Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 289 din Codul penal, excepţie ridicată de Corina Iacob în Dosarul nr. 9.722/2/2017/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 523D/2018. 2. La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că apărătorul autoarei excepţiei a depus la dosare cerere de amânare a judecării cauzei, motivat de creşterea cazurilor de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID-19). În subsidiar, solicită să i se ofere condiţiile tehnice pentru a putea susţine cauza on-line, conform Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. 4. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, având în vedere faptul că este al patrulea termen de judecată la care se formulează o astfel de cerere. Totodată, arată că Legea nr. 55/2020 nu este aplicabilă în cauză. 5. În urma deliberărilor, Curtea respinge cererea formulată de către apărătorul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedintele Curţii precizează că părţile, care se află în imposibilitatea de a se prezenta la termen în faţa Curţii, motivat de rata infectării cu COVID-19, au posibilitatea de a depune la dosar note scrise, în condiţiile anterior anunţate pe pagina de internet a instituţiei. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinerea jurisprudenţei în materie. Invocă, în acest sens, paragraful 89 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea F/CP din 1 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.722/2/2017/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 289 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Corina Iacob în procedura de cameră preliminară. Autoarea excepţiei a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile penale criticate nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, în sensul că nu întrunesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie impunând garanţia reglementării prin lege a incriminării faptelor şi a stabilirii sancţiunii corespunzătoare şi, în mod implicit, obligaţia în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerinţele de claritate ale acestora şi care se circumscriu principiului legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie. În concret, autoarea susţine că sintagma „pentru altul“, din cuprinsul normei de incriminare, nu este definită de Codul penal, fiind o noţiune mult prea largă şi vagă, putând să se refere la orice persoană care ar putea fi necunoscută de inculpat la momentul săvârşirii infracţiunii. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală opinează că susţinerile autoarei excepţiei sunt nefondate, întrucât nu se identifică niciun motiv pertinent raportat la dispoziţiile legale criticate. Observă că semnificaţia sintagmei „pentru altul“ nu ridică niciun fel de dificultăţi de interpretare şi aplicare prin prisma doctrinei şi a jurisprudenţei relevante în această materie şi în acord cu standardele constituţionale. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, în considerentele căreia instanţa de control constituţional a reţinut că sintagma „pentru sine ori pentru altul“ se referă la destinaţia foloaselor, prin sintagma „pentru altul“ legiuitorul înţelegând să incrimineze şi o destinaţie colaterală, deviată a foloaselor obţinute din săvârşirea unei infracţiuni de către subiectul activ al acesteia. Totodată, potrivit aceloraşi considerente, apreciază că nu are relevanţă existenţa unei relaţii de rudenie/prietenie între funcţionarul public şi persoana care a dobândit avantajul, esenţială fiind dobândirea de către o persoană a unui folos necuvenit. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Reţine, în acest sens, că expresia „pentru altul“, din cuprinsul art. 289 din Codul penal, se referă la destinaţia foloaselor, prin sintagma „pentru altul“ legiuitorul înţelegând să incrimineze şi o destinaţie colaterală, deviată a foloaselor obţinute din săvârşirea acestei infracţiuni de către subiectul activ al acesteia. Consideră că nu are relevanţă existenţa unei relaţii de rudenie/prietenie între funcţionarul public şi persoana care a dobândit avantajul, esenţială fiind dobândirea de către o persoană (funcţionar public sau terţ) a unui folos necuvenit. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 289 din Codul penal. Având în vedere susţinerile autoarei excepţiei, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 289 alin. (1) din Codul penal, având următorul conţinut: „(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. [...]“. 15. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor penale criticate, autoarea excepţiei invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie şi ale art. 23 alin. (12) potrivit cărora nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cât priveşte criticile autoarei potrivit cărora sintagma „pentru altul“, din cuprinsul normei de incriminare, nu este definită în Codul penal, fiind o noţiune mult prea largă şi vagă, putând să se refere la orice persoană care ar putea fi necunoscută de inculpat la momentul săvârşirii infracţiunii, Curtea reţine că elementul material, în cazul infracţiunii de luare de mită, se realizează printr-o acţiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului activ ori de acceptare a promisiunii unor astfel de foloase, „pentru sine sau pentru altul“. 17. Referitor la sensul sintagmei „pentru altul“, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că expresia „pentru sine ori pentru altul“ se referă la destinaţia foloaselor, prin sintagma „pentru altul“ legiuitorul înţelegând să incrimineze şi o destinaţie colaterală, deviată a foloaselor obţinute din săvârşirea infracţiunii de către funcţionarul public. Astfel, Curtea a considerat că nu are relevanţă existenţa unei relaţii de rudenie/prietenie între funcţionarul public şi persoana care a dobândit avantajul, esenţială fiind dobândirea de către o persoană (funcţionar public sau terţ) a unui folos necuvenit (Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 89). 18. Având în vedere cele reţinute în jurisprudenţa anterior citată, Curtea constată că sintagma „pentru altul“, din cuprinsul art. 289 alin. (1) din Codul penal, respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, respectiv întruneşte condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, nefiind contrară dispoziţiilor art. 1 alin (5) din Constituţie. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Corina Iacob în Dosarul nr. 9.722/2/2017/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 289 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
