Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Excepţia a fost ridicată de Ion Perianu în Dosarul nr. 2.802/113/2018 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.798D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.799D/2019-2.803D/2019, nr. 2.814D/2019-2.827D/2019, nr. 2.944D/2019-2.955D/2019, nr. 2.957D/2019, nr. 2.958D/2019, nr. 2.961D/2019, nr. 2.972D/2019, nr. 3.005D/2019, nr. 3.006D/2019, nr. 3.053D/2019-3.068D/2019, nr. 3.117D/2019-3.122D/2019, nr. 3.157D/2019-3.159D/2019, nr. 3.199D/2019-3.201D/2019, nr. 3.209D/2019-3.213D/2019, nr. 3.228D/2019, nr. 3.296D/2019-3.299D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Gheorghe Calotă, Marian Radu, Radu Alexandru, Petruş Danciu, Nicolae Zara, Daniel Găvăneanu, Gheorghe Vasilache, Cristea Pricope, Nelu Toboşaru, Iulian Lazăr, Lucian Radu, Nicu Cîrlan, Valentin Petcu, Marian Matei, Stelică Stănescu, Georgiu Dumitru, George Sandu, Aurelian Ţigău, Valentino Robertino Andrei, Ionel Popa, Ionuţ Ilie, Dumitru Roşcan, Virgil Burlacu, Tudorel Munteanu, Jeni Chiriţă, Laurenţiu Dumitru, Nicolae Mitrofan, Marian Şerbu, Neculai Talabă, Aurel Raită, Sorin Turcu, Ionel Chirilă, Petrică Tănăsuică, Vasile Taraş, Ştefan Zăvoiu, Marian Podaru, CondorNicolae Jorăscu, Ionel Isac, Cornel Gherguş, Cristian Iacob, Stănel Bîtcă, Valentin Druţu, Ionel Creţu, Florin Satnoianu, Constantin Bercaru, Ionel Lepădatu, Gigel Gîrbă, Gică Popa, Petrică Lungu, Stelică Dudulea, Gabriel Milea, Ionel Vintilă, Gheorghiţă Secăreanu, Şerban Banciu, Nicu Bratosin, Ion-Tiberiu Răducu, Silviu Ştefan, Ştefan Horneţ, Dumitru Nedelcu, Angelin Piroşcă, Gigel Nănescu, Alexandru Nicolaie, Stan Iordan, Cosmin Ionel Mitu, Dănuţ Bustiuc, George Popescu, Viorel Coman, Marin Cioroiu, Marius Dragu, Săndel Velişcu, Emanoil Chirilă, Mihai Dragomir, Viorel Dicianu, Valentin Brescan şi Adrian Boncu în dosarele nr. 2.815/113/2018, nr. 2.811/113/2018, nr. 2.845/113/2018, nr. 2.867/113/2018, nr. 2.894/113/2018, nr. 2.788/113/2018, nr. 2.834/113/2018, nr. 2.794/113/2018, nr. 2.813/113/2018, nr. 2.896/113/2018, nr. 2.923/113/2018, nr. 2.859/113/2018, nr. 2.790/113/2018, nr. 2.808/113/2018, nr. 2.824/113/2018, nr. 2.853/113/2018, nr. 2.919/113/2018, nr. 2.818/113/2018, nr. 2.831/113/2018, nr. 2.882/113/2018, nr. 2.925/113/2018, nr. 2.812/113/2018, nr. 2.838/113/2018, nr. 2.805/113/2018, nr. 2.797/113/2018, nr. 2.878/113/2018, nr. 2.887/113/2018, nr. 2.832/113/2018, nr. 2.814/113/2018, nr. 2.881/113/2018, nr. 2.880/113/2018, nr. 2.873/113/2018, nr. 2.854/113/2018, nr. 2.861/113/2018, nr. 2.876/113/2018, nr. 2.884/113/2018, nr. 2.869/113/2018, nr. 2.825/113/2018, nr. 2.826/113/2018, nr. 2.833/113/2018, nr. 2.842/113/2018, nr. 2.843/113/2018, nr. 2.862/113/2018, nr. 2.865/113/2018, nr. 2.870/113/2018, nr. 2.852/113/2018, nr. 2.856/113/2018, nr. 2.857/113/2018, nr. 2.858/113/2018, nr. 2.883/113/2018, nr. 2.885/113/2018, nr. 2.891/113/2018, nr. 2.899/113/2018, nr. 2.799/113/2018, nr. 2.800/113/2018, nr. 2.789/113/2018, nr. 2.879/113/2018, nr. 2.822/113/2018, nr. 2.868/113/2018, nr. 2.817/113/2018, nr. 2.902/113/2018, nr. 2.921/113/2018, nr. 2.888/113/2018, nr. 2.897/113/2018, nr. 2.900/113/2018, nr. 2.903/113/2018, nr. 2.795/113/2018, nr. 2.875/113/2018, nr. 2.898/113/2018, nr. 2.803/113/2018, nr. 2.877/113/2018, nr. 2.792/113/2018, nr. 2.844/113/2018, nr. 2.895/113/2018 şi nr. 2.801/113/2018 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.799D/2019-2.803D/2019, nr. 2.814D/2019-2.827D/2019, nr. 2.944D/2019-2.955D/2019, nr. 2.957D/2019, nr. 2.958D/2019, nr. 2.961D/2019, nr. 2.972D/2019, nr. 3.005D/2019, nr. 3.006D/2019, nr. 3.053D/2019-3.068D/2019, nr. 3.117D/2019-3.122D/2019, nr. 3.157D/2019-3.159D/2019, nr. 3.199D/2019-3.201D/2019, nr. 3.209D/2019-3.213D/2019, nr. 3.228D/2019, nr. 3.296D/2019-3.299D/2019 