Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2), ale art. 345, ale art. 347 alin. (3) şi ale art. 366 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Robu şi Gheorghe Coriolan Ciuhandu în Dosarul nr. 5.736/30/2019/a1 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.610D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 764 din 28 noiembrie 2019, Decizia nr. 323 din 17 mai 2016 şi Decizia nr. 167 din 26 mai 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 5.736/30/2019/a1, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2), ale art. 345, ale art. 347 alin. (3) şi ale art. 366 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Robu şi Gheorghe Coriolan Ciuhandu într-o cauză privind soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva încheierii penale prin care Tribunalul Timiş a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a sesizării instanţei cu rechizitoriul şi a dispus începerea judecării cauzei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că, din perspectiva contradictorialităţii, ca element definitoriu al egalităţii de arme şi al dreptului la un proces echitabil, se impune comunicarea către toate persoanele (care pot fi afectate de o posibilă măsură de desfiinţare a contractelor) a documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului şi, totodată, reglementarea posibilităţii tuturor acestor persoane de a discuta în mod efectiv observaţiile depuse la instanţă. În lipsa citării cumpărătorilor imobilelor, precum şi a proprietarilor actuali ai acestora, le este lezat dreptul la apărare, care este de natură constituţională, fiind consacrat în art. 24 din Legea fundamentală. Textele de lege criticate limitează dreptul acestor subiecţi procesuali de a fi citaţi şi de a depune concluzii, atât în etapa de cameră preliminară, cât şi în etapa de judecată. Fac trimitere la Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 35-37, apreciind că neintroducerea în cauză a persoanelor anterior menţionate ca „alt subiect procesual“ sau audierea acestora doar ca martori determină imposibilitatea invocării nulităţilor absolute prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul de procedură penală, intervenite în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare, în condiţiile în care acestea se invocă până la încheierea procedurii camerei preliminare, indiferent dacă au intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare. Excluderea acestei categorii de persoane din categoria celor care sunt citate în etapa camerei preliminare sau în cadrul judecăţii cauzează lezarea drepturilor acestora, nefiindu-le respectat dreptul la apărare, în pofida faptului că au un interes direct în cauză. 6. Prevederile art. 366 din Codul de procedură penală au o aplicabilitate limitată, fiind incidente doar în cazul persoanelor ale căror bunuri sunt supuse confiscării. Această reglementare determină o discriminare şi un dezechilibru între aceste persoane şi cele care pot suferi alte pierderi în urma procesului penal şi care nu au posibilitatea de a formula excepţii sau cereri. Autorii excepţiei fac trimitere la elemente ale situaţiei de fapt. Invocă Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, apreciind că aceasta este aplicabilă şi în situaţia altor subiecţi procesuali (cumpărătorii şi actualii proprietari ai unor imobile) care vor fi direct influenţaţi de soluţia pe care instanţa urmează să o pronunţe. 7. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2), ale art. 345 şi ale art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Arată că persoanele ale căror drepturi legitime pot fi afectate de măsura desfiinţării unor înscrisuri sau de cea a repunerii în situaţia anterioară săvârşirii unei infracţiuni, măsuri solicitate de procuror prin rechizitoriu, nu au calitatea de părţi în procesul penal în sensul art. 32 din Codul de procedură penală, deoarece nu sunt direct vizaţi de raportul de drept penal substanţial dedus judecăţii şi nici nu suferă o pagubă în urma săvârşirii infracţiunii. Invocă Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 45-49. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 366 din Codul de procedură penală, se arată că alin. (3) al acestui articol încalcă prevederile constituţionale aleart. 16 şi 21, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Invocă Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. Susţine că nu există nicio diferenţă din punctul de vedere al interesului procesual şi al efectelor hotărârii judecătoreşti între „persoanele ale căror bunuri sunt supuse confiscării“ şi persoanele ale căror drepturi legitime pot fi afectate de măsura desfiinţării unor înscrisuri sau a repunerii în situaţia anterioară săvârşirii unei infracţiuni, măsuri solicitate de procuror prin rechizitoriu. De altfel, se observă că aceste persoane pot fi încadrate în categoria persoanelor care pot face apel - art. 409 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală -, însă nu pot formula cereri, excepţii, apărări, cu alte cuvinte nu beneficiază de exercitarea dreptului la apărare în faţa primei instanţe, cu consecinţa absenţei unui proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în ceea ce priveşte dreptul subiectiv care poate fi afectat. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 344 alin. (2), ale art. 345, ale art. 347 alin. (3) şi ale art. 366 din Codul de procedură penală. Referitor la dispoziţiile art. 345 din Codul de procedură penală, Curtea observă că alin. (1) al acestui articol a fost modificat prin art. I pct. 37 dinLegea nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023. Prin art. I pct. 38 din acelaşi act normativ, la art. 345 din Codul de procedură penală, după alin. (1) au fost introduse două noi alineate, alin. (1^1) şi (1^2). Cu toate acestea, observând data actului de sesizare, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea apreciază că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 345 din Codul de procedură penală în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 201/2023. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 366 din Codul de procedură penală, Curtea observă că din analiza motivelor de neconstituţionalitate reliefate de autorii excepţiei rezultă că aceştia critică, în realitate, dispoziţiile alin. (3) al articolului anterior menţionat. Aşa fiind, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 344 alin. (2), ale art. 347 alin. (3) şi ale art. 366 alin. (3) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 345 din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 201/2023, cu următorul cuprins: - Art. 344 alin. (2): „Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate li se aduc la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.“; – Art. 345: "(1) La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului.(2) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, prin încheiere, care se comunică de îndată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate.(3) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.;" – Art. 347 alin. (3): „Contestaţia se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi cu participarea procurorului. Dispoziţiile art. 345 şi 346 se aplică în mod corespunzător.“; – Art. 366 alin. (3): „Persoanele ale căror bunuri sunt supuse confiscării pot fi reprezentate de avocat şi pot formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii cu privire la măsura confiscării.“ 12. Autorii excepţiei susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei. De asemenea, se invocă prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale deoarece nu permit citarea, în cadrul procedurii de cameră preliminară şi în etapa judecăţii cauzei, a persoanelor care au calitatea de cumpărători în cadrul contractelor de vânzare-cumpărare ce se solicită să fie desfiinţate. În acest context, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în etapa soluţionării contestaţiilor formulate împotriva încheierii penale pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Timiş, prin care acesta a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de inculpaţi, a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 889/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală - Secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie. Potrivit rechizitoriului anterior menţionat, autorii excepţiei au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, având calitatea de inculpaţi. 14. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. 15. Aşa fiind, examinând incidenţa, din această perspectivă, a existenţei legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că aceasta presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea şi Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, paragraful 19). 16. De asemenea, Curtea a subliniat că o eventuală constatare a neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). Tot astfel, Curtea a mai reţinut, într-o altă cauză, că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes real, personal, în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, paragraful 20, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014). 17. Curtea constată că aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar produce nicio consecinţă în ceea ce priveşte situaţia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate. În aceste condiţii, examinarea constituţionalităţii normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate într-un control abstract. 18. În egală măsură, Curtea observă că, potrivit art. 25 alin. (3) din Codul de procedură penală, „instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii“, iar, potrivit art. 353 alin. (1) din acelaşi act normativ „instanţa poate dispune citarea altor subiecţi procesuali atunci când prezenţa acestora este necesară pentru soluţionarea cauzei“. 19. Or, Curtea constată că, în speţă, se pune, în realitate, problema modalităţii de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate de către organele judiciare. Un argument în acest sens este reprezentat de susţinerea autorilor excepţiei potrivit căreia „în alte dosare tot instrumentate de Direcţia Naţională Anticorupţie şi care vizau tot situaţia desfiinţării unor contracte de vânzare-cumpărare, atât Curtea de Apel Timişoara, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus citarea cumpărătorilor în calitate de subiect procesual“. 20. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind o fază indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). 21. În consecinţă, Curtea apreciază că problema de drept invocată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale este, în realitate, una de interpretare şi de aplicare a normelor de lege în cazul concret dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. În cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. Totodată, pe lângă mecanismul recursului în interesul legii, Codul de procedură penală reglementează, la art. 475-477^1, mecanismul pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care este incident în cazul existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective. 22. În aceste condiţii, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2), ale art. 347 alin. (3) şi ale art. 366 alin. (3) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 345 din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 201/2023, este inadmisibilă. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2), ale art. 347 alin. (3) şi ale art. 366 alin. (3) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 345 din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 201/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative, excepţie ridicată de Nicolae Robu şi Gheorghe Coriolan Ciuhandu în Dosarul nr. 5.736/30/2019/a1 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 februarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
