Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, ale art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele şi pentru membrii Cristian Ababei şi alţii în Dosarul nr. 35.180/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 413D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 580D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, în ansamblul său, ale art. 42 alin. (1) şi art. 43 din această ordonanţă, în special, şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele şi pentru membrii Florian Amoasei şi alţii în Dosarul nr. 34.223/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 768D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele membrilor Vasile Burlui şi alţii în Dosarul nr. 35.181/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 6. La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei domnul avocat Ovidiu Preoteşescu cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 7. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 969D/2018 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele membrilor Liviu Piscanu şi alţii în Dosarul nr. 34.018/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 8. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 9. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.133D/2018 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, în ansamblul său, şi ale art. 42 alin. (1) şi art. 43 din această ordonanţă, în special, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele membrilor Mihai Cosmin Anghelache şi alţii în Dosarul nr. 34.021/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 10. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 11. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.228D/2018 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi ale art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, în ansamblul său, şi ale art. 42 alin. (1) şi art. 43 din această ordonanţă, în special, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele membrilor Ovidiu Apostoaei şi alţii în Dosarul nr. 34.224/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 12. La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei domnul avocat Ovidiu Preoteşescu cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 13. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.320D/2018 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele membrilor Adi Iulian Andriuc şi alţii în Dosarul nr. 35.735/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 14. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 15. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul autorilor excepţiei în dosarele nr. 768D/2018 şi nr. 1.228D/2018 şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 580D/2018, nr. 768D/2018, nr. 969D/2018, nr. 1.133D/2018, nr. 1.228D/2018 şi nr. 1.320D/2018 la Dosarul nr. 413D/2018, care este primul înregistrat. 16. Cauza fiind în stare de judecată, Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care precizează că pune accent pe critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 şi ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016. Prin această decizie a instanţei supreme s-a făcut o adăugire la lege, întrucât se stabileşte că ordonator de credit este Ministerul Afacerilor Interne. Arată că dosarele în cadrul cărora s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate nu au fost soluţionate încă, astfel că există interesul ca interpretarea dată prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 să fie declarată neconstituţională. Mai arată că acţiunile formulate în justiţie privesc drepturi salariale, iar inspectoratul de poliţie judeţean a arătat că aceste drepturi se stabilesc potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003, care prevede că salariile poliţiştilor se calculează în funcţie de 2 elemente: salariul de funcţie şi sumele compensatorii tranzitorii. Pentru stabilirea salariilor de funcţie se au în vedere coeficienţii de funcţie la care se adaugă o valoare de referinţă de 197,3 lei. Această valoare nu s-a modificat din anul 2003. Consideră că aceste elemente ce vizează salariul unui funcţionar nu pot fi stabilite printr-o ordonanţă. Mai mult, arată că în anul 2010 această ordonanţă a fost abrogată, aceasta continuând să se aplice însă în mod retroactiv. Critica vizează şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 care introduc în sumele compensatorii toate drepturile suplimentare şi sporurile cuvenite poliţiştilor. De la apariţia Hotărârii Guvernului nr. 1/2017 autorii excepţiei au susţinut că salariul trebuie calculat în funcţie de salariul minim pe economie, fără a fi introduse aceste sume compensatorii, pentru că atunci salariul nu ar fi modificat. 17. Reprezentatul Ministerului Public arată că unele aspecte invocate vizează modul de aplicare şi interpretare a legii şi nu sunt de competenţa Curţii Constituţionale. Totodată consideră că prin cele statuate de instanţa supremă prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 aceasta nu şi-a depăşit atribuţiile, iar interpretarea nu este neconstituţională. Prin urmare, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 18. Prin Încheierea din 14 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 35.180/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele şi pentru membrii Cristian Ababei şi alţii cu prilejul soluţionării unei cauze privind funcţionari publici. 19. Prin Încheierea din 7 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 34.223/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, în ansamblul său, ale art. 42 alin. (1) şi art. 43 din această ordonanţă, în special, şi ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele membrilor Florian Amoasei şi alţii în cadrul unui litigiu privind funcţionarii publici. 