihiatrie, medicină legală, asistenţă medicală de urgenţă şi transport sanitar, acordată prin serviciile de ambulanţă şi structurile de primire a urgenţelor (UPU - SMURD, UPU, CPU), secţii şi compartimente de ATI, de terapie intensivă şi de terapie acută, unităţi de supraveghere şi tratament avansat al pacienţilor cardiaci critici (USTACC), secţii şi compartimente de îngrijiri paliative, secţii şi compartimente de oncologie medicală, oncologie pediatrică, radioterapie, hematologie oncologică, neurologie, neurochirurgie, transplant de organe, secţii/compartimente pentru arşi, laboratoare de radioterapie, centru pentru arşi, serviciul/compartimentul de prevenire a infecţiilor asociate asistenţei medicale, Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională «Prof. Dr. C.T. Nicolau» Bucureşti, centrele de transfuzie sanguină regionale/judeţene şi al municipiului Bucureşti, personalul încadrat în blocul operator, în punctele de transfuzii din spital, în laboratoarele de cardiologie şi radiologie intervenţională, în laboratoarele de endoscopie intervenţională, unităţi de accidente vasculare cerebrale acute (UAVCA)/unitate de urgenţe neurovasculare, genetică medicală, precum şi medicii de specialitate chirurgicală, epidemii deosebit de grave şi altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătăţii, cuantumul sporului este de până la 85% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabileşte de conducerea fiecărei unităţi sanitare cu personalitate juridică, de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de sistem sanitar şi cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli; c) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; d) pentru condiţii grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; e) pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea cu surse de radiaţii sau generatoare de radiaţii, un spor pentru condiţii periculoase de până la 30% din salariul de bază, diferenţiat pe categorii de risc radiologic astfel: 10% la categoria I, 15% la categoria a II-a, 20% la categoria a III-a şi 30% la categoria a IV-a; f) pentru unităţile sanitare cu specific deosebit, stabilite de Ministerul Sănătăţii, un spor de până la 15% din salariul de bază; g) pentru personalul care lucrează în unităţi sanitare aflate în localităţi izolate, situate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate, un spor de până la 20% din salariul de bază; h) pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite, cum ar fi stres sau risc, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. [...](3) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens." 25. Autorii excepţiei apreciază că normele de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 73 alin. (1) privind legile adoptate de Parlament şi art. 138 alin. (5) potrivit căruia nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare. De asemenea, invocă încălcarea art. 20 din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării. 26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 fac parte din capitolul II, secţiunea a 3-a referitoare la sporuri. În ceea ce priveşte sporul care se acordă pentru condiţiile de muncă, textul de lege criticat prevede regula, aplicabilă tuturor categoriilor de personal care cad sub incidenţa Legii-cadru nr. 153/2017, potrivit căreia locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă se stabilesc prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi al Ministerului Finanţelor şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative ale domeniului de activitate. 27. Cu privire la sporuri şi la protecţia de care se bucură acestea potrivit dispoziţiilor constituţionale, Curtea, prin Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 februarie 2021, paragrafele 18 şi 19, a reţinut, în esenţă, că sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. De asemenea, Curtea a statuat că instituirea şi diminuarea sporurilor, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca şi a altor condiţii şi criterii de acordare ţin de competenţa şi de opţiunea exclusivă a legiuitorului, cu singura condiţie de ordin constituţional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situaţie identică. 28. În ceea ce priveşte delegarea stabilirii mărimii sporului pentru condiţii de muncă prin acte de reglementare secundară, prevăzută de art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea, prin Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020, precitată, paragraful 28, a reţinut că, departe de a constitui o negare a rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, prevederile de lege criticate nu fac altceva decât să dea expresie opţiunii legiuitorului în materia reglementării sporului pentru condiţii de muncă, fără a încălca dispoziţiile art. 61 din Constituţie. Astfel, marja de apreciere a autorităţilor administraţiei publice în privinţa stabilirii mărimii sporului pentru condiţii de muncă nu este nelimitată, ci aceasta se exercită, în condiţiile legii, cu încadrarea în limitele maxime prevăzute de lege. 29. Cât priveşte dispoziţiile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că acestea instituie regula potrivit căreia suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite - respectiv ordonator principal de credite pentru instituţiile din sistemul sanitar şi de asistenţă socială şi cele din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională - nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază. 30. În acelaşi timp, prevederile art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc că limita maximă a sporurilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în legea-cadru mai sus menţionată şi în anexele nr. I-VIII la aceasta. 31. Prin Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020, precitată, paragrafele 23 şi 24, Curtea a reţinut că prevederile de lege criticate nu recunosc necondiţionat dreptul la acordarea sporurilor la nivelul lor maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, nivelul acestora urmând a fi determinat în raport cu regulile pe care legea le stabileşte: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în lege şi în anexele sale şi totodată, interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. De asemenea, în accepţiunea legii-cadru, sporurile nu sunt stabilite prin raportare la procent fix, ceea ce rezultă din utilizarea sintagmei „spor de până la... %“. Regula limitării sumei sporurilor şi a stabilirii sporurilor sub forma unei limite maxime, în care fiecare dintre acestea trebuie să se încadreze, şi nu ca un procent fix, prestabilit din salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituţie şi destinată a fi aplicată în mod nediferenţiat întregului personal plătit din fonduri publice. 32. În sfârşit, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că acestea reglementează sporurile ce pot fi acordate personalului de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile sanitare şi unităţile medico-sociale în funcţie de condiţiile în care se desfăşoară activitatea acestora. Dispoziţiile alin. (3) din acelaşi articol de lege prevăd că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens. 33. Curtea constată că aceste dispoziţii păstrează concepţia legislativă care se regăseşte şi în prevederile art. 23-25 din Legea-cadru nr. 153/2017 cu privire la libertatea pe care legiuitorul o dă autorităţilor administrative de a stabili, în funcţie de situaţiile concrete pe care le prezintă activitatea în domeniu, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia. Astfel, considerentele reţinute mai sus cu privire la dispoziţiile art. 23 şi ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt aplicabile şi în privinţa dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. 34. Cât priveşte pretinsa contrarietate dintre dispoziţiile art. 7 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi cele ale art. 25 alin. (2) din aceeaşi lege, Curtea constată că reglementările amintite se referă la aspecte diferite. Astfel, aşa cum s-a reţinut mai sus, dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 se referă la limitarea sumei sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite, în timp ce dispoziţiile art. 7 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se referă la stabilirea în mod concret a sporului pentru condiţii de muncă de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor regulamentului menţionat la art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017. Cele două dispoziţii nu sunt contradictorii, ci se completează pentru a se stabili limitele în care ordonatorul de credite poate acorda sporurile prevăzute de lege. 35. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii HOTĂRĂŞTE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 1.119/102/2018/a1 al acestei instanţe şi de Delia Gherman în Dosarul nr. 1.633/102/2018 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 23 şi ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
