Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Marius Ioan Nicoară în Dosarul nr. 1.015/107/2019 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.873D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Inspectoratul Judeţean de Poliţie Alba a comunicat note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că, astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conţinutul legilor nu poate prezenta o precizie absolută, recurgându-se mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. În raport cu dispoziţiile Legii nr. 360/2002 şi ale Codului de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 991/2005, comisia de concurs stabileşte dacă, prin comportamentul său, candidatul respectă sau nu principiile care guvernează profesia de poliţist, iar rezultatul evaluării efectuate poate fi supus controlului judecătoresc în contencios administrativ. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Sentinţa administrativă 500/CAF din 4 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.015/107/2019, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Marius Ioan Nicoară cu prilejul soluţionării recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Imprecizia sau lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat are drept consecinţă invalidarea candidaturii pentru concurs, fapt ce afectează demnitatea umană, valoare supremă prevăzută la art. 1 alin. (3) din Constituţie. Nicăieri în tot cuprinsul Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, lege organică, nu sunt prevăzute principiile care guvernează profesia de poliţist şi nici comportamentul/faptele care contravin profesiei de poliţist, astfel încât se creează un grad de apreciere discreţionar şi puternic subiectiv din partea celor care verifică îndeplinirea acestei condiţii. 7. Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, modalităţile de verificare a îndeplinirii condiţiilor de participare la concurs, stabilite legal, prin opţiunea legiuitorului, fiind lăsate la aprecierea concretă a comisiei de concurs, având în vedere specificul funcţiei pentru care candidează reclamantul, nefiind posibilă o descriere exhaustivă a principiilor care guvernează activitatea de poliţist în cadrul legii criticate. Aceasta trebuie însă analizată împreună cu celelalte acte normative incidente în domeniul său de reglementare. Astfel, în Codul de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 991/2005, act normativ subsecvent, sunt menţionate la art. 6 principiile care guvernează conduita profesională a poliţistului, iar la capitolul II, normele de conduită profesională a poliţistului. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depus la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "La concursul de admitere în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne şi la ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2^1), (2^2) şi (3) are acces orice persoană, indiferent de rasă, naţionalitate, sex, religie, avere sau origine socială, care îndeplineşte, pe lângă condiţiile generale legale prevăzute pentru funcţionarii publici, şi următoarele condiţii speciale: (...) c) să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist." 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate vizează presupusul caracter imprecis al normei criticate, care stabileşte condiţia de a avea „comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist“, în vederea accesului la concursul de admitere în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne şi la ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2^1), (2^2) şi (3) din Legea nr. 360/2002. 14. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care prin Hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 şi 21 octombrie 2013, pronunţate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, şi Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93, a reţinut că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, şi Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017). 15. Plecând de la aceste considerente de principiu, Curtea reţine că, în contextul reglementării accesului în profesia de poliţist, se impune a fi îndeplinită şi condiţia specială privind un „comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist“, stabilită de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002. În aplicarea dispoziţiilor de rang legal privind statutul poliţistului a fost emis Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 9 septembrie 2016, care prevede condiţiile de recrutare a candidaţilor pentru admiterea în instituţiile de învăţământ pe locurile destinate formării iniţiale a poliţiştilor şi pentru încadrarea în funcţii de poliţist prin reîncadrare ca poliţist, încadrare directă sau transfer din cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională. Astfel, prin art. 6 alin. (1) lit. g) şi art. 7 alin. (1) lit. g) din anexa nr. 2 la ordinul menţionat se prevede condiţia privind „un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist“. 16. Analizând dispoziţiile legale criticate în ansamblul reglementărilor privind statutul poliţistului, Curtea reţine că, potrivit art. 3 din Legea nr. 360/2002, poliţistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, cu respectarea principiilor imparţialităţii, nediscriminării, proporţionalităţii şi gradualităţii. Ca expresie a acestor principii, în cap. III secţiunea a 2-a din Legea nr. 360/2002 sunt reglementate îndatoririle poliţistului. Printre acestea, Curtea reţine că, potrivit art. 41 lit. d) şi h) şi art. 42 lit. d) din lege, poliţistul este dator să fie disciplinat şi să dovedească probitate profesională şi morală în întreaga activitate şi prin întregul său comportament să se arate demn de consideraţia şi încrederea impuse de profesia de poliţist şi este obligat să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială şi să nu compromită, prin activitatea sa publică ori privată, prestigiul funcţiei sau al instituţiei din care face parte. De asemenea, la nivel infralegal, art. 6 din Codul de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 991/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 7 septembrie 2005, stabileşte că principiile care guvernează conduita profesională a poliţistului sunt: legalitatea; egalitatea, imparţialitatea şi nediscriminarea; transparenţa; capacitatea şi datoria de exprimare; disponibilitatea; prioritatea interesului public; profesionalismul; confidenţialitatea; respectul şi integritatea morală; independenţa operaţională şi loialitatea. De asemenea, cap. II din Codul de etică şi deontologie al poliţistului instituie normele de conduită profesională a poliţistului. 17. Astfel fiind, faţă de reperele de analiză mai sus reţinute, Curtea reţine că prevederile art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 sunt suficient de clare şi de precise, având un grad de predictibilitate care permite, într-o măsură rezonabilă, destinatarilor reglementării să înţeleagă conţinutul ideatic al normei şi să îşi regleze comportamentul, astfel încât acesta să corespundă exigenţelor impuse. În plus, rezultatul verificării de către comisia de concurs a îndeplinirii condiţiei speciale menţionate poate fi supus controlului unei instanţe judecătoreşti, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. 18. În consecinţă, nefiind identificate deficienţe care să afecteze exigenţele clarităţii, preciziei, previzibilităţii şi accesibilităţii normei juridice, Curtea constată că dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie nu sunt încălcate. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Ioan Nicoară în Dosarul nr. 1.015/107/2019 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
