Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Florin Filip în Dosarul nr. 41.899/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.846D/2017. 2. La apelul nominal răspunde domnul avocat Sorin Strătulă, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, şi doamna consilier juridic Diana Petrescu, având împuternicire de reprezentare juridică pentru partea Universitatea din Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Universitatea din Bucureşti a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, s-a depus la dosar un document intitulat „Amicus Curiae“, prin care se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care, reiterând criticile de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei a quo, susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 326 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 sunt neconstituţionale prin impunerea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoarea a legii în care trebuie obţinut titlul de doctor. Astfel, se arată că autorul excepţiei, în sensul art. 41 din Constituţie care instituie libertatea alegerii profesiei, şi-a ales profesia şi la momentul angajării i s-a recunoscut competenţa. Alin. (6) al art. 362 din Legea nr. 1/2011, printr-o condiţie ulterioară, înfrânge alegerea făcută şi instituie o sancţiune, deşi situaţia de fapt nu s-a schimbat. Ca atare, instituirea acestei condiţii suplimentare, respectiv condiţia obţinerii titlului de doctor în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011, reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă, drept consacrat de art. 41 din Constituţie. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi constatarea faptului că textul criticat este neconstituţional în măsura în care impune un termen de 4 ani în care trebuie obţinut titlul de doctor. 4. Reprezentantul părţii Universitatea din Bucureşti susţine respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind, în esenţă, că dispoziţiile art. 362 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 nu limitează niciunei persoane accesul liber la un loc de muncă. Orice persoană are dreptul de a ocupa locul de muncă vizat, însă cu îndeplinirea criteriilor legale, în special a criteriilor de studii. De altfel, art. 301 din Legea nr. 1/2011 prevede pentru ocuparea postului de cercetător ştiinţific obligaţia imperativă de a deţine titlul ştiinţific de doctor. Această condiţie este în concordanţă cu principiile care guvernează învăţământul universitar, în special cu cel al calităţii învăţământului. Termenul de 4 ani, instituit de legiuitor şi prorogat succesiv din anul 2011 până la data de 30 septembrie 2016, pentru obţinerea diplomei de doctor este suficient, având în vedere că prin acte normative ulterioare Legii nr. 1/2011 se prevede că durata studiilor universitare doctorale de la admitere şi până la susţinerea tezei de doctorat este de 3 ani. Ca atare, dispoziţiile art. 362 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că instituirea prin lege a unor condiţii pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii nu contravine prevederilor constituţionale privind dreptul la muncă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Încheierea din 29 martie 2016, astfel cum a fost completată prin Încheierea din 21 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 41.899/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Excepţia a fost ridicată de Florin Filip într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei decizii de concediere emise în temeiul dispoziţiilor art. 362 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 362 alin. (6) Legea nr. 1/2011 operează o restrângere artificială a dreptului la muncă, în condiţiile în care stabileşte drept cauză de încetare a contractului individual de muncă neobţinerea unui anumit titlu ştiinţific, fără a se ţine seamă de faptul că esenţială este pregătirea obţinută prin parcurgerea programului didactic aferent, iar nu obţinerea titlului. 8. Autorul excepţiei afirmă că, prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, statul român şi-a asumat, printre altele, obligaţia ca, prin normele juridice pe care le va edicta, să creeze condiţiile necesare pentru libera dezvoltare a personalităţii umane pe toate planurile, în condiţiile în care nicio distincţie nu este prevăzută. 9. Se apreciază că dispoziţiile de lege criticate vizează persoanele care au fost încadrate în funcţiile indicate, încadrare prin care s-a recunoscut faptul că acestea au pregătirea necesară pentru a îndeplini sarcinile pe care funcţiile le implică. În acest context, se susţine că prevederea criticată instituie un criteriu suplimentar formal pentru păstrarea funcţiei anterior obţinute, ignorând recunoaşterea iniţială, în condiţiile în care nu presupune o reverificare reală a pregătirii persoanelor vizate, punând, totodată, sub semnul întrebării valoarea studiilor doctorale, în condiţiile în care stabileşte un termen-limită pentru obţinerea titlului aferent, fără a ţine cont de faptul că realizarea unei veritabile lucrări ştiinţifice, care să prezinte şi elemente de noutate în domeniu, nu este o sarcină care să poată fi realizată într-un termen prealabil fixat. 10. Ca atare, contrar art. 53 din Constituţie, dreptul la muncă recunoscut persoanelor vizate este îngrădit, întrucât art. 362 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 le interzice acestora continuarea activităţii începute, deşi niciun impediment de natură obiectivă nu justifică o asemenea măsură. 