Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.391 alin. (4) din Codul civil, excepţie ridicată de Anica Hahui, Cornel Ciprian Pînzaru, Vasilica Hahui şi Mihaela Hahui, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor E.-A. H. şi A. I. H, în Dosarul nr. 1.065/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.203D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat exprimă opţiunea de reglementare a legiuitorului ce derivă din caracterul personal nepatrimonial al acestui drept, care nu se transmite pe cale succesorală. Totodată, mai arată că stabilirea unei proceduri judiciare prealabile administrative intră în competenţa de reglementare a legiuitorului şi nu are accepţiunea restrângerii dreptului de acces la justiţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.065/2/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.391 alin. (4) din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Anica Hahui, Cornel Ciprian Pînzaru, Vasilica Hahui şi Mihaela Hahui, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor E.-A. H. şi A. I. H., într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii emise de Fondul de garantare a asiguraţilor din Bucureşti, prin care s-a respins cererea de acordare a dreptului la despăgubire formulată de unul dintre moştenitorii victimei decedate, cu motivarea că acesta a decedat în cursul procedurii administrative, iar moştenitorii acestuia nu pot exercita acţiunea pornită de defunct. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, în cazul în care dreptul de a formula acţiune în pretenţii pentru obţinerea de daune morale este condiţionat de parcurgerea şi finalizarea unei proceduri prealabile administrative, procedură pentru care legea nu prevede expres un termen de finalizare, dispoziţiile art. 1.391 alin. (4) din Codul civil încalcă principiile constituţionale ale egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi liberului acces la justiţie, întrucât persoane aflate în situaţii similare primesc un tratament diferit, în funcţie de momentul la care este finalizată procedura administrativă, prin emiterea deciziei de către asigurator. 6. În acest sens, se arată că, în situaţia decesului uneia dintre persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri, pe durata soluţionării mai rapide sau mai lente a procedurii administrative prealabile, succesorii acesteia pot să solicite instanţei să primească despăgubirile cuvenite autorului lor, doar dacă aceasta a trăit suficient de mult încât să fie finalizată procedura prealabilă şi să introducă acţiunea civilă personal. Or, celeritatea soluţionării unei cereri de despăgubire adresate Fondului de garantare a asiguraţilor se raportează strict la situaţii care ţin de această entitate şi nu poate fi influenţată de acţiunile celor care au adresat cereri de despăgubire. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1.391 alin. (4) din Codul civil potrivit cărora: „(4) Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoziţiilor prezentului articol, nu trece la moştenitori. Aceştia îl pot însă exercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct.“ 11. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat, moştenitorii titularului dreptului la repararea prejudiciului nepatrimonial produs prin fapta ilicită constând în vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii nu pot să se subroge în dreptul de a cere despăgubirile ce li se cuvin autorilor lor, însă, în cazul decesului victimei faptei ilicite, aceştia pot continua acţiunea, dacă a fost pornită de defunct. 13. Aşadar, Curtea reţine că dreptul la solicitarea despăgubirilor morale este un drept personal, dat fiind faptul că victima faptei ilicite este singura în măsură să exprime suferinţa psihică suferită şi să indice suma pretinsă cu titlu de despăgubire. Prin urmare, este justificată soluţia legislativă potrivit căreia dreptul personal la despăgubire nu trece în patrimoniul moştenitorilor, iar aceştia nu îl pot exercita în nume propriu, ci pot doar continua acţiunea exercitată personal de titularul acestui drept. 14. Curtea reţine că, în esenţă, autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de soluţia legislativă criticată ce nu permite moştenitorilor să exercite în mod direct acţiunea civilă pentru plata unor sume de bani în vederea compensării durerii încercate prin moartea victimei, dat fiind faptul că, în speţă, Fondul de garantare a asiguraţilor a respins cererea de plată formulată de moştenitori, în temeiul dispoziţiilor art. 1.391 alin. (4) din Codul civil, cu motivarea că cererea de plată adresată nu poate fi asimilată unei acţiuni, în accepţiunea Codului civil. Or, în speţă se pune problema delimitării sferei „dreptului la acţiune“ la care se referă textul de lege criticat, respectiv dacă acesta include şi procedura iniţiată prin formularea unei cereri de plată a despăgubirilor, adresată Fondului de garantare a asiguraţilor. Prin urmare, susţinerile formulate de autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu vizează o veritabilă problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, ce intră în competenţa de soluţionare a instanţei investite cu soluţionarea cauzei. 15. În aceste condiţii, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii prevederii de lege cu care a fost sesizată, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.391 alin. (4) din Codul civil, excepţie ridicată de Anica Hahui, Cornel Ciprian Pînzaru, Vasilica Hahui şi Mihaela Hahui, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor E.-A. H. şi A. I. H., în Dosarul nr. 1.065/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
