Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 624 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. f) şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 83 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 624 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. f) şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 83 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 159 din 20 februarie 2018

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu     │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya        │- judecător       │
│Teodoroiu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina          │-                 │
│Bărbăţeanu         │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. f) şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 83 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Sbîngu şi Daniela Sbîngu în Dosarul nr. 3.716/99/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 555D/2016 al Curţii Constituţionale.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent învederează Curţii că autorul excepţiei Cristian Sbîngu a transmis note scrise prin care arată, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale.
    4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 317D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Popovici în Dosarul nr. 40.583/245/2014 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă.
    5. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 317D/2017 la Dosarul nr. 555D/2016, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în acest sens, că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei deja existente a Curţii Constituţionale în materiile reglementate de textele de lege ce formează obiect al excepţiei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    8. Prin Încheierea din 5 aprilie 2016 şi prin Decizia civilă nr. 1.789 din 5 decembrie 2016, pronunţate în Dosarul nr. 3.716/99/2013 şi, respectiv, în Dosarul nr. 40.583/245/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. f) şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 83 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, respectiv ale art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Sbîngu, Daniela Sbîngu şi Maria Popovici în cauze având ca obiect soluţionarea unui recurs introdus împotriva deciziei prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins ca netimbrate cererile de daune morale formulate de reclamanţi, respectiv soluţionarea unui apel declarat împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Iaşi cu privire la cererea de anulare a unui contract de vânzare-cumpărare.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulate în Dosarul nr. 555D/2016, autorii acesteia arată că cererea lor de daune morale a fost încadrată la cerere evaluabilă în bani şi taxată ca atare, conform art. 3 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, din cauza neclarităţii prevederilor art. 7 din acelaşi act normativ, text care asigură accesul la justiţie pentru o sumă modică doar persoanelor vătămate în demnitatea omului, nu şi pentru faptele ilicite şi alte prejudicii cauzate de executări silite frauduloase asupra domiciliului conjugal. Se susţine, în esenţă, că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 instituie o taxă judiciară de timbru disproporţionată pentru acţiunile având ca obiect daune morale aduse drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, încalcă normele de tehnică legislativă prin crearea de situaţii de incoerenţă şi instabilitate şi sunt lipsite de precizie şi claritate, creând o şansă de câştig pentru stat şi o obstrucţionare a accesului la justiţie pentru cetăţean. În ce priveşte prevederile art. 83 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, autorii excepţiei susţin că încalcă dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare, întrucât lipsa posibilităţilor financiare, care împiedică apelarea la serviciile unui avocat şi determină partea să opteze pentru acordarea unui mandat de reprezentare cu titlu gratuit, nu ar trebui să ducă la restricţionarea posibilităţilor de exprimare a mandatarului.
    10. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 317D/2017 al Curţii Constituţionale arată, în esenţă, că prevederile art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă încalcă dreptul de acces liber la justiţie, întrucât impun apărarea numai prin avocat, ştiut fiind că persoanele care apelează la apărarea prin mandatari neavocaţi au un venit sub venitul minim garantat pe economie, iar ajutorul public judiciar acordat este o iluzie. Menţionează Hotărârea din 9 octombrie 1979, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Airey împotriva Irlandei, paragraful 25.
    11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nu instituie discriminări şi nu contravin principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept. În susţinerea acestei opinii, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.
    12. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă constituie o afirmare a dreptului la apărare, atribuind posibilitatea de a pune concluzii doar avocatului, adică unei persoane care a dobândit această calitate cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi care întruneşte înalte standarde de competenţă juridică.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, evocând jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional cu privire la aceeaşi problematică. Precizează că normele privind reprezentarea părţilor prin mandatar şi condiţiile de exercitare a acestui mandat vizează un scop legitim şi nu afectează în chiar substanţa sa dreptul de acces liber la justiţie si dreptul la apărare, legiuitorul fiind singurul în drept să stabilească procedura de judecată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
    15. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, arătând că acestea nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală la care autorii excepţiei îşi raportează criticile.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) lit. f) şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, şi cele ale art. 83 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Deşi în Dosarul nr. 317D/2017 Curtea Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, din motivarea scrisă aflată la dosarul cauzei rezultă că se critică doar prevederile tezei a doua al articolului menţionat. Textele de lege criticate au următoarea redactare:
    - Art. 3 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013:
    "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: […]
    f) peste 250.000 lei - 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei."

