Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Maria Magdalena Posea în Dosarul nr. 1.458/105/2012/a2 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 199D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.941D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Societatea Inforomtur - S.R.L. din comuna Ciuperceni, judeţul Gorj, în Dosarul nr. 19.901/318/2012* al Tribunalului Gorj - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent precizează că, în acest dosar, partea Mioara Glaje Halastiuc a transmis note scrise prin care descrie situaţia de fapt ce a generat litigiul în cadrul soluţionării căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. 6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 1.941D/2016 la Dosarul nr. 199D/2016, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticate constatând conformitatea acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate şi în cauzele de faţă şi că nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei existente. 8. După încheierea dezbaterii publice a celor două cauze, în Dosarul nr. 199D/2016 a fost înregistrată o cerere de amânare formulată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, pe care Curtea nu o mai poate lua în considerare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin încheierile din 19 ianuarie 2016 şi nr. 167 din 13 septembrie 2016, pronunţate în Dosarul nr. 1.458/105/2012/a2 şi, respectiv, în Dosarul nr. 19.901/318/2012*, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi Tribunalul Gorj - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, respectiv ale art. 31 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Maria Magdalena Posea şi de Societatea Inforomtur - S.R.L. din comuna Ciuperceni, judeţul Gorj, în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de recuzare. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 încalcă dreptul la un proces echitabil şi la o instanţă imparţială. Aceasta, deoarece, în cazul judecării cererii de recuzare, părţilor nu li se dă posibilitatea să se apere faţă de susţinerile judecătorului recuzat, care este însă ascultat, potrivit textului de lege criticat, dar nu permite petentului să ia cunoştinţă şi să combată motivele pentru care un judecător care s-a pronunţat deja în litigiu nu formulează cerere de abţinere, iar cererile de recuzare sunt soluţionate de colegii magistraţilor recuzaţi, care niciodată nu vor fi imparţiali în judecarea acestora. Se arată că este adevărat că legiuitorul a urmărit să limiteze posibilitatea justiţiabilului de a formula cereri de recuzare în scopul tergiversării judecăţii, dar justiţiabilul trebuie să fie apărat de abuzurile instanţei, iar justiţia trebuie făcută în interesul justiţiabilului, nu împotriva acestuia. 11. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie. 12. Tribunalul Gorj - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. 15. Avocatul Poporului consideră, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 199D/2016, că prevederile art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale, arătând că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile nr. 41 din 13 ianuarie 2009, nr. 654 din 30 aprilie 2009, nr. 619 din 12 iunie 2012 şi nr. 889 din 25 octombrie 2012. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 31 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următoarea redactare: "(1) Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.(2) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.(3) În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură." 19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1)-(3) care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor şi art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 28 alin. (1) şi (2) din Regulamentul Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea judecătorilor. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că recuzarea judecătorului reprezintă, alături de abţinere, unul din mijloacele procedurale prin care legiuitorul a înţeles să asigure deplina imparţialitate a instanţei, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil. Prin posibilitatea de a formula cereri de recuzare, părţilor din proces li se oferă remediul legal împotriva eventualei incertitudini cu privire la obiectivitatea judecătorului cauzei, înlăturându-se astfel orice risc de judecată părtinitoare. 21. Dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă din 1865 reglementau în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând, astfel, partea în cazul în care s-ar presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. În jurisprudenţa sa, (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, Decizia nr. 364 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, sau Decizia nr. 375 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012), Curtea a observat că aceste dispoziţii de lege acoperă o paletă foarte largă de situaţii, iar toate cazurile de recuzare cuprinse în art. 27 din Codul de procedură civilă din 1865, la baza cărora stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arătată. Totodată, Curtea a reţinut că, pe această cale, este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credinţă a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice. 22. În ceea ce priveşte judecarea cererii de recuzare, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 754 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 975 din 6 decembrie 2006, că prevederile art. 31 din Codul de procedură civilă din 1865 nu încalcă principiul constituţional al accesului liber la justiţie şi nici dreptul la apărare. Aceasta, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanţa pronunţând în şedinţă publică o încheiere asupra recuzării, legiuitorul având în vedere, prin această reglementare, instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a cererii. În aceeaşi ordine de idei, Curtea a arătat că cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. În considerarea acestui principiu constituţional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, precum şi de aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac. În ipoteza exercitării căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, instanţa de control judiciar va reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. 23. De asemenea, prin Decizia nr. 86 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 7 martie 2012, Curtea a constatat că, prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul a înţeles să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a drepturilor constituţionale invocate, respectiv dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Curtea a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii. Curtea a observat că dispoziţiile legale analizate corespund art. 126 alin. (2) din Constituţie, din care rezultă că legiuitorul are libertatea de a institui reguli de procedură judiciară adecvate situaţiilor procedurale pe care le reglementează. În acest context, admiterea interogatoriului ca mijloc de probă pentru dovedirea unor motive de recuzare ar supune, în mod evident, judecătorul unor presiuni, ceea ce ar deteriora actul de justiţie. 24. Curtea reţine, totodată, că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că „existenţa unor proceduri naţionale pentru asigurarea imparţialităţii, şi anume a unor norme care să reglementeze recuzarea judecătorilor, reprezintă un factor relevant. Aceste norme exprimă preocuparea legiuitorului naţional de a înlătura toate îndoielile rezonabile cu privire la imparţialitatea judecătorului sau a instanţei în cauză şi constituie o încercare de a asigura imparţialitatea prin eliminarea cauzelor acestor preocupări. În plus, pentru a asigura lipsa unei părtiniri reale, acestea au ca scop înlăturarea oricăror suspiciuni de parţialitate, servind astfel la promovarea încrederii pe care instanţele trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică“ (Hotărârea din 15 iulie 2005, pronunţată în Cauza Meznaric împotriva Croaţiei, paragraful 27). 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, îţi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă cele statuate prin deciziile mai sus citate. 26. În ce priveşte invocarea, în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, a prevederilor art. 148 din Constituţie referitor la integrarea în Uniunea Europeană şi a celor ale art. 28 alin. (1) şi (2) din Regulamentul Curţii Europene a Drepturilor Omului privitoare la incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea judecătorilor, Curtea reţine, având în vedere conţinutul lor normativ, că nu au incidenţă în soluţionarea cauzei de faţă. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Magdalena Posea în Dosarul nr. 1.458/105/2012/a2 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi de Societatea Inforomtur - S.R.L. din comuna Ciuperceni, judeţul Gorj, în Dosarul nr. 19.901/318/2012* al Tribunalului Gorj - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 31 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi Tribunalului Gorj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