20. Prin Încheierea din 19 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 35.181/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul in interesul legii, ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele membrilor Vasile Burlui şi alţii cu prilejul soluţionării unei cauze privind funcţionari publici. 21. Prin Încheierea din 27 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 34.018/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele membrilor Liviu Piscanu şi alţii în cadrul unei acţiuni privind drepturi salariale. 22. Prin Încheierea din 6 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 34.021/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, în ansamblul său, şi ale art. 42 alin. (1) şi art. 43 din această ordonanţă, în special, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele membrilor Mihai Cosmin Anghelache şi alţii în cadrul unui litigiu privind funcţionarii publici. 23. Prin Încheierea din 2 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 34.224/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, în ansamblul său, şi ale art. 42 alin. (1) şi art. 43 din această ordonanţă, în special, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele membrilor Ovidiu Apostoaei şi alţii în cadrul unui litigiu privind funcţionarii publici. 24. Prin Sentinţa civilă nr. 1.248 din 1 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 35.735/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IIa contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele membrilor Adi Iulian Andriuc şi alţii în cadrul unui litigiu privind funcţionarii publici. 25. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 500/2002 şi ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 contravin art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (3) din Constituţie. În acest sens, arată că interpretarea pe care instanţa supremă a dat-o dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 reprezintă, în fapt, o modificare a substanţei reglementării, întrucât se referă la Ministerul Afacerilor Interne în calitate de „ordonator principal de credite“ şi nu la ministrul afacerilor interne, aşa cum reiese din textul de lege. Astfel, se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul securităţii raporturilor juridice. Autorii excepţiei susţin că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie era obligată să realizeze o interpretare sistematică a textului supus analizei sale, însă există norme pe care le-a ignorat, aşa cum sunt: art. 224 din Codul civil, care consacră, ca regulă, răspunderea subsidiară a statului şi a instituţiilor de drept public de nivel superior pentru faptele instituţiilor publice subordonate, art. 20 din Legea nr. 500/2002 care prevede că miniştrii sunt ordonatori principali de credite, art. 2 lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007, care consacră Ministerul Afacerilor Interne ca manager al resurselor umane şi financiare ale statului în domeniul de activitate al ministerului, art. 17 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, care prevede componenţa personalului Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, art. 2 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 291/2011, care defineşte termenii de „angajator“ şi „lucrător“, dispoziţiile din Legea nr. 62/2011 care definesc „angajatul“ şi „angajatorul“, art. 7, art. 12 şi art. 16 din Legea nr. 218/2002 şi art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007. Mai arată că, urmare a soluţiei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, Ministerul Afacerilor Interne nu mai poate fi tras la răspundere pentru faptele culpabile sau pentru faptele organelor aflate în subordinea, coordonarea şi controlul său. 26. Referitor la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003, autorii excepţiei arată că aceasta încalcă art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 115 alin. (1) din Constituţie, întrucât reglementează într-un domeniu rezervat legii organice, respectiv stabilirea funcţiilor de poliţie, precum şi salarizarea funcţionarilor publici. Precizează că această ordonanţă stă, chiar şi în prezent, la baza sistemului de salarizare al reclamanţilor, în condiţiile în care Legile-cadru nr. 330/2009 şi nr. 284/2010 nu s-au aplicat decât parţial, fiind menţinute până în prezent valorile coeficienţilor de ierarhizare ai funcţiilor de poliţie şi valoarea de referinţă sectorială din anexa la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003. Legea-cadru nr. 153/2017 a preluat, la rândul ei, până la 31 decembrie 2017, salariile poliţiştilor aşa cum sunt determinate pe baza prevederilor abrogate din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003. 27. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor art. 42 alin. (1) şi art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, autorii excepţiei susţin că acestea aduc atingere art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 115 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, arată că din prevederile art. 43 rezultă că salariile poliţiştilor se stabilesc „în raport“ cu coeficienţii de ierarhizare, iar din prevederile art. 42 rezultă că valoarea coeficienţilor de ierarhizare se stabileşte „în raport“ cu „valoarea de referinţă sectorială“, stabilită prin anexa la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 la valoarea de 197,33 lei. Or, normele de lege criticate şi Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, în ansamblul său, nu prevăd precis care sunt acele operaţiuni/relaţii matematice prin care se stabileşte valoarea corespunzătoare coeficienţilor de ierarhizare din ordonanţă, „în raport“ cu valoarea de referinţă sectorială şi, pe baza valorii coeficienţilor, valoarea salariului lunar. 