Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Ciprian-Alexandru Costiuc în Dosarul nr. 865/40/2019 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.677D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.678D/2019-2.682D/2019, nr. 2.710D/2019-2.713D/2019, nr. 2.767D/2019-2.771D/2019 şi nr. 3.140D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Paul Agraviloaiei, Daniel-Cătălin Hriţcu, Cristina Coteţ-Lăzăreanu, Elena-Mihaela Nechifor, Ana Aciobanite, Gabriela Costiuc, Constantin Cătălin Anghel, Lenuţa Prundeanu, Brînduşa Margareta Russu, Marcela Neamţu, Cornelia Bortă-Sandu, Cristian Bîrzoieş, Maria Liliana Boghian, Vasile Hurduzan şi Aura Loredana Dupir în dosarele nr. 862/40/2019, nr. 953/40/2019, nr. 1.011/40/2019, nr. 1.019/40/2019, nr. 1.058/40/2019, nr. 860/40/2019, nr. 992/40/2019, nr. 945/40/2019, nr. 994/40/2019, nr. 972/40/2019, nr. 900/40/2019, nr. 997/40/2019, nr. 1.164/40/2019, nr. 1.121/40/2019 şi nr. 926/40/2019 ale Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.678D/2019-2.682D/2019, nr. 2.710D/2019-2.713D/2019, nr. 2.767D/2019-2.771D/2019 şi nr. 3.140D/2019 la Dosarul nr. 2.677D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 763 din 22 octombrie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Sentinţa nr. 332 din 11 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 865/40/2019, Sentinţa nr. 331 din 11 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 862/40/2019, Sentinţa nr. 333 din 11 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 953/40/2019, Sentinţa nr. 334 din 11 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.011/40/2019, Sentinţa nr. 335 din 11 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.019/40/2019, Sentinţa nr. 336 din 11 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.058/40/2019, Sentinţa nr. 350 din 20 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 972/40/2019, Sentinţa nr. 349 din 20 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 900/40/2019, Sentinţa nr. 351 din 20 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 997/40/2019, Sentinţa nr. 353 din 20 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.164/40/2019, Sentinţa nr. 352 din 20 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.121/40/2019, şi Sentinţa nr. 462 din 25 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 926/40/2019, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Ciprian-Alexandru Costiuc, Paul Agraviloaiei, Daniel-Cătălin Hriţcu, Cristina Coteţ-Lăzăreanu, Elena-Mihaela Nechifor, Ana Aciobanite, Marcela Neamţu, Cornelia Bortă-Sandu, Cristian Bîrzoieş, Maria Liliana Boghian, Vasile Hurduzan şi Aura Loredana Dupir. 8. Prin Sentinţa nr. 380 din 27 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 860/40/2019, Sentinţa nr. 382 din 27 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 992/40/2019, Sentinţa nr. 381 din 27 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 945/40/2019, şi Sentinţa nr. 383 din 27 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 994/40/2019, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Gabriela Costiuc, Constantin Cătălin Anghel, Lenuţa Prundeanu şi Brînduşa Margareta Russu. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prin art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 se stabileşte un tratament discriminatoriu cu privire la acordarea majorării salariale pentru complexitatea muncii în proporţii diferite între funcţionarii publici din cadrul aceleiaşi instituţii. Astfel, pentru unii funcţionari publici, majorarea salarială pentru complexitatea muncii s-a acordat în totalitate, în procent de 15% din salariul de bază brut lunar, iar pentru alţii s-a acordat parţial, urmând ca diferenţa să se acorde etapizat până în anul 2022. Precizează că la pct. 2 din Nota din capitolul I, subcapitolul 1 litera A, secţiunea II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că funcţionarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituţiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, categorie din care face parte şi Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%. Norma juridică menţionată nu face nicio diferenţiere între funcţionarii publici în ceea ce priveşte acordarea majorării salariale de 15% pentru complexitatea muncii. 10. Complexitatea muncii, ca stare de fapt, recunoscută prin Legea-cadru nr. 153/2017, pentru care se prevede majorarea salarială de 15%, este specifică întregii instituţii, adică tuturor funcţionarilor publici din cadrul acesteia. Pentru caracterul general al complexităţii muncii care este un fapt actual, angajatorul ar trebui să acorde drepturi de natură salarială (în procent de 15% din salariul de bază brut lunar) tuturor funcţionarilor publici. 11. Aşa cum au fost emise, interpretate şi puse în aplicare prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu referire la acordarea majorării salariale de 15% pentru complexitatea muncii, se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul că o parte dintre funcţionarii publici beneficiază de această majorare salarială în totalitate, iar pentru cea mai mare parte dintre aceştia majorarea se acordă etapizat până în anul 2022, deşi este vorba despre funcţionari care îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi instituţie. 12. Autorii excepţiei mai precizează că majorarea salarială pentru complexitatea muncii este un drept salarial nou prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 şi, în consecinţă, ar trebui să se aplice cu aceeaşi dată pentru toţi funcţionarii publici din cadrul aceleiaşi instituţii. La această situaţie discriminatorie s-a ajuns din cauza modului în care a fost edictat art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, iar ulterior a fost interpretat prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 13. Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că, în expunerea de motive a Legii-cadru nr. 153/2017 s-a arătat că prima schimbare preconizată este aceea de a se elimina disfuncţionalităţile existente în sistemul public de salarizare, tot la modificările preconizate indicându-se şi stabilirea aceluiaşi nivel de salarizare pentru funcţiile comune existente în cadrul familiei ocupaţionale. Prin urmare, scopul noului act normativ este reglementarea salarizării în final pe principii echitabile, iar alinierea etapizată a salariilor prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 a avut în vedere şi împrejurarea că normele de salarizare anterioare au eliminat deja unele disfuncţionalităţi salariale, răspunzând totodată constrângerilor financiare bugetare. De asemenea, apreciază că o aliniere progresivă permite şi o identificare mai riguroasă a situaţiilor discriminatorii. Ca atare, norma are ca finalitate tocmai înlăturarea discriminărilor. De prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, care garantează nediscriminarea prin plafonarea salariilor la cele din grila din anul 2022, moment faţă de care se doreşte alinierea salariilor, autorii excepţiei doresc să se folosească pentru a obţine salariul la maximul din grila din anul 2022, fiind nemulţumiţi de dispoziţiile şi de modul de aplicare a alin. (4) din acelaşi articol de lege. Prevederile acestui din urmă alineat instituie însă acelaşi mod de stabilire a salariului pentru toţi angajaţii aflaţi în aceeaşi situaţie, neconţinând dispoziţii discriminatorii, concretizând în fapt tocmai principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Eventualele diferenţe salariale pot proveni din aplicarea unor norme salariale anterioare şi sunt reglementate de alin. (6), însă aceste diferenţe anterioare nu fac obiectul cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate. Ca urmare, instanţa de judecată apreciază că există proporţionalitate între mijloacele utilizate (creşterea graduală a drepturilor salariate) şi scopul urmărit (reechilibrarea salarizării personalului plătit din fonduri publice) şi că există un echilibru echitabil între interesele generale ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, din moment ce se asigură şi încadrarea în fondurile bugetare, veniturile salariaţilor care nu sunt încă la maximul din grilă cresc, iar drepturile salariale câştigate de salariaţii care ajung deja la maxim sunt păstrate şi plafonate la acest nivel maxim. 14. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 15. Guvernul, în dosarele nr. 2.767D/2019-2.771D/2019 şi nr. 3.140D/2019, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât obiecţiile aduse prevederilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci aspecte privind aplicarea şi interpretarea legii, ce revin spre soluţionare instanţelor de judecată. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Aşa cum rezultă din acţiunile în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, precum şi din cele arătate de instanţa de judecată în cuprinsul opiniei formulate, în cauze sunt incidente doar dispoziţiile art. 38 alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate doar dispoziţiile art. 38 alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, care au următorul conţinut: "(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). [...](6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022." 19. Autorii excepţiei susţin că aceste texte de lege sunt discriminatorii, contravenind prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 38 alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt criticate întrucât ar institui un tratament juridic diferit între persoane aparţinând aceleiaşi categorii socioprofesionale, respectiv funcţionarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituţiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Mediului, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei Naţionale şi Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale. În acest sens, autorii excepţiei arată că unora dintre aceşti funcţionari li s-a acordat în totalitate sporul prevăzut la Nota 2 a secţiunii II din subcapitolul 1 litera A al capitolului I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, iar altora li se acordă acest spor etapizat. Dispoziţiile acestui text de lege prevăd că „Funcţionarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituţiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Mediului, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei Naţionale şi Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale beneficiază, pentru complexitatea muncii, de o majorare a salariului de bază de 15%.“ 21. Cu privire la modul de interpretare a acestor dispoziţii de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, că „interpretarea sistematică, logică şi gramaticală a dispoziţiilor art. 38 alin. (2), (3), (4) şi (6) privind aplicarea etapizată a legii, mai sus prezentate, impun concluzia că majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii, prevăzută de dispoziţiile Notei 2 lit. c) pct. II lit. A, cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru funcţionarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituţiilor din subordinea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, nu poate fi acordată de la momentul intrării în vigoare a legii, 1 iulie 2017 până la sfârşitul anului 2017 sau pentru anul 2018, pentru că s-ar încălca prevederile art. 38 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind menţinerea în plată a drepturilor salariale în anul 2017, la nivelul celor din luna iunie 2017, precum şi prevederile art. 38 alin. (3) din acelaşi act normativ, care determină majorarea în anul 2018 a drepturilor salariale avute în luna decembrie 2017 cu un procent de 25%. Această majorare va deveni aplicabilă şi va fi acordată în momentul în care salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, anexă prin care se instituie majorarea de 15%, începând cu anul 2019, în condiţiile detaliate prin art. 38 alin. (4) din actul normativ menţionat. În mod excepţional, în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit prezentei legi, pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“ 22. Din cele mai sus reţinute, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu instituie niciun fel de diferenţe între persoanele aparţinând aceloraşi categorii socioprofesionale sub aspectul modului de acordare a sporului prevăzut la Nota 2 lit. c) a secţiunii II din subcapitolul 1 litera A al capitolului I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. De altfel, nici Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 pronunţată de instanţa supremă nu conduce către concluzia unei aplicări diferenţiate a acestui spor între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. Aceste constatări relevă faptul că autorii excepţiei invocă, în realitate, o inegalitate de tratament juridic ce nu este intrinsecă textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate, ci derivă din modul de aplicare a acestora. 23. Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu şi cu privire la aspectele ce vizează aplicarea în concret a dispoziţiilor unei legi într-o cauză. În sensul acestor dispoziţii de lege, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că interpretarea şi aplicarea legii vizează identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie (a se vedea şi Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25). 24. În consecinţă, Curtea, observând că criticile invocate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate vizează aspecte ce ţin de modul de aplicare a legii, ce excedează competenţei sale, constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ciprian-Alexandru Costiuc, Paul Agraviloaiei, DanielCătălin Hriţcu, Cristina Coteţ-Lăzăreanu, Elena-Mihaela Nechifor, Ana Aciobanite, Gabriela Costiuc, Constantin Cătălin Anghel, Lenuţa Prundeanu, Brînduşa Margareta Russu, Marcela Neamţu, Cornelia Bortă-Sandu, Cristian Bîrzoieş, Maria Liliana Boghian, Vasile Hurduzan şi Aura Loredana Dupir în dosarele nr. 865/40/2019, nr. 862/40/2019, nr. 953/40/2019, nr. 1.011/40/2019, nr. 1.019/40/2019, nr. 1.058/40/2019, nr. 860/40/2019, nr. 992/40/2019, nr. 945/40/2019, nr. 994/40/2019, nr. 972/40/2019, nr. 900/40/2019, nr. 997/40/2019, nr. 1.164/40/2019, nr. 1.121/40/2019 şi nr. 926/40/2019 ale Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
