Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Emil Cumpănăşoiu, Scarlat Cumpănăşoiu, Elisabeta Cumpănăşoiu, Ioana Cumpănăşoiu şi Ecaterina Simion în Dosarul nr. 657/94/2012*/a1 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.712D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, domnul avocat Petre Matei, din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată, în esenţă, că textul de lege criticat contravine principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, deoarece, pentru o situaţie juridică începută sub imperiul legii vechi, nu se poate aplica instituţia retractului litigios. În acest sens se arată că, deşi Codul civil din 2009 nu a mai reglementat instituţia retractului litigios, totuşi, normele tranzitorii criticate ar fi trebuit să prevadă aplicabilitatea acestuia pentru situaţii juridice începute înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, aşa cum a făcut în situaţia uzucapiunilor începute sub imperiul legii vechi. Învederează aspecte specifice fondului cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, referitoare la momentul în care a început raportul juridic litigios dintre părţi, respectiv anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă norme tranzitorii, prin care este recunoscută supravieţuirea legii vechi în privinţa unei situaţii juridice intervenite înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia civilă nr. 363 din 23 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 657/94/2012*/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 124 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Emil Cumpănăşoiu, Scarlat Cumpănăşoiu, Elisabeta Cumpănăşoiu, Ioana Cumpănăşoiu şi Ecaterina Simion într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în revendicare asupra unui bun imobil, aflată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secţia civilă. Curtea Constituţională a fost sesizată prin decizia Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost admis recursul introdus împotriva încheierii prin care Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, în situaţia în care dispoziţiile criticate se aplică tuturor cesiunilor de drepturi litigioase încheiate după data intrării în vigoare a noului Cod civil (1 octombrie 2011), independent de faptul că litigiul (situaţia juridică) s-a născut înaintea intrării în vigoare a legii noi, acestea contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii civile, întrucât se aplică şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a legii. Se susţine că prevederile legale criticate au caracter retroactiv, deoarece acţionează asupra fazei iniţiale a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată, cu încălcarea principiului tempus regit actum. 7. În acelaşi sens se mai susţine că în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se ţină seama atât de prioritatea noii legi faţă de cea veche, cât şi de siguranţa raporturilor sociale, care presupune ca acestea să nu fie desfiinţate sau modificate, fără un motiv deosebit de ordine socială. În plus, principiul aplicării imediate a legii noi presupune intrarea în vigoare a noilor dispoziţii pentru situaţiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi. Prin urmare, noua lege nu poate interveni asupra proceselor aflate în curs de judecată pe rolul instanţelor, întrucât o astfel de modificare nu face decât să creeze confuzii în înţelegerea şi aplicarea corectă a principiului constituţional al neretroactivităţii legilor civile. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat păstrează caracterul tranzitoriu al rămânerii în vigoare a legii vechi cu privire la situaţia juridică obiectivă, legală, generată de încheierea unui contract de cesiune de drepturi litigioase, retractul litigios fiind considerat un efect imperativ stabilit de legea veche, dar reglementat prohibitiv de legea nouă. Cât priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, instanţa nu a putut identifica niciun aspect de neconstituţionalitate, în absenţa prezentării de către parte a unor motive care să fundamenteze excepţia invocată din perspectiva încălcării dreptului de acces la justiţie. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, potrivit cărora: „Pentru cesiunile de drepturi litigioase încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil îşi păstrează aplicabilitatea dispoziţiile art. 1.402-1.404 din Codul civil din 1864.“ Textul de lege criticat face trimitere la dispoziţiile art. 1.402-1.404 din Codul civil din 1864, potrivit cărora: - Art. 1.402: „Cel în contra cărui există un drept litigios vândut se va putea libera de cesionar numărându-i preţul real al cesiunii, spezele contractului şi dobânda din ziua când cesionarul a plătit preţul cesiunii.“ – Art. 1.403: „Lucrul se socoteşte litigios când există proces sau contestaţie asupra fondului dreptului.“ – Art. 1.404: "Dispoziţiile art. 1402 încetează: 1. când cesiunea s-a făcut la un comoştenitor sau coproprietar al dreptului cedat; 2. când s-a făcut la un creditor, spre plata creanţei sale; 3. când s-a făcut către posesorul fondului asupra căruia există dreptul litigios." 13. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile şi art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1.403 din Codul civil din 1864, una dintre condiţiile exercitării retractului litigios este existenţa unui proces început asupra fondului dreptului care a făcut obiectul cesiunii, aşadar dreptul cesionat trebuie să fie supus unei contestaţii judiciare, care să fie în curs de judecată atât la momentul cesiunii, cât şi la momentul exercitării retractului. Prin urmare, dreptul la exercitarea retractului litigios este întotdeauna subsecvent cesiunii de drepturi litigioase, astfel încât, din perspectiva posibilităţii exercitării retractului litigios, ca efect specific al cesiunii, nu prezintă relevanţă momentul în care dreptul a devenit litigios (momentul începerii procesului), ci doar faptul ca procesul ce vizează fondul dreptului cesionat să fie început, dar neterminat. 15. În acest context normativ, Curtea reţine că, prin dispoziţia legală criticată, legiuitorul a ales ca regimul juridic al efectelor actului juridic reprezentat de contractul de vânzare de drepturi litigioase, încheiat înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, să fie supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa, în acord cu principiul de drept intertemporal tempus regit actum. Cu alte cuvinte, această soluţie legislativă nu face altceva decât să respecte domeniul propriu de aplicare a legii vechi, în deplin acord cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau Decizia nr. 887 din 15 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 15 martie 2016, paragraful 93). 16. Raportat însă la situaţia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, Curtea reţine că prevederile legale criticate nu îndeplinesc condiţia de admisibilitate privind legătura cu soluţionarea cauzei, reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că legătura cu soluţionarea cauzei „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului“ (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, sau Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26). 17. Or, prevederile legale criticate, care permit exercitarea retractului litigios în perioada ulterioară intrării în vigoare a Codului civil din 2009 doar dacă cesiunea de drepturi litigioase a fost încheiată înainte de intrarea în vigoare a acestuia (respectiv 1 octombrie 2011), nu sunt aplicabile cauzei deduse soluţionării instanţei judecătoreşti, dat fiind faptul că, în speţă, cesiunea de drepturi litigioase a fost încheiată la data de 15 martie 2012, deci ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil. Astfel, în acord cu principiul de drept intertemporal tempus regit actum, norma legală criticată nu face altceva decât să instituie aplicabilitatea legii civile vechi pentru contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii civile noi, ceea ce nu este cazul în speţă. Împrejurarea invocată de autorii excepţiei, referitoare la faptul că între părţi există şi alte litigii ce poartă asupra fondului aceluiaşi drept, începute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, nu are relevanţă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, dat fiind faptul că procesul în care a fost ridicată prezenta excepţie a început la data de 17 ianuarie 2012 (cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la această dată cu nr. 657/94/2012), ulterior intrării în vigoare a Codului civil, iar cesiunea de drepturi litigioase a fost încheiată tot ulterior acestui moment. 18. În aceste condiţii, Curtea reţine că invocarea excepţiei relevă mai degrabă un caracter abstract, şi nu un interes direct, născut şi actual, de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, astfel că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu cauza concretă în care a fost ridicată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009). În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 124 din Legea nr. 71/2011 este inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Emil Cumpănăşoiu, Scarlat Cumpănăşoiu, Elisabeta Cumpănăşoiu, Ioana Cumpănăşoiu şi Ecaterina Simion în Dosarul nr. 657/94/2012*/a1 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