28. Autorii excepţiei susţin şi că dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 sunt contrare principiului securităţii raporturilor juridice, principiului supremaţiei legii şi principiului tempus regit actum, întrucât trimit, pentru completare, la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010 şi respinsă prin Legea nr. 30/2012. În sprijinul acestei critici invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017, potrivit cărora „prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziţie legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la claritatea şi previzibilitatea actelor normative“. 29. Autorii excepţiei susţin şi că Ordonanţa Guvernului nr. 19/2006 este contrară art. 73 alin. (3) lit. j), art. 115 alin. (1) şi art. 154 din Constituţie, întrucât reglementează în domeniul legii organice. 30. În sfârşit, referitor la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, arată că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, art. 41 alin. (2) şi art. 47, precum şi pe cele ale art. 20 coroborate cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care se interpretează că art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 ar permite stabilirea salariului de funcţie al poliţiştilor sub nivelul salariului minim de bază garantat pe economie. În susţinerea acestei critici, arată că „în perioada 1 februarie până în prezent reclamanţii au primit de la pârâte un salariu de funcţie calculat fără alte sporuri şi adaosuri incluse în acesta, aflat sub limita salariului minim pe economie, aşa cum a fost acesta stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2017, la valoarea de 1.450 lei. Mai precis, reclamanţii agenţi de politie au primit sume de maxim 600 lei lunar, iar reclamanţii ofiţeri, de maxim 1.000 lei lunar.“ Mai precizează că doar la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a corectat această imperfecţiune legislativă, prin dispoziţiile art. 7 lit. b) din acest act normativ. 31. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 35.180/3/2017, arată că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă. În Dosarul nr. 34.018/3/2017, aceeaşi instanţă apreciază că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 nu contravin textelor constituţionale invocate, întrucât cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date nu au regimul juridic al unor drepturi câştigate. În Dosarul nr. 34.224/3/2017, tribunalul apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, fără a-şi motiva opinia. În Dosarul nr. 35.735/3/2017, Dosarul nr. 34.223/3/2017 şi Dosarul nr. 34.021/3/2017, instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În sfârşit, în Dosarul nr. 35.181/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, referindu-se la excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, reţine că, din conţinutul acestor dispoziţii nu rezultă că salariul brut al unui poliţist ar putea fi stabilit la un nivel sub salariul minim brut pe ţară, pentru a se considera că au fost încălcate dispoziţiile art. 41 alin. (2), art. 47 şi art. 16 din Constituţie. De asemenea, consideră că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 20 din Constituţie coroborate cu cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât, astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să-l înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 şi art. 21 din Legea nr. 500/2002, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, tribunalul apreciază că nu au fost încălcate principiul separaţiei puterilor în stat, principiul supremaţiei legii ori dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, întrucât decizia pronunţată în recursul în interesul legii doar stabileşte interpretarea corectă a unor dispoziţii legale, atunci când în practica instanţelor există interpretări diferite, decizia instanţei supreme neavând ca efect modificarea dispoziţiilor legale, ceea ce este în concordanţă cu dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Constituţie. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, tribunalul apreciază că nu au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 78 din Constituţie, deoarece trimiterea făcută la dispoziţiile Legii-cadru nr. 330/2009 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 are doar rolul de a explica elementele şi modul de calcul al salariului de bază, indemnizaţiei de încadrare brute lunare, respectiv al soldei/salariului de funcţie pe baza dispoziţiilor legale în materia salarizării aplicate în anul anterior, fără ca respectivele dispoziţii să fie repuse în vigoare. Exprimându-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 şi a Ordonanţei Guvernului nr. 19/2006, tribunalul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005. 32. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 33. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorilor excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 34. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 35. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002 şi ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 29 septembrie 2016. De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, în ansamblul său, şi ale art. 42 alin. (1) şi art. 43 din această ordonanţă, în special, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 30 ianuarie 2006. 36. Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, precum şi cele ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 nu mai sunt în vigoare, aceste acte normative fiind abrogate, în ansamblul lor, prin art. 44 alin. (1) pct. 9 şi pct. 30 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, Curtea observă că, în ceea ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003, în vigoare la data sesizării Curţii Constituţionale nu mai erau decât art. 1, art. 29 alin. (2) şi (3), art. 37, art. 38, art. 52, art. 55-58, precum şi unele prevederi ale anexelor nr. 4 şi 5. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt incidente în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate al art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, al art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, precum şi al dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003. Textele de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 21 din Legea nr. 500/2002: "(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament şi creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.