Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Marius Csampar în Dosarul nr. 10.218/225/2018 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.697D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar, prin care partea Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Apreciază că dispoziţia de lege criticată nu cuprinde o distincţie, astfel cum susţine autorul excepţiei, iar aplicarea sa la o situaţie concretă reprezintă exclusiv atributul organului administrativ sau judiciar competent. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 10.218/225/2018, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Marius Csampar cu ocazia soluţionării unei contestaţii formulate în temeiul art. 56 din Legea nr. 254/2013. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, deoarece nu se aplică şi persoanelor care au fost condamnate la detenţiunea pe viaţă şi execută această pedeapsă. De asemenea, susţine că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, deoarece nu există „un regulament de aplicare a legii“. 6. Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Dispoziţia criticată a fost introdusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: "(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.(2) În sensul prezentului articol, se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene.(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare: a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză; b) lipsa accesului la activităţi în aer liber; c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie; d) lipsa temperaturii adecvate a camerei; e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă; f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie.(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare.(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost: a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică; b) în tranzit.(6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare.(7) Beneficiul aplicării dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi revocat.(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012." 11. Dispoziţiile criticate au fost abrogate prin art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 20 decembrie 2019. 12. Potrivit art. III din Legea nr. 240/2019: „Prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenţie, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României, cu modificările şi completările ulterioare, şi care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenţie, în aplicarea art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 şi data intrării în vigoare a prezentei legi.“ 13. Autorul excepţiei apreciază că dispoziţia criticată contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile criticate sunt discriminatorii deoarece nu se aplică şi persoanelor ce execută o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă, Curtea reţine că aceasta nu este întemeiată. Astfel, Curtea observă că, în cazul detenţiunii pe viaţă, liberarea condiţionată constituie un beneficiu acordat de către legiuitor în cazul săvârşirii unor infracţiuni de o gravitate extremă, a cărui aplicare este lăsată la aprecierea instanţelor de judecată, care sunt chemate să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 99 alin. (1) din Codul penal, referitoare la perioada de detenţiune efectiv executată, buna conduită a celui condamnat pe toată durata executării pedepsei, îndeplinirea integrală de către acesta a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, precum şi la îndreptarea sa şi la posibilitatea de a se reintegra în societate. 15. De altfel, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 145 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, că stabilirea condiţiilor în care poate fi acordată liberarea condiţionată şi a mijloacelor de stimulare a condamnaţilor în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei este atributul exclusiv al legiuitorului, liberarea condiţionată nefiind un drept al acestora, ci doar o vocaţie pe care o au, prin voinţa legiuitorului, toţi condamnaţii care, după ce au executat fracţiunile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, condiţia de a fi disciplinaţi şi de a da dovezi temeinice de îndreptare, inclusiv atunci când nu prestează muncă. 16. Totodată, prin Decizia nr. 238 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 10 iulie 2013, Curtea a reţinut că liberarea condiţionată nu este un drept fundamental, ci doar o posibilitate care se aplică facultativ, dacă sunt îndeplinite şi constatate de către instanţă condiţiile legale, măsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat. 17. În acest context, Curtea reţine că dispoziţiile art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 nu prevăd vreo interdicţie expresă de aplicare în ceea ce priveşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă a măsurii compensatorii în cazul executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare. Mai mult, textul criticat face referire la faptul că măsura compensatorie (pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată) se aplică în ceea ce priveşte calcularea pedepsei executate efectiv. 18. Or, potrivit art. 99 alin. (1) lit. a) din Codul penal, una dintre condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea fi dispusă liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă este aceea ca persoana condamnată să fi executat efectiv 20 de ani de detenţiune. Se poate observa că ambele texte de lege fac referire la pedeapsa executată efectiv, astfel că premisa autorului excepţiei este una eronată, textul criticat aplicându-se şi în ceea ce priveşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă. 19. Pe de altă parte, Curtea reţine că îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. a) din Codul penal nu poate constitui unicul temei al liberării condiţionate, chiar şi în condiţiile executării în continuare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare. Examinând condiţiile prevăzute de Codul penal şi de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, instanţa judecătorească va analiza îndeplinirea acestora şi va aprecia de la caz la caz dacă se impune sau nu liberarea condiţionată a condamnatului ce execută o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă. 20. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia lipsa unui regulament de aplicare a Legii nr. 254/2013 determină neconstituţionalitatea art. 55^1 din acest act normativ, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 648 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 7 decembrie 2016, a constatat că prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014, după alin. (1) al art. 188 din Legea nr. 254/2013 s-a introdus un nou alineat, alin. (2), care prevede aplicabilitatea actelor normative existente până la intrarea în vigoare a actelor normative subsecvente, emise în executarea Legii nr. 254/2013, în măsura în care nu contravin acesteia, tuturor unităţilor penitenciare, centrelor educative, centrelor de detenţie, centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi centrelor de arestare preventivă. Competenţa de a interpreta şi aplica prevederile art. 188 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 revine însă judecătorului a quo învestit cu soluţionarea litigiului. 21. De altfel, Curtea a constatat că, prin Hotărârea nr. 157/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 11 aprilie 2016, Guvernul a aprobat Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 157/2016 prevăd că, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013, se adoptă, pe de o parte, ordinele ministrului justiţiei, ordinul ministrului afacerilor interne şi deciziile directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, iar, pe de altă parte, regulamentele de ordine interioară din toate locurile de deţinere, iar, potrivit art. 2 alin. (3) din aceeaşi hotărâre a Guvernului, până la intrarea în vigoare a actelor normative prevăzute la alin. (1) şi (2) se vor aplica prevederile actelor normative existente, în măsura în care nu contravin Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013, tuturor unităţilor penitenciare, centrelor educative, centrelor de detenţie, centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi centrelor de arestare preventivă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Csampar în Dosarul nr. 10.218/225/2018 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin şi constată că dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
