Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse la nr. crt. 1-4 şi 7-9 din capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» şi Curtea Constituţională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 38 alin. (6) din acelaşi act normativ. Excepţia a fost ridicată de Mioara Luiza Mirea în Dosarul nr. 3.003/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 716D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 717D/2019, nr. 845D/2019, nr. 846D/2019, nr. 1.004D/2019 şi nr. 2.324D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse la nr. crt. 1-12 din capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» şi Curtea Constituţională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 38 alin. (6) din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Dan Florin Bordei, de Mihai Ştefan şi alţii, de Mădălina Şuhan şi alţii, de Georgeta Liliana Orbeciu şi de Georgeta Bratu în dosarele nr. 3.000/2/2018, nr. 3.958/2/2018, nr. 5.471/2/2018, nr. 2.994/2/2018 şi nr. 2.983/2/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 717D/2019, nr. 845D/2019, nr. 846D/2019, nr. 1.004D/2019 şi nr. 2.324D/2019 la Dosarul nr. 716D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 106 din 23 februarie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.003/2/2018, Încheierea din 7 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.000/2/2018, Încheierea din 13 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.994/2/2018, Încheierea din 23 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.983/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse la nr. crt. 1-4 şi 7-9 din capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» şi Curtea Constituţională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 38 alin. (6) din acelaşi act normativ. Excepţia a fost ridicată de Mioara Luiza Mirea, Dan Florin Bordei, Georgeta Liliana Orbeciu şi Georgeta Bratu. 8. Prin Încheierea din 11 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.958/2/2018, şi Sentinţa nr. 409 din 5 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.471/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse la nr. crt. 1, 2 şi 5-12 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. 38 alin. (6) din acelaşi act normativ. Excepţia a fost ridicată de Mihai Ştefan şi alţii, respectiv de Mădălina Şuhan şi alţii. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege, contrar principiului egalităţii în drepturi, nu asigură salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală şi creează inechităţi sociale. Astfel, spre deosebire de celelalte categorii profesionale vizate de legeacadru, ale căror salarii au crescut, în cazul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor salariul s-a diminuat. Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor are cel mai mic salariu de bază şi cel mai mic coeficient în raport cu celelalte categorii profesionale din aceeaşi familie ocupaţională. De asemenea, diferenţa salarială şi de coeficient dintre prima funcţie din tabel (prim-grefier, grefier-şef secţie, grefier-şef, grefier-şef cabinet, director departament informatic) şi funcţiile de execuţie este mai mare decât la alte categorii profesionale, raportul fiind de 1 la 9. De altfel, dispoziţiile de lege sunt lipsite de sens şi, practic, anulează voinţa legiuitorului şi raţiunea esenţială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în expunerea de motive la legea-cadru, respectiv aceea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeaşi/acelaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin raportare la nivelul maxim, şi de a elimina inechităţile existente. Mai mult, reducerea coeficienţilor prin raportare la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice afectează dreptul dobândit în temeiul actului normativ menţionat. Chiar dacă drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul la proprietate, ci drepturi de creanţă, în privinţa apărării lor, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate unor bunuri, statuându-se că noţiunile de „bun“ şi „proprietate“ au un sens care „nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale“. 10. Autorii excepţiei invocă şi încălcarea art. 41 alin. (1) din Constituţie, sens în care fac referire la importanţa socială a muncii personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, astfel cum rezultă din art. 2,59 şi 77 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice. 11. Invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 279 din 23 aprilie 2015, autorii excepţiei susţin că sunt încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt nici proporţionale, nici rezonabile şi nici nu vizează protejarea unor drepturi şi interese colective, superioare, astfel încât nu se justifică sub aspectul condiţiilor prevăzute de norma constituţională invocată. 12. În sfârşit, autorii excepţiei susţin că diminuarea substanţială a drepturilor lor salariale este de natură să afecteze dreptul la un nivel de trai decent. 13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 3.003/2/2018 şi nr. 3.000/2/2018, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în măsura în care se reţine că aplicarea prevederilor normative contestate ar putea crea o încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În Dosarul nr. 3.958/2/2018, se pronunţă doar cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate. În dosarele nr. 5.471/2/2018, nr. 2.994/2/2018 şi nr. 2.983/2/2018, aceeaşi instanţă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituţie invocate. 14. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 15. Avocatul Poporului, în dosarele nr. 716D/2019 şi nr. 717D/2019, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că acestea nu creează inegalităţi în drepturi între cetăţeni şi nici discriminări între persoane aflate în situaţii similare, de vreme ce se aplică, deopotrivă, tuturor persoanelor beneficiare ale drepturilor băneşti menţionate. În fapt, dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei în mod egal, şi anume personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. Condiţionarea acordării drepturilor băneşti este justificată şi de necesitatea respectării interesului angajatorului de a utiliza competenţele şi performanţele individuale ale angajaţilor raportat şi la bugetul alocat în acest sens pentru salarii. Mai mult, stabilirea modalităţii concrete de realizare a salarizării personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului este o prerogativă a legiuitorului, care decide, în acest sens, şi în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării. În ceea ce priveşte prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, Avocatul Poporului arată că acestea nu interzic stabilirea unor condiţii în legătură cu exercitarea dreptului la muncă sau salarizarea pentru o anumită profesie atât timp cât orice persoană care doreşte să aleagă o profesie sau un loc de muncă este chemată să întrunească aceste condiţii legale. Prin urmare, salarizarea va fi cea prevăzută de lege în acest sens, iar cuantumul efectiv al drepturilor salariale este stabilit de către legiuitorul în drept să instituie aceste drepturi, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă şi le poate modifica în diferite perioade de timp, după caz, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării. În sfârşit, referindu-se la prevederile art. 53 din Constituţie, arată că dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi cetăţeneşti. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile cuprinse la nr. crt. 1-12 din capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» şi Curtea Constituţională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum şi ale art. 38 alin. (6) din aceeaşi lege. Prevederile cuprinse la nr. crt. 1-12 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 instituie valoarea salariului de bază şi coeficientul, în raport cu vechimea în funcţie şi nivelul studiilor, pentru funcţii specifice personalului auxiliar din cadrul instanţelor şi parchetelor (grefieri). Prevederile art. 38 alin. (6) din Legeacadru nr. 153/2017 au următorul cuprins: „În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“ 19. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, prin Decizia nr. 134 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iunie 2020, pronunţându-se în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, Curtea a reţinut că stabilirea prin prevederile de lege criticate a anumitor valori ale salariului de bază şi ale coeficienţilor pentru funcţiile specifice personalului auxiliar din cadrul instanţelor şi parchetelor reprezintă opţiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere, permisă de dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi. În acest sens, a amintit cele reţinute prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, şi prin Decizia nr. 408 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 26 octombrie 2017, în care a statuat că este dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. De asemenea, Curtea a arătat că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz şi alţii împotriva Spaniei, paragraful 57. 21. Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând instituirea unei discriminări între personalul auxiliar din instanţe şi parchete şi alte categorii de personal plătit din fonduri publice, Curtea a reţinut că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferenţierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate pot fi diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, la diferite autorităţi sau instituţii publice. Art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii profesionale, dar şi necesitatea lui. În sensul celor arătate, a fost invocată Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002. 22. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 41 şi 53 din Constituţie, Curtea a precizat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice nu înseamnă restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Constituţia prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia. De asemenea, acest text constituţional nu se opune competenţei legiuitorului de a reforma sistemul de salarizare, de a reaşeza coeficienţii sau salariile de bază ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv ale personalului auxiliar din instanţe şi parchete. 23. Prin urmare, întrucât în cauză nu s-a constatat restrângerea exerciţiului unui drept fundamental, în sensul art. 53 din Constituţie, Curtea a precizat că aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 24. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reţinut că stabilirea unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestui act normativ, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncţionalităţilor existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluţie legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume acela de „eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare“, şi vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. 25. Curtea a statuat că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului. 26. Curtea a mai observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea personalului bugetar, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte ce sunt de competenţa autorităţii legiuitoare. 27. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 47 din Constituţie privind dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a reţinut că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare a societăţii la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul „decent“ al vieţii, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil. În acelaşi timp, obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent trebuie adusă la îndeplinire în mod egal, faţă de toţi cetăţenii săi, indiferent de ipostaza juridică în care se află aceştia. Or, măsura stabilită prin textele de lege criticate se integrează ansamblului de acţiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente, neputându-se reţine o afectare a nivelului de trai decent, contrară Constituţiei. 28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr. 134 din 10 martie 2020 îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mioara Luiza Mirea, de Dan Florin Bordei, de Mihai Ştefan şi alţii, de Mădălina Şuhan şi alţii, de Georgeta Liliana Orbeciu şi de Georgeta Bratu în dosarele nr. 3.003/2/2018, nr. 3.000/2/2018, nr. 3.958/2/2018, nr. 5.471/2/2018, nr. 2.994/2/2018 şi nr. 2.983/2/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile cuprinse la nr. crt. 1-12 din capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» şi Curtea Constituţională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 38 alin. (6) din aceeaşi lege sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