(2) Ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituţiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a legii bugetare anuale.(3) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele de angajament şi bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.(4) Ordonatorii terţiari de credite angajează cheltuieli în limita creditelor de angajament repartizate şi utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.(5) Pentru asigurarea unei execuţii bugetare prudente, ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin. (1), creditele de angajament şi creditele bugetare după reţinerea a 10% din prevederile aprobate acestora.(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (5) următoarele: a) cheltuielile de personal, inclusiv cheltuielile de personal care se regăsesc în structura altor subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare; b) cheltuielile acordate în bani, de natura asistenţei sociale şi asigurărilor sociale, precum şi a contribuţiilor de asigurări sociale aferente, cheltuielile cu bursele acordate din fonduri publice, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; c) cheltuielile cu datoria publică; d) cheltuielile care decurg din obligaţii internaţionale; e) sumele alocate ordonatorilor principali de credite din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, care vor fi repartizate integral.(7) Repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% se face în semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a raportului semestrial privind situaţia economică şi bugetară şi a opiniei Consiliului Fiscal cu privire la acesta.(8) Ordonatorii de credite prevăzuţi la alin. (1) şi (3) au obligaţia de a fundamenta, justifica şi utiliza, în condiţii de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate, creditele bugetare repartizate din bugetele lor instituţiilor subordonate şi altor beneficiari ai acestor fonduri.;" – Art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007: „(3) Ministrul administraţiei şi internelor are calitatea de ordonator principal de credite.“; – Art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010: „(1) Salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referinţă, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului.“; – Art. 42 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003: „(1) Valoarea corespunzătoare coeficienţilor de ierarhizare din prezenta ordonanţă se stabileşte în raport cu valoarea de referinţă sectorială prevăzută în anexa nr. 1 lit. D.“; – Art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003: „Salariile stabilite în raport cu coeficienţii de ierarhizare, prevăzute în prezenta ordonanţă, sunt brute şi se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar.“; – Art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010: „(5) În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“ 37. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) privind separaţia puterilor în stat, respectiv obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 73 alin. (3) lit. j) prin care se arată că statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii, art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă, art. 126 alin. (3) referitor la atribuţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi art. 154 referitor la conflictul temporal de legi. 38. Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii formulate în raport cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 500/2002 şi ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 aşa cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, Curtea observă că, în cauzele în care a fost invocată această critică, autorii excepţiei au formulat acţiuni în care calitatea de pârât o avea şi Ministerul Afacerilor Interne. Prin decizia mai sus amintită, instanţa supremă a decis că „Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială.“ Motivând această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că „În măsura în care pretenţiile deduse judecăţii vizează exclusiv acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială, fără a pune în discuţie atribuţiile legal reglementate ale ordonatorului principal de credite, Ministerul Afacerilor Interne nu poate avea calitate procesuală pasivă în acest gen de cauze. Interesul atragerii în proces şi a ordonatorului principal de credite, pe motiv că acest demers ar reprezenta o garanţie a executării obligaţiei de plată ce revine instituţiei/autorităţii publice cu care este stabilit raportul de serviciu, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât acest interes nu este unul legitim, atâta vreme cât atribuţiile prevăzute de lege în materia repartizării creditelor bugetare, alocării şi stabilirii destinaţiei acestora nu cuprind o obligaţie de garanţie sau de despăgubire a ordonatorului principal de credite, care să constituie fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii. O obligaţie de garanţie sau de despăgubire nu se reflectă nici în dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, care instituie obligaţia ordonatorului principal de credite, în procedura de executare, de a dispune toate măsurile ce se impun, în vederea asigurării în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii“ (Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, paragrafele 49-51). 39. Autorii excepţiei susţin că, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007, ministrul administraţiei şi internelor are calitatea de ordonator principal de credite şi nu Ministerul Afacerilor Interne, iar calitatea în care a fost chemat acest minister ca pârât derivă din calitatea de angajator a acestui minister. şi nu din aceea de ordonator de credite. 