Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Maria Boboc, Oprea Porumbel, Veta Humă, Ioana Firică, Veronica Bădescu, Alexandru Porumbeu şi Maria Neagu în Dosarul nr. 7.373/118/2015 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.132D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.412D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (4) şi (6) din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Victoria Mitu în Dosarul nr. 7.051/3/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent precizează că, în ambele dosare, partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a transmis note scrise prin care consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 1.412D/2016 la Dosarul nr. 1.132D/2016, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Menţionează faptul că există o bogată jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în materie, prin care s-a statuat cu privire la constituţionalitatea textelor de lege criticate, jurisprudenţă care îşi menţine valabilitatea şi în cauzele de faţă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin Sentinţa civilă nr. 530 din 26 aprilie 2016 şi Decizia civilă nr. 3.213 din 1 iunie 2016, pronunţate în dosarele nr. 7.373/118/2015 şi, respectiv, nr. 7.051/3/2013, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative respective a prevederilor art. 10 alin. (4) şi (6) din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Maria Boboc, Oprea Porumbel, Veta Humă, Ioana Firică, Veronica Bădescu, Alexandru Porumbeu şi Maria Neagu şi, respectiv de Victoria Mitu, în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri referitoare la actualizarea sumelor stabilite ca despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulată în Dosarul nr. 1.132D/2016 se arată, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin principiului neretroactivităţii legii civile, în măsura în care intervin în domeniul de aplicare temporală a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 şi ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcţionarea Comisiei centrale şi a comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XXI/2007. De asemenea se susţine că acestea încalcă şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie în măsura în care consacră un tratament discriminatoriu între beneficiarii plăţilor făcute în baza Legii nr. 9/1998 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 şi cei care vor primi plăţile ulterior lunii decembrie 2014. Autorii excepţiei arată că textele de lege criticate permit Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să se plaseze mai presus de lege şi să emită acte administrative ce contravin Deciziei nr. XXI/2007 şi hotărârilor judecătoreşti pronunţate în baza acesteia. În ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie menţionează Decizia nr. 694 din 20 octombrie 2015, prin care Curtea Constituţională a reţinut caracterul neconstituţional al prevederilor art. 124 din Codul de procedură fiscală care permiteau organelor fiscale să nu acorde dobânzi pentru sumele plătite de contribuabil şi care ar fi trebuit restituite acestuia. În acest sens arată că, dacă dobânzile corespund unui beneficiu nerealizat, raţionamentul Curţii Constituţionale din decizia menţionată este aplicabil în cauza de faţă cu atât mai mult cu cât actualizarea sumei în raport cu rata inflaţiei nu poate fi considerată o sancţiune, ci o modalitate de asigurare a unui echilibru valoric în condiţiile de instabilitate a monedei naţionale, care să îl protejeze pe creditor în faţa debitorului rău-platnic. Totodată, acordarea sumei actualizate cu rata inflaţiei se impune şi în vederea respectării principiului reparaţiei integrale a prejudiciului. Invocă, totodată, cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 12 mai 2009, pronunţată în Cauza Elias împotriva României, în sensul că neplata sumei stabilite ca despăgubiri nici după un interval de timp mai lung de 7 ani reprezintă o încălcare a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Autorii excepţiei susţin, de asemenea, că prevederile de lege criticate golesc de conţinut dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Constituţie şi pe cele ale art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât persoana prejudiciată este îndreptăţită la actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor restante, mai ales că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu a respectat obligaţia de validare voluntară a creanţei în termenul de 60 de zile stabilit prin lege. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 1.412D/2016 se susţine, în esenţă, că prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014 sunt neconstituţionale, întrucât, atât timp cât o instanţă a dispus în mod definitiv intervalul înlăuntrul căruia va fi efectuată actualizarea sumei, o nouă lege nu poate suprima acest drept al petentului. Arată că, în cauză, instanţa de fond a stabilit prin expertiza contabilă modul în care se impune actualizarea sumei achitate, precum şi data de referinţă. Precizează, aşadar, că deţine o hotărâre judecătorească definitivă pentru actualizarea sumei deja achitate, astfel că plata cuantumului restant se impune a fi făcută conform legislaţiei în vigoare la data sesizării instanţei. În ce priveşte prevederile art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014 arată că nu face nicio referire la actualizarea sumelor stabilite prin deciziile de actualizare, încălcând atât dispoziţiile Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XXI/2007 - în sensul că nu prevede ca sumele să fie actualizate la data plăţii -, cât şi pe cele ale hotărârii judecătoreşti, având în vedere că, în dosarul cauzei, suma datorată a fost stabilită pe data de 5 mai 2015, iar pentru recuperarea integrală a prejudiciului se impune actualizarea acesteia la data plăţii efective, astfel cum este menţionat şi în raportul de expertiză. 11. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014 sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate, în condiţiile în care prin acesta rămâne recunoscut dreptul la despăgubiri cuvenit beneficiarilor Legii nr. 9/1998, plata în rate şi actualizată a acestor despăgubiri fiind circumscrisă principiului acoperirii integrale a prejudiciului recunoscut de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În plus, plata eşalonată este o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii. 12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul conformităţii textelor de lege criticate cu dispoziţiile constituţionale invocate, pentru argumentele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul apreciază, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.132D/2016, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, în opinia sa, prevederile de lege ce formează obiectul acesteia nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate, precizând, totodată, că revine Curţii Constituţionale sarcina de a evalua afectarea dreptului de proprietate, în măsura în care prelungirea succesivă a eşalonării plăţii sumelor depăşeşte termenele rezonabile avute în vedere de jurisprudenţa sa şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv de a reitera jurisprudenţa avută în vedere, atunci când perioada de plată prea mare a acestor sume aduce atingere art. 21 şi art. 44 din Constituţie. 15. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege supuse controlului nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, precizând că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile nr. 133 din 10 martie 2016 şi nr. 247 din 5 mai 2016. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, care au următoarea redactare: - Art. 10 alin. (4) şi (6): "(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătoreşti prevăzute la alin. (3) şi actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b), se actualizează cu indicele de creştere a preţurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi constituie obligaţii de plată, în tranşe, în condiţiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. (...)(6) Pentru fiecare tranşă anuală, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanţelor Publice şi persoanelor îndreptăţite." 19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 52 alin. (1) care consacră dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori întrun interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei şi art. 53 care stabileşte condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor libertăţi. De asemenea se invocă şi dispoziţiile art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene cuprinse în art. 20 - Egalitatea în faţa legii, art. 21 - Nediscriminarea şi art. 41 alin. (1) privind dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ce priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii Europene. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textele de lege ce formează obiectul acesteia au mai fost examinate din perspectiva unor critici similare, Curtea constatând conformitatea lor cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate şi în cauzele de faţă. Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 300 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 17 august 2016, Decizia nr. 343 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 19 august 2016, sau Decizia nr. 143 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 29 iunie 2017, paragrafele 29-32, Curtea a statuat, în esenţă, că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile art. 10 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 164/2014, care instituie reguli privind plata despăgubirilor - atât sub aspectul plăţii eşalonate, cât şi al actualizării sumelor cu indicele preţurilor de consum - nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivităţii legii civile. Ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv 18 decembrie 2014. 21. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanţă cu considerentele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015). Curtea a constatat că prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiţii, stabilind un termen de 5 ani pentru eşalonarea plăţii, precum şi obligaţia de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creştere a preţurilor de consum. Măsura instituită, de reeşalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani, poate fi considerată, aşadar, de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptăţită nu suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. De asemenea, eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a plăţii sumelor reprezentând despăgubiri fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii urmăreşte principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că, prin această măsură, statul afectează esenţa dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003. Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social - valoare constituţională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală - are obligaţia de a imprima acţiunilor sale cu caracter economic un conţinut just proporţionat, astfel încât să asigure tuturor cetăţenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Ca urmare, referitor la dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 44 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate. 22. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014, prin Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 31 octombrie 2016, paragraful 37, Curtea a reţinut că normele de lege criticate instituie reguli procedurale privind efectuarea plăţii despăgubirilor deja stabilite, în sensul că pentru fiecare tranşă anuală Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de plată, care se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanţelor Publice şi persoanelor îndreptăţite. 23. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Inegalitatea de tratament juridic, prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. 24. Raportat la situaţia de faţă, Curtea observă că, în Dosarul nr. 1.132D/2016, autorii excepţiei au solicitat instanţei anularea deciziei de actualizare a despăgubirilor pe considerentul că acestea au fost calculate de la data emiterii de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a deciziei de validare a unei hotărâri prin care Comisia Judeţeană Constanţa pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, şi anume de la data de 2 octombrie 2015, iar nu chiar de la data emiterii hotărârii înseşi, respectiv 29 octombrie 2009, reclamanţii solicitând, aşadar, actualizarea şi pentru perioada cuprinsă între data emiterii hotărârii Comisiei judeţene şi data validării acesteia. În mod similar, în Dosarul nr. 1.412D/2016, autoarea excepţiei a solicitat actualizarea despăgubirii începând cu data de 27 iulie 2006, data emiterii hotărârii Comisiei municipiului Bucureşti pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 9/1998 şi ale Legii nr. 290/2003. Au fost invocate, în motivarea neconstituţionalităţii textelor de lege criticate, cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. XXI din 19 martie 2007 pronunţată într-un recurs în interesul legii, în sensul că data stabilirii compensaţiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998, iar validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor. 25. Faţă de această critică, Curtea reţine că opţiunea legiuitorului referitoare la actualizarea sumelor cuvenite cu titlu de despăgubire beneficiarilor Legii nr. 9/1998 şi ai Legii nr. 290/2003 este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, pronunţându-se asupra conformităţii cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale a reglementării reparatorii naţionale referitoare la finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cuprinsă în Legea nr. 165/2013, a statuat, cu privire la modul de configurare şi executare a creanţelor statului în materia restituirii imobilelor, prin Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, că statului „trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare“ (paragraful 233), iar „autorităţile naţionale rămân suverane pentru a alege […] măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte“ (paragraful 236). În lumina acestor considerente, Curtea Constituţională a considerat, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, paragraful 32, că, „având în vedere, pe de o parte, obligaţiile de natură patrimonială deosebit de complexe şi împovărătoare asupra statului, cu efect grevant chiar asupra bugetului de stat pe o lungă perioadă de timp, corelate cu contextul economic existent, şi, pe de altă parte, faptul că obligaţiile menţionate, raportate la momentul de faţă, au un caracter reparatoriu cu o componentă istorică pronunţată, [...] prin măsura criticată, legiuitorul român s-a plasat, în mod evident, în interiorul acestei marje, îndeplinindu-se, astfel, exigenţele stabilite prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragrafele 23 şi 24)“. 26. Pentru identitate de raţiune, considerentele de principiu exprimate de Curtea Constituţională cu privire la situaţia despăgubirilor acordate prin Legea nr. 165/2013 sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte criticile formulate de autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate referitor la modalitatea de actualizare, prin Legea nr. 164/2014, a sumelor cuvenite ca despăgubiri potrivit Legilor nr. 9/1998 şi nr. 290/2003. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Boboc, Oprea Porumbel, Veta Humă, Ioana Firică, Veronica Bădescu, Alexandru Porumbeu şi Maria Neagu în Dosarul nr. 7.373/118/2015 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Victoria Mitu în Dosarul nr. 7.051/3/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 10 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
