Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 616 din 5 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 616 din 5 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 93 din 31 ianuarie 2018

Comenteaza legea


┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu    │- preşedinte       │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache     │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius     │- judecător        │
│Morar             │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria        │- judecător        │
│Pivniceru         │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina       │- judecător        │
│Stanciu           │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila      │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cosmin-Marian     │-                  │
│Văduva            │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Tinca Tatiana Ion, în Dosarul nr. 31.210/302/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.281D/2016.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Claudia Cojocaru, din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantei convenţionale a autoarei excepţiei, care arată că prevederile criticate reprezintă o transpunere a art. 3 alin. (4) al Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii, însă această transpunere nu este aplicată în mod unitar şi integral.
    4. În continuare, susţine că nu există o raţiune care să justifice prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 şi, respectiv, pe art. 42 din Legea nr. 1/2001, să fie scutite de taxe judiciare de timbru. Acesta este motivul pentru care, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, este încălcat dreptul de proprietate privată.
    5. În concluzie, se solicită Curţii Constituţionale admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 şi ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, precum şi să se dispună exonerarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate de la plata taxei judiciare de timbru.
    6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că dispoziţiile criticate au fost analizate de Curte, din perspectiva aceloraşi critici formulate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 950 din 13 noiembrie 2012, care îşi păstrează valabilitatea.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 17 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 31.210/302/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepţia a fost ridicată de Tinca Tatiana Ion, apelantă-reclamantă într-o cauză având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată că se poate conforma obligaţiei de restituire a ajutorului public judiciar, dispuse prin sentinţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în temeiul dispoziţiilor criticate, numai în măsura în care va proceda la vânzarea bunului a cărui proprietate a dobândit-o prin efectele aceleiaşi sentinţe. Autoarea excepţiei arată că această situaţie este cauzată de faptul că, în vederea asigurării traiului zilnic, lucrează cu ziua, nu are carte de muncă, precum şi de faptul că fiica sa, cu care locuieşte, urmează un tratament medical, sub supravegherea unui psihiatru. Autoarea susţine că, în aceste împrejurări, îi sunt încălcate dreptul de proprietate şi accesul liber la justiţie, prin lipsa de gratuitate a procesului civil. Mai mult, consideră că aplicarea taxelor judiciare de timbru trebuie să respecte principiul proporţionalităţii.
    9. Autoarea excepţiei invocă în susţinerea criticilor sale, prevederile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, potrivit cărora „Cererile sau acţiunile în justiţie, precum şi transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi şi de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru“, jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la suportarea de către stat a costurilor pe care le implică realizarea justiţiei, ca serviciu public, precum şi hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care dreptul de acces la un tribunal, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a fost analizat din perspectiva cheltuielilor judiciare pe care justiţiabilul trebuie să le efectueze.
    10. De asemenea, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a mai arătat că, în Cauza Weissman şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că sistemul român este contrar art. 6 alin. (1) din Convenţie, în măsura în care suma taxei judiciare de timbru se determină sub forma unui procent din valoarea în litigiu, fără a ţine cont de situaţia deosebită a reclamantului sau de veniturile acestuia şi în măsura în care procedura prevăzută pentru contestarea sumei şi pentru cererea de scutire de la plată nu prezintă garanţiile cerute de art. 6 din Convenţie.
    11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile criticate nu îngrădesc dreptul la muncă, la pensie ori la concediu, având în vedere faptul că, în temeiul hotărârii judecătoreşti, s-au dobândit bunuri într-un cuantum de 10 ori mai mare decât suma pentru care s-a încuviinţat ajutorul public judiciar. Accesul liber la justiţie nu este încălcat, câtă vreme restituirea ajutorului public judiciar se justifică prin dobândirea de către persoana care a primit ajutorul a unui bun cu o valoare de 10 ori mai mare decât cuantumul acestuia. În caz contrar, sar ajunge la o îmbogăţire pe seama statului. Se mai arată că, prin restituirea ajutorului public judiciar, în condiţiile prevăzute de prevederile legale criticate, titularul acestui drept nu suportă o sarcină excesivă.
