Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Mediafax Group - S.A. din Bucureşti - prin administrator judiciar KPMG Restructuring SPRL din Bucureşti în Dosarul nr. 2.270/2/2016/a1**/a4 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 944D/2020. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Cătălin Ionuţ Oncescu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând susţinerile cuprinse în notele scrise aflate la dosar. 4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 24 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.270/2/2016/a1**/a4, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Mediafax Group - S.A. din Bucureşti, prin administrator judiciar KPMG Restructuring SPRL din Bucureşti, cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate, printre alţii, şi de autoare împotriva încheierilor din 24 iunie 2019 şi din 18 noiembrie 2019, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 2.270/2/2016/a1**. Prin Încheierea din 24 iunie 2019, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală a constatat, în baza art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, neregularitatea rechizitoriului din perspectiva imposibilităţii stabilirii obiectului şi limitelor judecăţii pentru doi dintre inculpaţi. Prin Încheierea din 18 noiembrie 2019, acelaşi judecător de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul, astfel cum a fost remediat prin Ordonanţa parchetului din data de 30 septembrie 2019, şi a dispus începerea judecăţii. Prin contestaţia formulată împotriva Încheierii din 18 noiembrie 2019, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a solicitat instanţei de control judiciar să constatate că neregularitatea rechizitoriului nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, având în vedere modalitatea în care s-a procedat, respectiv emiterea unei ordonanţe. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că normele procesual penale criticate nu stabilesc modalitatea procesual penală prin care procurorul „remediază“ neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată. Susţine că dispoziţiile art. 345 alin. (3) Codul de procedură penală nu stabilesc că procurorul poate emite un act de „remediere“ a rechizitoriului, cu toate că practica a decis că procurorul trebuie să emită un act separat de rechizitoriu în acest sens. Arată că, în practică, se întâlnesc mai multe situaţii (acceptate şi de instanţele de judecată). Astfel, iniţial, practica majoritară a parchetelor era aceea de a emite un „supliment de rechizitoriu“, iar instanţele acceptau această modalitate de remediere. În prezent, practica majoritară a parchetelor este aceea de a emite o ordonanţă prin care este remediat rechizitoriul, iar instanţele acceptă această modalitate de remediere. Susţine că, în viitor, este posibil să se considere că art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală dispune cu privire la un nou act procedural („actul de remediere a neregularităţilor actului de sesizare“) şi practica se va schimba din nou. Precizează că practica a mai acceptat îndreptarea neregularităţilor rechizitoriului şi printr-un răspuns al parchetului care a conţinut „precizări, lămuriri sau completări ale actului de sesizare“, atunci când acest răspuns a avut următoarele forme: proces-verbal, referat, precizări sau note. Susţine că, în practica instanţelor şi a parchetelor, s-a decis că ordonanţa prin care sau remediat neregularităţile rechizitoriului face corp unitar cu rechizitoriul, având valoare egală cu actul de sesizare. Subliniază că nu există nicio menţiune în Codul de procedură penală care să precizeze că o ordonanţă emisă de procuror poate face corp comun cu rechizitoriul sau că ordonanţa emisă de procuror poate remedia un rechizitoriu neregulamentar întocmit ori că ordonanţa respectivă are valoare egală cu rechizitoriul. Susţine că toate aceste soluţii constituie dovezi suplimentare ale efectelor vădit neconstituţionale pe care le au dispoziţiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală. Susţine totodată că aceste „creaţii jurisprudenţiale“, fără niciun fel de bază legală, încalcă nu numai dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), ci şi pe cele ale art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, care stabilesc că doar prin lege organică se reglementează organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti şi a Ministerului Public. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi, în acest sens, reţine că soluţia legislativă criticată este susceptibilă de interpretări diferite, iar scopul şi consecinţele pe care le antrenează în practică sunt diferite de cele urmărite iniţial de legiuitor, respectiv remedierea actului de sesizare într-o manieră care să respecte toate exigenţele procedurale. Prin urmare, apreciază că textul de lege a cărei neconstituţionalitate a fost invocată lasă loc unei interpretări arbitrale. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, observă că autoarea acesteia nu critică textul pentru ceea ce prevede, ci pentru ceea ce nu prevede, solicitând în realitate completarea reglementării art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, în sensul menţionării exprese a actului prin care procurorul dispune asupra remedierii neregularităţilor constatate de către judecătorul de cameră preliminară în cuprinsul rechizitoriului. Aşadar, autoarea excepţiei doreşte completarea sau modificarea textelor de lege criticate, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale. Totodată, având în vedere neregularităţile care pot privi actul de sesizare, reţine că, în doctrină, s-a arătat că acestea pot fi de formă - dacă, de exemplu, rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior sau dacă nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 328 din Codul de procedură penală, sau de fond - când, de pildă, nu sunt descrise faptele care constituie obiectul acuzării, aşa încât este evident că, atunci când neregularitatea este una de formă, rechizitoriul nu poate fi remediat decât prin el însuşi, prin trimiterea aceluiaşi rechizitoriu, însă remediat cu privire la aspectele semnalate de instanţă, iar atunci când neregularitatea este una de fond, remedierea se poate realiza fie în modul arătat anterior, fie prin intermediul unui supliment la rechizitoriu. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit art. 280 - 282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.“ 13. Autoarea acesteia invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) care consacră valorile supreme în statul de drept, precum şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 73 alin. (3) lit. l), potrivit cărora, prin lege organică, se reglementează organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea este nemulţumită de modul de interpretare şi aplicare de către organele judiciare a normelor procesual penale ale art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, având în vedere că, în prezent, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată, prin ordonanţă, iar practica parchetelor - acceptată de instanţa de judecată - a fost şi aceea de a emite un supliment de rechizitoriu, un răspuns care să conţină precizări, lămuriri sau completări ale actului de sesizare sub forma unui proces-verbal, a unui referat, a unor precizări sau a unor note. Astfel, în opinia autoarei, interpretarea normei procesuale în sensul că ordonanţa emisă de procuror poate remedia un rechizitoriu neregulamentar întocmit ori că ordonanţa respectivă are valoare egală cu rechizitoriul se află în conflict cu dispoziţiile constituţionale invocate. Apreciază că normele procesual penale criticate ar trebui să stabilească modalitatea procesual penală prin care procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată. 15. Raportat la critica de neconstituţionalitate astfel formulată, Curtea reţine că instanţa de control constituţional a statuat în jurisprudenţa sa că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23), aceste aspecte urmând a fi soluţionate de către judecătorul de cameră preliminară, respectiv de către instanţa de judecată. Interpretarea conţinutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaţiile de fapt deduse judecăţii, este de competenţa instanţelor judecătoreşti. În cazuri similare, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorilor excepţiei într-o atare situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 421 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 466 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, paragraful 16, Decizia nr. 735 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, paragraful 18, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 16, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, şi Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, şi Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020). 16. Totodată, Curtea constată că, prin modul cum sunt formulate motivele de neconstituţionalitate, autoarea solicită şi modificarea normelor procesual penale criticate, în sensul de a se stabili actul procesual penal prin care procurorul, în temeiul art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, şi, prin urmare, nu are competenţa de a cenzura o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat şi nici de a face propuneri de lege ferenda. 17. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv (în acest sens, Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 640 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 24 decembrie 2019, paragraful 14, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, Decizia nr. 191 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, paragraful 13, Decizia nr. 245 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 27 iulie 2020, paragraful 15, Decizia nr. 515 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2020, paragraful 13, şi Decizia nr. 213 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 26 septembrie 2022, paragraful 12). Modificarea conţinutului unei norme juridice în sensul adaptării acesteia la realităţile sociale este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative având în vedere dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. Curtea Constituţională, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituţională nu se poate substitui Parlamentului pentru a modifica dispoziţiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, în sensul de a stabili actul de procedură prin care procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată. 18. Având în vedere cele reţinute anterior, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Mediafax Group - S.A. din Bucureşti - prin administrator judiciar KPMG Restructuring SPRL din Bucureşti în Dosarul nr. 2.270/2/2016/a1**/a4 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