11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textul de lege criticat nu limitează dreptul unei persoane de a alege liber un loc de muncă, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale concretizată prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006, în care s-a statuat că prevederile constituţionale referitoare la dreptul la muncă asigură oricărei persoane posibilitatea de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, dar nu vizează obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. Or, în speţă legiuitorul a condiţionat ocuparea funcţiei de cercetător ştiinţific şi a funcţiei de cercetare superioară de un anumit termen şi de obţinerea diplomei de doctor, condiţii pe care reclamantul le cunoştea şi ştia că trebuie să se conformeze. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Din analiza conţinutului normativ al dispoziţiilor legale criticate, se reţine că aceste prevederi au avut un caracter temporar, ele fiind aplicabile până la data de 30 septembrie 2015. În mod excepţional, în baza alin. (8) al art. 362 din Legea nr. 1/2011, senatele universitare puteau aproba continuarea raporturilor juridice de muncă exclusiv în anul universitar 2015-2016. În consecinţă, aceste dispoziţii nu mai sunt în prezent în vigoare. Însă, potrivit celor statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“. Referitor la criticile formulate, se apreciază că instituirea unor condiţii pentru exercitarea profesiilor didactice şi de cercetare reprezintă, neîndoielnic, o opţiune de politică legislativă educaţională. Înăsprirea condiţiilor de accedere la funcţiile din instituţiile de învăţământ superior, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011, a avut semnificaţia unei creşteri considerabile a standardului ştiinţific ce trebuie atins de candidaţii la astfel de funcţii, fiind de natură să încurajeze obţinerea performanţei în mediul academic. Unul dintre principiile care guvernează învăţământul din România este principiul calităţii, consacrat de art. 3 lit. b) din Legea nr. 1/2011, în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale. Legiuitorul a pus la dispoziţia destinatarilor actului normativ un termen adecvat pentru conformarea la noile cerinţe legislative. Astfel, legea a intrat în vigoare la 9 februarie 2011, iar încetarea de drept a raporturilor de muncă s-a produs abia la 30 septembrie 2015 sau chiar la data de 30 septembrie 2016 pentru ipotezele vizate de art. 362 alin. (8) din lege. 14. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 362 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 sunt constituţionale, deoarece, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit că, de principiu, instituirea prin lege a unor condiţii pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă şi la alegerea profesiei. În unele cazuri, reglementate prin dispoziţii legale speciale, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă pentru anumite posturi sau funcţii este condiţionată de îndeplinirea anumitor cerinţe de ocupare a acestora, care nu pot fi considerate îngrădiri legale. Faptul că autorul excepţiei a avut încheiat un contract de muncă pe durată nedeterminată, nu înseamnă că poate pretinde stabilitate sau inamovibilitate într-o funcţie, fără îndeplinirea criteriilor şi condiţiilor legale. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, actele depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 362 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din data de 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă, în instituţii de învăţământ superior, funcţia de cercetător ştiinţific sau o funcţie de cercetare superioară şi nu au obţinut diploma de doctor încetează de drept.“ 18. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate fac parte din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 titlul VII „Dispoziţii tranzitorii şi finale“, iar întreaga motivarea a acesteia vizează, în esenţă, problema de drept referitoare la încetarea de drept a contractelor individuale de muncă ale persoanelor care ocupă, în instituţii de învăţământ superior, funcţia de cercetător ştiinţific sau o funcţie de cercetare superioară şi care nu au obţinut diploma de doctor, în termenul prevăzut de lege, respectiv 4 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011. 20. Curtea observă că, potrivit art. 285 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în instituţiile de învăţământ superior funcţiile de cercetare sunt: a) asistent cercetare; b) cercetător ştiinţific; c) cercetător ştiinţific gradul III; d) cercetător ştiinţific gradul II; e) cercetător ştiinţific gradul I. Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că echivalenţa funcţiilor din cercetare cu funcţiile didactice este următoarea: a) cercetător ştiinţific se echivalează cu asistent universitar, pentru persoanele care deţin o diplomă de doctor; b) cercetător ştiinţific gradul III se echivalează cu lector universitar/şef de lucrări; c) cercetător ştiinţific gradul II se echivalează cu conferenţiar universitar; d) cercetător ştiinţific gradul I se echivalează cu profesor universitar. 21. Din economia legii reiese că soluţia legislativă privind încetarea de drept a contractelor individuale de muncă ale persoanelor care ocupă funcţii în instituţii de învăţământ superior şi care nu au obţinut diploma de doctor în termenul prevăzut de lege, respectiv 4 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011, se regăseşte în cuprinsul art. 362 din legea educaţiei naţionale. 22. Curtea reţine că soluţia legislativă menţionată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici asemănătoare, prin Decizia nr. 86 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 20 mai 2019, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă ca neîntemeiată. Aşa fiind, soluţia şi considerentele Deciziei nr. 86 din 13 februarie 2019 se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 23. Astfel, prin Decizia nr. 86 din 13 februarie 2019, paragrafele 25-27, Curtea a observat că Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, potrivit art. 1 şi 2, asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii şi are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionare, cunoştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate. Misiunea asumată de lege este de formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societăţii româneşti şi de generare sustenabilă a unei resurse umane naţionale înalt competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea actuală şi viitoare. 24. De asemenea, Curtea a reţinut că atât principiul calităţii - în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale -, cât şi principiul autonomiei universitare sunt principii care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România. 25. Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 7 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevede la art. 13 că diploma de doctor atestă că titularul acesteia a dobândit cunoştinţe şi competenţe generale şi de specialitate, precum şi abilităţi cognitive specifice, cunoştinţele generale referindu-se la acumularea, interpretarea şi dezvoltarea cunoaşterii de vârf din domeniul de doctorat, iar competenţele generale la dezvoltarea tehnicilor de cercetare şi aplicarea lor în contexte diverse şi specifice, la construcţie teoretică şi aplicare profesională, construcţii discursive de tip academic pentru publicaţii de prestigiu în domeniu şi de tipul cunoaşterii comune pentru comunicare publică şi la asumarea responsabilităţii de a elabora un program de cercetare, spirit critic, creativitate, inventivitate. 26. Prin art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2014 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 968 din 30 decembrie 2014, la articolul 362, după alineatul (6) s-a introdus un nou alineat, alineatul (7), care prevede că termenele prevăzute la alin. (1)-(6) se prorogă până la încheierea anului universitar 2014-2015, respectiv 30 septembrie 2015. 27. Dispoziţiile art. 362 alin. (8) din Legea nr. 1/2011, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 30 septembrie 2015, stabilesc că, „Prin excepţie de la termenul prevăzut la alin. (7), senatele universitare ale instituţiilor de învăţământ pot aproba, la propunerea consiliului de administraţie, în anul universitar 2015-2016, continuarea raporturilor juridice de muncă, pentru persoanele aflate sub incidenţa prevederilor alin. (1)-(6), în funcţie de gradul de îndeplinire de către acestea a obligaţiilor aferente programelor de studii doctorale.“ 28. Având în vedere cele anterior referite, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 362 alin. (6) raportate la cele ale art. 362 alin. (7) din Legea nr. 1/2011 instituie un caz de încetare de drept a contractelor individuale de muncă, justificat de neobţinerea diplomei de doctor până la data de 30 septembrie 2015 de către persoanele care ocupau, în instituţii de învăţământ superior, funcţia de cercetător ştiinţific sau o funcţie de cercetare superioară, în timp ce dispoziţiile art. 362 alin. (8) din acelaşi act normativ instituie o excepţie de la această regulă, prin care senatele universitare ale instituţiilor de învăţământ pot aproba, la propunerea consiliului de administraţie, în anul universitar 2015-2016, continuarea raporturilor juridice de muncă pentru persoanele vizate de ipoteza normei. 29. Chiar dacă Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, faţă de reglementarea anterioară în baza căreia a fost încheiat contractul individual de muncă, instituie condiţia obţinerii diplomei de doctor pentru ocuparea funcţiei, pune la dispoziţia destinatarilor normei un termen rezonabil de 4 ani pentru conformarea la noile cerinţe legislative, aşa încât, respectând principiul neretroactivităţii legii civile, dispoziţiile de lege criticate se aplică începând cu data intrării în vigoare a legii, pentru viitor. 30. Mai mult, dispoziţiile art. 362 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 dau expresie principiului fundamental al autonomiei universitare, garantat de Constituţie prin art. 32 alin. (6), având în vedere că, pe baza unui criteriu obiectiv pus la dispoziţie de legiuitor, respectiv gradul de îndeplinire de către persoanele vizate de ipoteza normei a obligaţiilor aferente programelor de studii doctorale, senatele universitare puteau decide menţinerea sau, după caz, încetarea raportului juridic de muncă, în funcţie de particularităţile fiecărei situaţii. 31. Prin urmare, Curtea nu a putut reţine critica de neconstituţionalitate raportată la art. 41 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la muncă, întrucât dispoziţiile de lege supuse analizei nu interzic libertatea alegerii unui loc de muncă. Împrejurarea că aceste persoane trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru ocuparea funcţiilor menţionate în textul supus controlului de constituţionalitate nu reprezintă decât exigenţe care ţin de voinţa legiuitorului, care, în acord cu art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituţie, este suveran în ceea ce priveşte organizarea generală a învăţământului. Totodată, dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, şi nu vizează obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile (a se vedea Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, paragraful 29, şi Decizia nr. 55 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 5 mai 2015, paragraful 18). 32. Cât priveşte invocarea prevederilor art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că aceste norme nu au incidenţă în cauză, de vreme ce nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Filip în Dosarul nr. 41.899/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 362 alin. (6) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