    – Art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: „Acţiunile privind stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice se taxează cu 100 lei.“
    – Art. 83 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă: „(1) [În faţa primei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar.] Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.“

    19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 1 alin. (5) care instituie obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 26 care garantează dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, art. 30 alin. (1) privind libertatea de exprimare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei. De asemenea, invocă şi dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 3 alin. (1) lit. f) şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici similare, formulate într-o cauză prezentând aceleaşi coordonate procesuale, respectiv o cerere de acordare de daune morale considerată de instanţă - conform afirmaţiilor autorilor - cerere evaluabilă în bani şi taxată ca atare, formulată într-o cauză având ca obiect solicitarea de repunere în situaţia anterioară executării silite a bunului imobil proprietatea reclamanţilor, care reprezintă şi domiciliul conjugal al acestora. Astfel, prin Decizia nr. 231 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016, paragraful 17, Curtea a observat că, în jurisprudenţa sa referitoare la dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 (de exemplu, Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015), a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit, în condiţiile în care art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care obţin un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice“, plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. De asemenea, Curtea a reţinut că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii (a se vedea Decizia nr. 418 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 24 iulie 2015). În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57).
    21. Prin Decizia nr. 231 din 19 aprilie 2016, paragraful 18-19, mai sus citată, Curtea a observat că din examinarea dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reiese că acestea prevăd faptul că acţiunile şi cererile evaluabile în bani introduse la instanţele judecătoreşti se taxează, iar taxa judiciară de timbru este stabilită în funcţie de valoarea obiectului litigiului. Curtea a apreciat că aspectele referitoare la calificarea cererilor introduse la instanţele de judecată şi la determinarea sumelor ce trebuie achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, potrivit cu particularităţile fiecărei cauze. A răspunde criticilor autorilor excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
    22. Referitor la dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 388 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 13 august 2014, paragraful 19, că soluţia legislativă actuală este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în ipoteza despăgubirilor pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice, pentru sistemul unei taxe fixe, şi nu la valoare.
    23. Faţă de criticile formulate, identice cu cele din cauza de faţă, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 231 din 19 aprilie 2016, paragrafele 21 şi 22, că nu poate reţine pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 21 alin. (1) şi (2), precum şi a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar dispoziţiile art. 26 din Constituţie şi ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, nu au incidenţă în cauză.
    24. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, potrivit cărora dacă mandatul de reprezentare în instanţă este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor, Curtea, de asemenea, s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 77 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 12 mai 2016, paragrafele 14-16, observând că prevederile de lege criticate preiau soluţia legislativă cuprinsă în art. 68 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă din 1865, în prezent abrogat, asupra cărora s-a mai pronunţat, prin numeroase decizii, constatând că limitele şi condiţiile în care poate fi exercitat mandatul de reprezentare, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată. Curtea a reţinut, totodată, că restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanţă nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, întrucât partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri, să ridice excepţii, să propună probe în tot cursul procesului, precum şi să depună concluzii scrise (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 332 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012, Decizia nr. 191 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, Decizia nr. 412 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, Decizia nr. 749 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007, sau Decizia nr. 726 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006).
    25. În ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 30 din Constituţie, Curtea constată că nu au relevanţă în cauză, întrucât soluţionarea proceselor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti este strict reglementată legal, fiind aplicabile regulile procedurale stabilite pentru fiecare materie în parte. Or, libertatea de exprimare, garantată prin Legea fundamentală, se referă la posibilitatea exteriorizării gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel. În condiţiile existenţei unui cadru organizat al procesului judiciar, apărările formulate de părţi nu intră sub incidenţa art. 30 din Constituţie, acestea fiind ţinute de respectarea normelor de procedură specifice desfăşurării procesului.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Sbîngu şi Daniela Sbîngu în Dosarul nr. 3.716/99/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi de Maria Popovici în Dosarul nr. 40.583/245/2014 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 3 alin. (1) lit. f) şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 83 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 624 din 17 octombrie 2017

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"