    12. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Guvernul a trimis punctul său de vedere prin Adresa nr. 5/7.081/2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 457 din 16 ianuarie 2017, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prin art. 50^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 a fost stabilit un prag valoric egal cu de zece ori valoarea ajutorului public judiciar acordat, de la care beneficiarul este obligat la restituirea sumelor primite, luând în considerare aspectul profitabilităţii procesului prin raportare la cheltuielile statului pentru punerea în mişcare a mecanismului judiciar şi asigurarea folosului real al părţii. Este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 950 din 13 noiembrie 2012, în care s-a reţinut că „prevederile art. 50^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu reprezintă altceva decât transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor art. 3 alin. (5) din Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE din 27 ianuarie 2003, potrivit căruia statele membre pot dispune ca autoritatea competentă să poată hotărî că beneficiarii asistenţei judiciare trebuie să ramburseze această asistenţă, în tot sau în parte, în cazul în care situaţia lor financiară s-a ameliorat în mod substanţial sau în cazul în care decizia de acordare a asistenţei judiciare a fost luată pe baza unor informaţii incorecte furnizate de beneficiar.“
    14. Avocatul Poporului a trimis punctul său de vedere prin Adresa nr. 19.447 din 13 februarie 2017, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.771 din 16 februarie 2017, prin care arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în Decizia Curţii nr. 950 din 13 noiembrie 2012, potrivit căruia dispoziţiile art. 50^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei şi nici Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului ales al autoarei excepţiei, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 50^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, care au următorul cuprins: „În situaţia în care, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândeşte bunuri sau drepturi de creanţă a căror valoare, respectiv cuantum, depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Procedura de restituire este cea prevăzută la cap. III din prezenta ordonanţă de urgenţă“.
    18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi art. 49 alin. (2) referitor la protecţia socială a copiilor şi a tinerilor. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că autoarea nu se raportează, în realitate, în niciun fel la art. 41 alin. (1) şi art. 49 alin. (2) din Legea fundamentală. În schimb, se poate decela o minimă critică de neconstituţionalitate formulată din perspectiva prevederilor art. 44 din Constituţie care garantează dreptul de proprietate privată.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor întemeiate pe art. 21 din Constituţie referitor la accesul liber la justiţie, Curtea constată că, în Decizia nr. 670 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011, a reţinut că simpla consacrare legală, chiar şi la nivelul suprem, prin Constituţie, a dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime nu este de natură a asigura şi o eficacitate reală a acestuia, atât timp cât, în practică, exercitarea sa întâmpină obstacole. Accesul la justiţie trebuie să fie asigurat, în consecinţă, în mod efectiv şi eficace.
    20. În acest context, Curtea reţine că mecanismul ajutorului public judiciar în materie civilă reprezintă un demers al legiuitorului delegat de a elimina sau, cel puţin, de a atenua un obstacol în calea accesului la justiţie care se poate dovedi redutabil, respectiv imposibilitatea unei persoane de a face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.
    21. Deşi art. 21 din Constituţie reprezintă temeiul în baza căruia legiuitorul poate institui mecanisme precum cel reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, aceasta nu înseamnă că acest text constituţional impune statului să asigure un acces gratuit la justiţie. Dimpotrivă, aşa cum, în mod constant, a decis Curtea Constituţională, în interpretarea art. 21 din Constituţie, accesul liber la justiţie nu presupune şi gratuitatea accesului. În plus, nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie (a se vedea, în acest sens, Deciziile nr. 410 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 23 iunie 2011, nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009 şi nr. 40 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009). Această jurisprudenţă este, de altfel, în deplin acord şi cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, de pildă în Hotărârea din 24 mai 2006, pronunţată în Cauza Weissman şi alţii împotriva României, paragraful 35, a statuat că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiţiei poate justifica impunerea unei restricţionări financiare a accesului unei persoane la un tribunal.
    22. Faptul că, pentru a beneficia de un acces liber la justiţie, nu este nevoie eo ipso şi de gratuitatea accesului este ilustrat, de altfel, chiar de împrejurările în care autoarea a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, măsura obligării la restituirea ajutorului public judiciar, în aplicarea art. 50^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, s-a dispus prin aceeaşi hotărâre judecătorească prin care a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Cu alte cuvinte, obligaţia restituirii ajutorului public judiciar se întemeiază pe existenţa unei hotărâri judecătoreşti favorabile, rezultatul exercitării, cu succes, a dreptului constituţional de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor/libertăţilor/intereselor legitime.