40. Or, Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 a avut în vedere doar ipoteza în care Ministerul Afacerilor Interne a fost chemat ca ordonator principal de credite, şi nu ca angajator, instanţa supremă nedezvoltând în considerentele deciziei pronunţate şi această ipoteză, întrucât aceasta nu a constituit obiectul supus analizei sale. Prin urmare, Curtea apreciază că, în realitate, aspectele invocate de autorii excepţiei privesc probleme de aplicare a legii, care excedează controlului exercitat de instanţa de contencios constituţional, astfel că excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 500/2002 şi ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007, aşa cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, este inadmisibilă. 41. În continuare, examinând critica de neconstituţionalitate vizând Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, în ansamblul său, Curtea reţine că aceasta vizează încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitoare la adoptarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, precum şi pe cele ale art. 115 alin. (1) care se referă la abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legii organice. Cu privire la această critică Curtea reţine că, aşa cum în mod constant a statuat în jurisprudenţa sa, statutul juridic al funcţionarului public cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, funcţionarul public este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul acestuia, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24 şi Decizia nr. 90 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 4 mai 2018, paragraful 16). De asemenea, Curtea a reţinut că statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispoziţiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă (Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragrafele 19 şi 21). Astfel, „regulile esenţiale privind ocuparea posturilor de conducere ţin de statutul funcţionarului public, mai exact de exercitarea raportului de serviciu care se realizează de la naşterea până la încetarea acestuia. Prin urmare, deoarece vizează modificarea raporturilor de muncă, aceste reguli esenţiale trebuie reglementate prin lege organică“. În mod asemănător, având în vedere că statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, şi ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de execuţie ţin de naşterea raportului de serviciu, Curtea constată că aceste aspecte esenţiale - cum sunt, spre exemplu, condiţiile generale de participare la examen/concurs, condiţiile de vechime necesară participării la examen/concurs, tipul probelor de examen/concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi „admişi“ şi posibilitatea de contestare - trebuie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice procedurii de ocupare a funcţiilor de execuţie să fie explicate şi detaliate prin ordin al ministrului de resort (Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, paragraful 24). De asemenea, „răspunderea disciplinară, ţinând de statutul poliţistului, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii“ (Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, precitată, paragraful 18). Totodată, „aspectele esenţiale referitoare la evaluarea activităţii poliţistului, cum sunt, spre exemplu, criteriile de evaluare a activităţii şi conduitei poliţistului, comunicarea rezultatului evaluării şi posibilitatea de contestare a acestuia, trebuie să fie reglementate prin lege organică“ (Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, precitată, paragraful 32). 42. În ceea ce priveşte reglementarea tuturor acestor aspecte în cazul poliţiştilor, Curtea constată că acestea constituie obiectul reglementării Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, supusă controlului de constituţionalitate, a avut ca obiect de reglementare însă, aşa cum reiese din însuşi titlul său, salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor. Or, Curtea, analizând constituţionalitatea dispoziţiilor art. 6, 7, 9 şi ale art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005 în raport cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, a statuat că „sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăseşte printre domeniile strict şi limitativ, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, fac obiectul de reglementare al legii organice (Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005). Aprobarea, prin lege ordinară, a unei ordonanţe de urgenţă ce priveşte materii ce excedează domeniului rezervat legii organice este în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) şi ale art. 76 alin. (2).“ Raportându-se la reglementările analizate în speţa respectivă, Curtea a mai reţinut că „Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici nu conţine reglementări privind sistemul de salarizare a acestora în funcţie de clasele, gradele şi categoria în care se încadrează, aceste aspecte găsindu-şi reglementarea în alte acte normative. Prin urmare, dispoziţiile art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 nu abrogă prevederi cuprinse într-o lege organică, respectiv Legea nr. 188/1999, ci se referă la acte normative care, datorită domeniului de reglementare - drepturi de natură salarială -, se încadrează în categoria legilor ordinare.“ 43. Curtea apreciază că cele reţinute prin Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, precitată, sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză în raport cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 în ansamblul său, impunându-se respingerea acestora ca neîntemeiate. 44. Aceeaşi concluzie se impune şi în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la Ordonanţa Guvernului nr. 19/2006. 45. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor art. 42 alin. (1) şi art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, Curtea reţine că aceasta vizează, în esenţă, lipsa de claritate a reglementării, întrucât sintagma „în raport cu“ nu clarifică operaţiunea matematică prin care valoarea corespunzătoare coeficienţilor de ierarhizare se stabileşte având în vedere valoarea de referinţă sectorială. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că o dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile şi accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015). În acelaşi sens, Curtea a reţinut că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 46. În ceea ce priveşte textele de lege criticate, Curtea constată că, aşa cum indică autorii excepţiei, acestea nu precizează operaţiunea matematică în care valoarea corespunzătoare coeficienţilor de ierarhizare din prezenta ordonanţă se stabileşte în raport cu valoarea de referinţă sectorială, însă observă că prevederile anexei nr. 1 lit. D la Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 au stabilit valoarea de referinţă sectorială, iar prevederile aceleiaşi anexe, precum şi ale anexei nr. 2 stabilesc valoarea coeficienţilor de ierarhizare. Termenul „coeficient“ are, între alte semnificaţii, şi pe aceea de „element constant într-o expresie matematică, care multiplică o mărime variabilă“. Aşa fiind, Curtea apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu sunt lipsite de claritate în ceea ce priveşte modul de stabilire a valorii coeficientului de ierarhizare. De altfel, susţinerea autorilor excepţiei potrivit căreia este vorba de o operaţiune matematică de înmulţire nu este contestată nici de pârâţi, nici de instanţele de judecată, astfel că nu se poate reţine existenţa unei situaţii neclare, incerte în ceea ce priveşte aplicarea legii. 47. Prin urmare, Curtea constată că susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor art. 42 alin. (1) şi art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 sunt lipsite de temei. 48. În continuare, analizând critica adusă dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, Curtea reţine că, prin alineatul (1) al aceluiaşi articol de lege s-a dispus că „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.“ Textul de lege supus controlului de constituţionalitate stabileşte elementele care sunt cuprinse în salariul de bază, în indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010. Astfel sunt avute în vedere sporurile, indemnizaţiile, care, potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar. Curtea constată că atât dispoziţiile Legii-cadru nr. 330/2009, cât şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 au fost abrogate prin art. 39 lit. w) şi x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, aceeaşi dată la care a fost publicată şi Legea nr. 285/2010. Prin urmare, dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 fac trimitere la acte normative care nu mai sunt în vigoare. 49. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate amintesc că, aşa cum Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa prin Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 martie 2018, paragraful 42, „prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziţie legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la claritatea şi previzibilitatea actelor normative“. 50. Curtea apreciază însă că situaţia analizată prin decizia mai sus amintită este diferită de situaţia textului de lege analizat în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017, instanţa de contencios constituţional a sancţionat ca fiind neconstituţional un text de lege care făcea trimitere, în scop completator, la un alt text de lege inexistent, abrogat. Însă, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, Curtea constată că acestea clarifică pentru viitor, respectiv de la intrarea în vigoare a acestei legi, situaţia unor drepturi salariale prevăzute de reglementările anterioare, ceea ce impune, în mod firesc, identificarea acestor reglementări, fără a avea semnificaţia că acestea sunt repuse în vigoare. Prin urmare, Curtea apreciază că, prin indicarea actelor normative anterioare, abrogate, care au prevăzut drepturi salariale a căror situaţie este clarificată prin reglementările în vigoare, legiuitorul normează un conţinut clar şi predictibil, care întruneşte condiţiile prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, astfel că argumentul vizând neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 apare ca fiind lipsit de susţinere. 51. În sfârşit, referitor la critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea reţine că autorii acesteia arată că aceste dispoziţii de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, art. 41 alin. (2) şi art. 47, precum şi pe cele ale art. 20 coroborate cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care se interpretează că ar permite stabilirea salariului de funcţie al poliţiştilor sub nivelul salariului minim de bază garantat pe economie. Or, Curtea apreciază că aceste critici nu vizează, în realitate, veritabile probleme de constituţionalitate de competenţa Curţii Constituţionale, ci modul de aplicare a legii, art. 47 alin. (2) din Constituţie consacrând în mod expres salariul minim brut pe ţară între măsurile de protecţie socială la care au dreptul angajaţii, iar potrivit art. 1 alin. (5) din acelaşi act normativ fundamental, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Aşa fiind, Curtea apreciază că această critică de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 52. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, precum şi ale art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul“ în numele şi pentru membrii săi în dosarele nr. 35.180/3/2017, nr. 34.223/3/2017, nr. 35.181/3/2017, nr. 34.018/3/2017, nr. 34.021/3/2017, nr. 34.224/3/2017 şi nr. 35.735/3/2017 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, în ansamblul său, ale art. 42 alin. (1) şi art. 43 din această ordonanţă, în special, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