la Dosarul nr. 2.798D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a interpretat dispoziţiile art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 în virtutea competenţei sale constituţionale consacrate prin art. 126 alin. (3). CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 26 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.802/113/2018, nr. 2.815/113/2018, nr. 2.811/113/2018, nr. 2.845/113/2018, nr. 2.867/113/2018, nr. 2.894/113/2018, nr. 2.882/113/2018, nr. 2.925/113/2018, nr. 2.812/113/2018, nr. 2.838/113/2018, nr. 2.805/113/2018 şi nr. 2.797/113/2018, prin încheierile din 24 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.788/113/2018, nr. 2.834/113/2018, nr. 2.794/113/2018, nr. 2.813/113/2018, nr. 2.896/113/2018, nr. 2.923/113/2018, nr. 2.859/113/2018, nr. 2.790/113/2018, nr. 2.808/113/2018, nr. 2.824/113/2018, nr. 2.853/113/2018, nr. 2.919/113/2018, nr. 2.818/113/2018 şi nr. 2.831/113/2018, prin încheierile din 3 octombrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.878/113/2018, nr. 2.887/113/2018, nr. 2.814/113/2018, nr. 2.881/113/2018, nr. 2.880/113/2018, nr. 2.873/113/2018, nr. 2.854/113/2018 şi nr. 2.861/113/2018, prin încheierile din 15 octombrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.832/113/2018 şi nr. 2.884/113/2018, prin încheierea din 24 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.876/113/2018, prin încheierile din 17 octombrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.869/113/2018 şi nr. 2.921/113/2018, prin încheierile din 31 octombrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.825/113/2018, nr. 2.826/113/2018, nr. 2.833/113/2018, nr. 2.842/113/2018, nr. 2.843/113/2018, nr. 2.862/113/2018, nr. 2.865/113/2018, nr. 2.870/113/2018, nr. 2.852/113/2018, nr. 2.856/113/2018, nr. 2.857/113/2018, nr. 2.858/113/2018, nr. 2.883/113/2018, nr. 2.885/113/2018, nr. 2.891/113/2018 şi nr. 2.899/113/2018, prin încheierile din 7 noiembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.799/113/2018, nr. 2.800/113/2018, nr. 2.789/113/2018, nr. 2.879/113/2018, nr. 2.822/113/2018, nr. 2.868/113/2018, nr. 2.817/113/2018, nr. 2.902/113/2018, nr. 2.888/113/2018, nr. 2.897/113/2018 şi nr. 2.900/113/2018, prin încheierile din 5 noiembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.903/113/2018, nr. 2.795/113/2018, nr. 2.875/113/2018, nr. 2.898/113/2018, nr. 2.803/113/2018, nr. 2.792/113/2018, nr. 2.844/113/2018, nr. 2.895/113/2018 şi nr. 2.801/113/2018, şi prin Încheierea din 28 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.877/113/2018, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Excepţia a fost ridicată de Ion Perianu, Gheorghe Calotă, Marian Radu, Radu Alexandru, Petruş Danciu, Nicolae Zara, Ionel Popa, Ionuţ Ilie, Dumitru Roşcan, Virgil Burlacu, Tudorel Munteanu, Jeni Chiriţă, Daniel Găvăneanu, Gheorghe Vasilache, Cristea Pricope, Nelu Toboşaru, Iulian Lazăr, Lucian Radu, Nicu Cîrlan, Valentin Petcu, Marian Matei, Stelică Stănescu, Georgiu Dumitru, George Sandu, Aurelian Ţigău, Valentino Robertino Andrei, Laurenţiu Dumitru, Nicolae Mitrofan, Neculai Talabă, Aurel Raită, Sorin Turcu, Ionel Chirilă, Petrică Tănăsuică, Vasile Taraş, Marian Şerbu, Marian Podaru, Ştefan Zăvoiu, Condor-Nicolae Jorăscu, Alexandru Nicolaie, Ionel Isac, Cornel Gherguş, Cristian Iacob, Stănel Bîtcă, Valentin Druţu, Ionel Creţu, Florin Satnoianu, Constantin Bercaru, Ionel Lepădatu, Gigel Gîrbă, Gică Popa, Petrică Lungu, Stelică Dudulea, Gabriel Milea, Ionel Vintilă, Gheorghiţă Secăreanu, Şerban Banciu, Nicu Bratosin, Ion-Tiberiu Răducu, Silviu Ştefan, Ştefan Horneţ, Dumitru Nedelcu, Angelin Piroşcă, Gigel Nănescu, Stan Iordan, Cosmin Ionel Mitu, Dănuţ Bustiuc, George Popescu, Viorel Coman, Marin Cioroiu, Marius Dragu, Săndel Velişcu, Mihai Dragomir, Viorel Dicianu, Valentin Brescan, Adrian Boncu şi Emanoil Chirilă. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că interpretarea dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii, prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, potrivit căreia „momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii“, contravine prevederilor art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (3) din Constituţie. Prin această decizie, instanţa supremă şi-a depăşit puterile conferite de art. 126 alin. (3) din Constituţie, întrucât a adăugat la lege, modificând data de la care începe să curgă termenul pentru aplicarea sancţiunii disciplinare. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie „legiferează“ raportul final al cercetării disciplinare prealabile, noţiune ce nu exista în Codul muncii, pentru a putea face trimitere la aceasta. 9. Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii pronunţându-se prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012 în limitele competenţei sale constituţionale. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 5 decembrie 2012. Dispoziţiile art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 au următorul conţinut: „(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.“ 14. Prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că, „în interpretarea şi aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii“. 15. Autorii excepţiei susţin că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (4) şi ale art. 126 alin. (3) din Constituţie, referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, respectiv la competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că soluţia legislativă potrivit căreia aplicarea sancţiunii disciplinare salariatului se realizează în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei, a mai fost supusă controlului de constituţionalitate. Astfel, pronunţându-se asupra dispoziţiilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea şi disciplina muncii în unităţile socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, reglementarea anterioară Legii nr. 53/2003 care conţinea această soluţie legislativă, Curtea a reţinut că termenele prevăzute de aceste dispoziţii de lege constituiau „garanţii indispensabile derulării contractului de muncă atât pentru angajat, cât şi pentru cel ce angajează“, întrucât reprezentau o măsură de protecţie a angajaţilor faţă de aplicarea arbitrară a unui regim sancţionator şi asigurau stabilitatea raporturilor juridice de muncă. Prin aceeaşi decizie s-a arătat că „accesul liber la justiţie ar putea fi pus sub semnul îndoielii, în condiţiile în care cel în drept să adopte măsura disciplinară ar putea-o amâna, cu rea-credinţă, la nesfârşit, împiedicându-l pe salariat să obţină în justiţie clarificarea situaţiei sale. În situaţia în care nu ar exista un termen de prescripţie a aplicării sancţiunii disciplinare, Curtea reţine că aplicarea sancţiunii, în cazul angajatului la o societate comercială, ar echivala cu imprescriptibilitatea răspunderii, consecinţă inacceptabilă şi absurdă, din perspectiva principiilor generale ale răspunderii juridice“ (Decizia nr. 71 din 11 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999). 17. Ulterior, având a se pronunţa asupra soluţiei legislative a art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care, în urma republicării acestei legi, se regăseşte în conţinutul art. 252 alin. (1), Curtea a reţinut că art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 îndeplinea cerinţele de previzibilitate, deoarece textul avea o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. În acel context Curtea a arătat că „data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare este cea la care reprezentantul legal sau convenţional al angajatorului a fost înştiinţat despre săvârşirea acesteia sau cea care rezultă din coroborarea unor fapte sau acte ce demonstrează faptul că reprezentantul angajatorului cunoştea sau avea ştiinţă despre abaterea săvârşită“ (Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). Aceste considerente s-au raportat la criticile formulate în acea cauză, în care se arăta că „există o multitudine de ipoteze în virtutea cărora se poate aprecia, în mod subiectiv sau nu, că un anumit document sau o anumită depoziţie testimonială pot marca acest moment“, motiv pentru care se invoca lipsa de claritate a reglementării. 18. Prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a avut a se pronunţa cu privire la calcularea termenului de 30 de zile în care trebuie aplicată sancţiunea disciplinară conform art. 252 alin. (1) din Codul muncii, respectiv momentul de la care începe să curgă acest termen. În mod concret, instanţa supremă a trebuit să decidă asupra interpretării acestui text de lege, având în vedere existenţa unei orientări jurisprudenţiale potrivit căreia data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice este aceea la care nota/procesul-verbal de sesizare/raportul de informare/referatul de prezentare a situaţiei s-a înregistrat în registrul general al angajatorului şi a dobândit dată certă, precum şi a altei orientări jurisprudenţiale, potrivit căreia momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile este acela la care reprezentantul angajatorului, abilitat să aplice sancţiuni disciplinare, a luat cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare din raportul de cercetare disciplinară prealabilă, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei. 19. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a apreciat că este corectă cea de-a doua interpretare, astfel că „termenul de 30 de zile nu poate curge decât de la data la care, în urma finalizării cercetării disciplinare prealabile, fapta salariatului a fost calificată ca abatere disciplinară şi a fost adusă la cunoştinţa reprezentantului angajatorului abilitat să aplice sancţiuni disciplinare, prin înregistrarea raportului final asupra cercetării disciplinare la registratura unităţii. Aceasta deoarece fapta dobândeşte caracteristicile unei abateri disciplinare numai după finalizarea procedurii «cercetării disciplinare prealabile», care are atât caracter obligatoriu, cât şi anterior oricărei alte măsuri, astfel cum rezultă din chiar denumirea sa. Doar în momentul identificării elementelor cerute pentru existenţa unei abateri disciplinare se poate vorbi despre încunoştinţarea angajatorului asupra «săvârşirii» acesteia.“ 20. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a subliniat că „legiuitorul a reglementat şi un termen maxim de prescripţie de 6 luni, în care poate fi aplicată sancţiunea disciplinară, în scopul de a nu permite angajatorului să îşi exercite abuziv prerogativele şi să prelungească nepermis cercetarea prealabilă şi aplicarea sancţiunii, aspect de natură a afecta raporturile de muncă prin crearea unei stări de nesiguranţă a salariatului privind securitatea locului său de muncă. Prin această dispoziţie legală, legiuitorul a înţeles să protejeze raporturile de muncă, prin permisiunea acordată angajatorului de a realiza o cercetare prealabilă riguroasă, care să nu fie condiţionată de încadrarea într-un termen-limită, fiind cunoscut faptul că verificarea existenţei unei abateri disciplinare poate presupune uneori activităţi complexe, de exemplu, analize tehnice, expertize contabile. Dacă s-ar considera că termenul de emitere a deciziei de sancţionare începe să curgă anterior realizării cercetării disciplinare prealabile, ar însemna ca toate activităţile complexe, specifice acestei cercetări, să se deruleze într-o perioadă mai scurtă de 30 de zile, ceea ce poate fi uneori imposibil din punct de vedere practic sau poate conduce la rezultate eronate“. 21. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a apreciat că reglementarea a două termene de prescripţie constituie o aplicare a principiului protejării intereselor ambelor părţi ale raportului de muncă şi al egalităţii armelor, respectiv: un termen minim de 30 de zile acordat angajatorului pentru a verifica dacă aspectele constatate în procedura cercetării prealabile constituie abatere disciplinară, dacă se impune aplicarea unei sancţiuni disciplinare pentru această abatere şi pentru a motiva măsura luată; şi un termen de maximum 6 luni - în care este inclus şi termenul de 30 de zile - pentru a înlătura orice abuz al angajatorului rezultând din poziţia sa dominantă în cadrul raportului de muncă. 22. Analizând cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, Curtea apreciază că instanţa supremă s-a circumscris competenţei sale ce derivă din prevederile art. 126 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale“, precum şi din dispoziţiile art. 514-518 din Codul de procedură civilă, pronunţându-se asupra interpretării art. 262 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii în condiţiile existenţei unor orientări jurisprudenţiale diferite. Interpretarea dată textului de lege nu constituie o completare a acestuia, ci o clarificare a momentului de la care se poate considera că angajatorul „a luat cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare“, astfel că are un termen de 30 de zile pentru a dispune aplicarea sancţiunii disciplinare, fără a depăşi însă 6 luni de la data săvârşirii faptei. 23. Mai mult, Curtea Constituţională apreciază că interpretarea instanţei supreme asigură caracterul constituţional al dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 din perspectiva garantării drepturilor părţilor raportului de muncă. Astfel, deşi, în aparenţă, este în interesul salariatului ca termenul de 30 de zile să curgă cât mai repede, în realitate, Curtea apreciază că interesul său este acela al stabilirii adevărului, ceea ce presupune că o cercetare prealabilă detaliată şi riguroasă, cu analizarea tuturor datelor pe care le solicită un raport final al cercetării disciplinare prealabile temeinic motivat, este incompatibilă cu fixarea unui termen de 30 de zile în care ar urma să aibă loc atât desfăşurarea cercetării disciplinare, cât şi emiterea unei decizii de sancţionare a salariatului. Aşa cum a observat şi instanţa supremă, riscul ca cercetarea disciplinară să se prelungească nepermis de mult este evitat prin existenţa termenului-limită de 6 luni de la săvârşirea faptei, în care angajatorul poate sancţiona disciplinar salariatul. 24. În plus, Curtea apreciază că protecţia drepturilor şi intereselor salariatului în cadrul raportului de muncă nu poate fi extinsă până la a nega drepturile şi interesele celeilalte părţi a contractului de muncă, respectiv angajatorul. În acest sens, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat că, „deşi protejarea drepturilor salariatului, aflat în raporturi de subordonare faţă de angajator, reprezintă o formă de a asigura însăşi protecţia dreptului la muncă, ca drept fundamental, legiuitorul este ţinut, în egală măsură, să asigure protecţia drepturilor angajatorului, prin instituirea unor măsuri apte să realizeze în mod concret scopul propus. Prin urmare, protecţia dreptului la muncă nu poate fi absolutizată cu consecinţa afectării dreptului angajatorului de a-şi exercita libertatea economică“ (Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, paragraful 34). Curtea a precizat că restrângerea exerciţiului dreptului la muncă este justificată de apărarea drepturilor şi intereselor angajatorului care pot îmbrăca atât o formă patrimonială, cât şi una nepatrimonială şi pot avea natura unor drepturi fundamentale, aşa cum este dreptul de proprietate, dar şi de necesitatea protejării libertăţii economice, consacrate de art. 45 din Constituţie, care presupune, între altele, şi dreptul angajatorului de lua măsurile necesare bunei desfăşurări a activităţii economice (Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, paragraful 33). Or, Curtea constată că, în măsura în care termenul de 30 de zile s-ar dovedi insuficient pentru ca persoana însărcinată cu efectuarea cercetării disciplinare, comisia de disciplină sau consultantul extern, după caz, să tragă o concluzie finală asupra existenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei salariatului, angajatorul s-ar afla în imposibilitatea de a-şi mai exercita prerogativa disciplinară, ceea ce ar afecta, în mod evident, drepturile ce îi revin în cadrul raportului de muncă. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Perianu, Gheorghe Calotă, Marian Radu, Radu Alexandru, Petruş Danciu, Nicolae Zara, Daniel Găvăneanu, Gheorghe Vasilache, Cristea Pricope, Nelu Toboşaru, Iulian Lazăr, Lucian Radu, Nicu Cîrlan, Valentin Petcu, Marian Matei, Stelică Stănescu, Georgiu Dumitru, George Sandu, Aurelian Ţigău, Valentino Robertino Andrei, Ionel Popa, Ionuţ Ilie, Dumitru Roşcan, Virgil Burlacu, Tudorel Munteanu, Jeni Chiriţă, Laurenţiu Dumitru, Nicolae Mitrofan, Marian Şerbu, Neculai Talabă, Aurel Raită, Sorin Turcu, Ionel Chirilă, Petrică Tănăsuică, Vasile Taraş, Ştefan Zăvoiu, Marian Podaru, Condor-Nicolae Jorăscu, Ionel Isac, Cornel Gherguş, Cristian Iacob, Stănel Bîtcă, Valentin Druţu, Ionel Creţu, Florin Satnoianu, Constantin Bercaru, Ionel Lepădatu, Gigel Gîrbă, Gică Popa, Petrică Lungu, Stelică Dudulea, Gabriel Milea, Ionel Vintilă, Gheorghiţă Secăreanu, Şerban Banciu, Nicu Bratosin, Ion-Tiberiu Răducu, Silviu Ştefan, Ştefan Horneţ, Dumitru Nedelcu, Angelin Piroşcă, Gigel Nănescu, Alexandru Nicolaie, Stan Iordan, Cosmin Ionel Mitu, Dănuţ Bustiuc, George Popescu, Viorel Coman, Marin Cioroiu, Marius Dragu, Săndel Velişcu, Emanoil Chirilă, Mihai Dragomir, Viorel Dicianu, Valentin Brescan şi Adrian Boncu în dosarele nr. 2.802/113/2018, nr. 2.815/113/2018, nr. 2.811/113/2018, nr. 2.845/113/2018, nr. 2.867/113/2018, nr. 2.894/113/2018, nr. 2.788D/113/2018, nr. 2.834/113/2018, nr. 2.794/113/2018, nr. 2.813/113/2018, nr. 2.896/113/2018, nr. 2.923/113/2018, nr. 2.859/113/2018, nr. 2.790/113/2018, nr. 2.808/113/2018, nr. 2.824/113/2018, nr. 2.853/113/2018, nr. 2.919/113/2018, nr. 2.818/113/2018, nr. 2.831/113/2018, nr. 2.882/113/2018, nr. 2.925/113/2018, nr. 2.812/113/2018, nr. 2.838/113/2018, nr. 2.805/113/2018, nr. 2.797/113/2018, nr. 2.878/113/2018, nr. 2.887/113/2018, nr. 2.832/113/2018, nr. 2.814/113/2018, nr. 2.881/113/2018, nr. 2.880/113/2018, nr. 2.873/113/2018, nr. 2.854/113/2018, nr. 2.861/113/2018, nr. 2.876/113/2018, nr. 2.884/113/2018, nr. 2.869/113/2018, nr. 2.825/113/2018, nr. 2.826/113/2018, nr. 2.833/113/2018, nr. 2.842/113/2018, nr. 2.843/113/2018, nr. 2.862/113/2018, nr. 2.865/113/2018, nr. 2.870/113/2018, nr. 2.852/113/2018, nr. 2.856/113/2018, nr. 2.857/113/2018, nr. 2.858/113/2018, nr. 2.883/113/2018, nr. 2.885/113/2018, nr. 2.891/113/2018, nr. 2.899/113/2018, nr. 2.799/113/2018, nr. 2.800/113/2018, nr. 2.789/113/2018, nr. 2.879/113/2018, nr. 2.822/113/2018, nr. 2.868/113/2018, nr. 2.817/113/2018, nr. 2.902/113/2018, nr. 2.921/113/2018, nr. 2.888/113/2018, nr. 2.897/113/2018, nr. 2.900/113/2018, nr. 2.903/113/2018, nr. 2.795/113/2018, nr. 2.875/113/2018, nr. 2.898/113/2018, nr. 2.803/113/2018, nr. 2.877/113/2018, nr. 2.792/113/2018, nr. 2.844/113/2018, nr. 2.895/113/2018 şi nr. 2.801/113/2018 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