    23. Pe fondul acestor considerente, Curtea mai constată că dispoziţiile criticate nu se abat de la cele statuate în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 20 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Iosif şi alţii împotriva României, paragraful 55, potrivit căreia, în lumina circumstanţelor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului şi faza procedurii în care este impusă restricţia financiară privind accesul persoanei la un tribunal sunt factori de luat în seamă la stabilirea împrejurării dacă partea interesată a beneficiat de dreptul său de acces la o instanţă sau dacă, din cauza valorii cheltuielilor, accesul la o instanţă a fost limitat atât de mult încât dreptul este încălcat în însăşi esenţa sa.
    24. În cauza de faţă, taxele judiciare de timbru au fost, în mod efectiv, achitate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, iar accesul său la justiţie s-a materializat prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti favorabile. Ca atare, Curtea nu poate reţine că dispoziţia criticată ridică probleme din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului anterior citate.
    25. Curtea constată că situaţia de fapt avută în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea Weissman şi alţii împotriva României, invocată de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este, sub aspecte esenţiale, diferită de contextul factual şi normativ care a ocazionat ridicarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, astfel încât invocarea acesteia este irelevantă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Astfel, în Cauza Weissman şi alţii împotriva României, Curtea a reţinut că suma de 323.264 EUR, stabilită cu titlu de taxă de timbru, a cărei neachitare a condus la anularea acţiunii, a fost excesivă, precum şi faptul că această restricţionare, fiind impusă în faza iniţială a procedurii, a fost disproporţionată şi, astfel, a adus atingere înseşi esenţei dreptului de acces la o instanţă.
    26. Având în vedere cele precizate, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu îngrădesc exercitarea dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, în sensul art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
    27. Referitor la art. 44 din Constituţie, autoarea excepţiei învederează o serie de fapte care, în opinia sa, sunt de natură să o pună în imposibilitatea de a restitui ajutorul public judiciar şi conchide că, în acest fel, se aduce atingere dreptului său de proprietate.
    28. În examinarea acestei critici de neconstituţionalitate, Curtea constată că, din perspectiva art. 47 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, potrivit căruia „Articolul cuprinde, de regulă, o singură dispoziţie normativă aplicabilă unei situaţii date“, situaţia dată a art. 50^2 teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 conţine următoarele elemente: ulterior acordării, în condiţiile acestui act normativ, ajutorului public judiciar, beneficiarul dobândeşte bunuri sau drepturi de creanţă; valoarea bunurilor sau cuantumul creanţelor depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat; bunurile sau drepturile de creanţă se dobândesc prin hotărâre judecătorească definitivă pronunţată în cauza în care s-a dispus acordarea ajutorului public judiciar. De asemenea, Curtea observă că dispoziţia normativă a art. 50^2 teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 constă în obligaţia impusă beneficiarului de a restitui ajutorul public.
    29. Curtea reţine că măsura criticată este pe deplin justificată şi că păstrează un raport de proporţionalitate între, pe de o parte, efectele oneroase pe care aceasta le produce asupra patrimoniului acelei categorii de beneficiari ai ajutorului public judiciar avute în vedere de către art. 50^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi, pe de altă parte, beneficiile patrimoniale dobândite de către aceştia, ulterior acordării ajutorului.
    30. În realitate, prin norma criticată, legiuitorul armonizează, pe de o parte, însăşi raţiunea întregii reglementări care, potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, constă în posibilitatea unei persoane fizice de a solicita acordarea ajutorului public judiciar, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice, în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale, şi, pe de altă parte, unele situaţii, aşa cum sunt şi cele stipulate în situaţia dată a articolului criticat, care nu mai justifică acordarea ajutorului public judiciar. De vreme ce asemenea circumstanţe ies din aria de incidenţă a înseşi raţiunii urmărite prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, obligaţia de restituire a ajutorului judiciar se justifică prin raportare la noua situaţie juridică operată în patrimonial beneficiarului ca urmare a pronunţării unei hotărâri judecătoreşti favorabile.
    31. Prin urmare, Curtea constată că prevederile art. 50^2 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu încalcă prevederile constituţionale care garantează dreptul de proprietate privată.
    32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tinca Tatiana Ion, în Dosarul nr. 31.210/302/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, şi constată că dispoziţiile art. 50^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 octombrie 2017.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 616 din 5 octombrie 2017

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 616 din 5 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 616 din 5 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă