Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora raportate la art. 2 alin. (3) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 567/275/2017* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.160D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că dispoziţiile criticate sunt clare şi previzibile, acestea stabilind nişte reguli care stau la baza calculării unor valori ale despăgubirilor datorate. Normele care reglementează modalităţile de calcul au la bază metode tehnice, adecvate pentru determinarea ştiinţifică a pagubelor, neputându-se reţine că prejudiciul este doar scriptic şi incert. Indiferent de încadrarea juridică a conduitei (fie infracţiune, fie contravenţie), asupra acesteia se pronunţă instanţele judecătoreşti, prilej cu care autorul faptei beneficiază de toate garanţiile specifice unui proces echitabil, ceea ce presupune inclusiv posibilitatea acestuia de a dovedi că întinderea prejudiciului reţinut în sarcina sa nu corespunde realităţii. Curtea s-a mai pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate similare, reţinând că prejudiciul nu poate fi altul decât cel stabilit de lege, pe baza criteriilor obiective şi legale, cu înlăturarea oricărei aprecieri subiective şi discreţionare care ar avea semnificaţia încălcării principiului legalităţii incriminării şi supremaţiei legii. Arată că dispoziţiile criticate sunt norme tehnice care oferă criterii precise, concrete, riguroase şi suficiente pentru ca beneficiarii legii să le înţeleagă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 567/275/2017*, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora raportate la art. 2 alin. (3) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, cu ocazia soluţionării unei cauze penale aflate în apel, în care inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că la calculul prejudiciului, în cazul săvârşirii infracţiunii de tăiere ilegală de arbori (cu referire la pomii de Crăciun), se introduc doi factori artificiali (factorul „k“ specific şi preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, considerându-se, în mod cu totul arbitrar, că fiecare pom de Crăciun ar avea un volum de un metru cub), dar nu se ţine seama de singura valoare concretă, aceea a volumului materialului lemnos. 6. În opinia instanţei judecătoreşti, la calculul prejudiciului trebuie să se ţină seama şi de volumul efectiv al materialului lemnos tăiat/sustras, factorul „k“ specific fiind introdus de legiuitor tocmai pentru a compensa volumul redus al pomilor de Crăciun. Este unanim acceptat că, în cazuri speciale (cum este şi cazul pădurilor), legiuitorul are posibilitatea de a institui o răspundere civilă specială, dar aceasta trebuie să aibă întotdeauna o justificare obiectivă. Însă în modalitatea de calcul al prejudiciului propusă de partea civilă nu se regăseşte o astfel de justificare, fiind cel puţin excesiv a afirma că valoarea de înlocuire/regenerare a materialului lemnos tăiat/sustras depăşeşte de peste 30 de ori valoarea lui de piaţă, împrejurare care determină şi o încadrare juridică foarte gravă a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor. 7. Or, în ceea ce priveşte incriminarea unei fapte, Curtea Constituţională a României, în jurisprudenţa sa, a statuat că dispoziţiile legale incriminatoare constituie o expresie a prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie, potrivit cărora „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii“, precum şi a celor ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, care reglementează competenţa legiuitorului de a stabili infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În temeiul dispoziţiilor constituţionale menţionate, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru acea faptă (Decizia nr. 1.205 din 20 septembrie 2011). Astfel, dacă prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie indică autoritatea competentă să reglementeze infracţiunile - Parlamentul, respectiv Guvernul pe calea delegării legislative constituţionale, relaţiile sociale reglementate, procedura şi majoritatea de vot necesare incriminării, dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie implică exigenţa ca infracţiunile şi pedepsele să fie stabilite numai printr-un act normativ cu forţă de lege - „în temeiul legii“, iar prin trimiterea la „condiţiile legii“ trebuie realizată coroborarea cu art. 1 alin. (5) din Constituţie care consacră principiul legalităţii şi care impune obligaţia ca normele adoptate să fie precise, clare şi previzibile. 8. Făcând referire la condiţiile calitative pe care orice act normativ trebuie să le îndeplinească, precum şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că legiuitorul şi-a respectat numai din punct de vedere formal competenţa constituţională de a legifera, fără ca prin conţinutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate şi precizie obiectul material al infracţiunii, ceea ce determină o lipsă de previzibilitate a acestuia. Aşa fiind, textul supus controlului de constituţionalitate nu respectă condiţiile de calitate a legii, modul de calcul al prejudiciului în cazul în care obiectul infracţiunii de tăiere/sustragere de arbori îl reprezintă pomii de Crăciun fiind unul neclar, arbitrar, astfel că destinatarul normei nu poate să îşi adapteze conduita, în funcţie de ipoteza normativă a legii. În consecinţă, instanţa judecătorească apreciază că prevederile legale criticate nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, fiind contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora raportate la art. 2 alin. (3) din acelaşi act normativ. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 15 noiembrie 2006. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: - Art. 2 alin. (3): „Valoarea despăgubirilor pentru pagubele prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă se stabileşte prin înmulţirea factorului «k» specific, prevăzut în anexele nr. 1-3, cu valoarea medie a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, stabilită în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.“; – Art. 5 alin. (1): „Valoarea unitară a pagubei pentru cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) lit. c) se determină conform prevederilor art. 2 alin. (3), folosindu-se valoarea factorului «k» prevăzută în anexa nr. 3.“ 13. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că instanţa judecătorească apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii, fapt ce se răsfrânge şi asupra principiului legalităţii incriminării. Referitor la claritatea şi previzibilitatea normelor legale, Curtea a reţinut că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora (a se vedea jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29; Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 145; Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51; Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Achour împotriva Franţei, paragrafele 41 şi 42; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34; Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunţată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi SRL şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 107 şi 108; Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 şi 99; Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 şi 91). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi SRL şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). 15. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre. Prin urmare, art. 7 paragraful 1 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36). Instanţa de contencios constituţional reţine că cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu principiul clarităţii şi previzibilităţii legii au fost înglobate în propria jurisprudenţă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016). 16. Plecând de la aceste premise, Curtea reţine că dispoziţiile criticate reglementează modalitatea de stabilire a valorii unitare a pagubei în cazul prejudiciilor înregistrate în cazul pomilor de Crăciun, aceasta calculându-se prin înmulţirea factorului „k“ specific, prevăzut în anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, cu valoarea medie a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, stabilită în conformitate cu prevederile Codului silvic. 17. În acest context, Curtea observă că anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 prevede valoarea factorului „k“ pentru prejudiciile înregistrate la pomi de Crăciun, pe specii sau grupe de specii (brad, molid, alte răşinoase). Referitor la sintagma „pomi de Crăciun“, instanţa de contencios constituţional constată că aceasta este definită prin dispoziţiile art. 1 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 ca arbori din speciile brad, molid sau alte răşinoase cu diametrul la colet cuprins între 2,1 şi 12 cm. În egală măsură, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 reglementează expres perioadele în care afectarea pomilor de Crăciun prin metodele prevăzute de art. 1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 constituie pagubă. Astfel, pe tot cursul anului, în culturile speciale care au destinaţia pomi de Crăciun, respectiv în perioada 1 noiembrie-31 decembrie, în arborete în compoziţia cărora se găsesc specii de răşinoase. 18. Totodată, potrivit art. 116 din Codul silvic, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă se aprobă prin lege, pentru o perioadă de 5 ani, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. În ceea ce priveşte preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă, Curtea reţine că acesta este definit prin dispoziţiile pct. 39 din anexa nr. 1 la Codul silvic ca fiind egal cu preţul mediu de vânzare a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la nivel naţional, determinat pe baza datelor statistice din anul anterior, comunicate de Institutul Naţional de Statistică. 19. Curtea, prin Decizia nr. 172 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 5 iulie 2021, paragraful 19, a statuat, în ceea ce priveşte atribuţia autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură de a stabili preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, că acesta este stabilit şi calculat în raport cu parametrii prevăzuţi de lege, deci în baza unui criteriu obiectiv şi legal, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreţionare ce ar putea conduce la încălcarea principiului legalităţii incriminării şi supremaţiei legii. 20. De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 1.346 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 12 ianuarie 2011, a statuat că normele care reglementează modalităţile de calcul al despăgubirilor datorate pentru pagubele produse în vegetaţia forestieră din păduri şi din afara acestora (constând în modificarea aspectului, a integrităţii fizice şi/sau a caracteristicilor fiziologice ale arborilor ori ale arboretului/plantaţiei/regenerării naturale, după caz, rezultate prin tăierea, degradarea, distrugerea, scoaterea din rădăcini a arborilor, puieţilor sau lăstarilor ori tăierea crăcilor arborilor în picioare) au la bază metode tehnice adecvate pentru determinarea ştiinţifică a pagubelor şi pentru evaluarea acestora în scopul stabilirii prejudiciului. Dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 sunt norme tehnice, care oferă criterii concrete, precise şi riguroase de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, cu ajutorul cărora, ulterior, instanţa judecătorească, într-un cadru procesual care satisface toate exigenţele impuse de Constituţie şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în ceea ce priveşte respectarea dreptului la un proces echitabil, va putea aprecia în mod obiectiv cu privire la încadrarea faptelor în categoria infracţiunilor sau a contravenţiilor la regimul silvic. 21. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate respectă standardele de calitate a legii, impuse de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Aşadar, Curtea reţine că textele criticate sunt formulate cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. 22. În continuare, Curtea reţine că răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice angajată ca urmare a încălcării unei dispoziţii de drept penal, fapt ce dă naştere unui raport juridic de constrângere, născut ca efect al săvârşirii infracţiunii, raport ce are ca părţi statul, pe de o parte, şi persoana care săvârşeşte infracţiunea, pe de altă parte. Conţinutul raportului juridic penal de constrângere este format din dreptul statului de a trage la răspundere persoana care a săvârşit infracţiunea, prin aplicarea sancţiunii corespunzătoare, prevăzute de legea penală, şi din obligaţia persoanei în cauză de a executa sancţiunea aplicată (Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 21 octombrie 2020, paragraful 26, sau Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018). Astfel, Curtea a recunoscut că, în domeniul politicii penale, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziţie care îi permite să aprecieze, în funcţie de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale. Cu toate acestea, Curtea a reţinut că, deşi, în principiu, Parlamentul se bucură de o competenţă exclusivă în reglementarea măsurilor ce ţin de politica penală a statului, această competenţă nu este absolută în sensul excluderii exercitării controlului de constituţionalitate asupra măsurilor adoptate. Astfel, Curtea a constatat că incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracţiuni ţine de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile şi exigenţele constituţionale. În acest sens, Curtea a statuat că legiuitorul trebuie să dozeze folosirea mijloacelor penale în funcţie de valoarea socială ocrotită, Curtea putând cenzura opţiunea legiuitorului numai dacă aceasta contravine principiilor şi exigenţelor constituţionale. De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, respectarea Constituţiei este obligatorie, aşadar, Parlamentul nu îşi poate exercita competenţa de incriminare şi de dezincriminare a unor fapte antisociale, decât cu respectarea normelor şi a principiilor consacrate prin Constituţie (Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, precitată, paragraful 31). 23. În acest context, referitor la infracţiunile silvice, Curtea observă că obiectul juridic multiplu al acestora constă în relaţiile sociale menite să protejeze fondul forestier, ca factor esenţial în menţinerea calităţii mediului la un nivel optim. În acest sens, prin Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, paragraful 20, Curtea Constituţională a statuat că, în limita atribuţiilor sale constituţionale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, dar şi potrivit politicii penale a statului, legiuitorul poate decide cu privire la reglementarea infracţiunilor silvice, în considerarea importanţei valorilor sociale ocrotite prin normele penale adoptate şi a raporturilor sociale ce se nasc în urma anumitor incriminări. Or, responsabil pentru atingerea principiilor continuităţii recoltelor de lemn, eficacităţii funcţionale, asigurării conservării şi ameliorării biodiversităţii este, în principal, statul, fapt care este de natură să legitimeze şi calitatea sa de subiect pasiv principal al unor astfel de infracţiuni. 24. Aşa fiind, pentru argumentele anterior expuse, Curtea constată că dispoziţiile criticate respectă principiul legalităţii incriminării, prevăzut de art. 23 alin. (12) din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care se referă la calitatea legii. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 567/275/2017* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora raportate la art. 2 alin. (3) din acelaşi act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
