Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) şi ale anexei nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) „Funcţii publice de conducere“ nr. crt. 3 şi nota „salariile de bază ... cuprind sporul de vechime la nivel maxim“ din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Xantus Ildiko, Aurelia Neli Catană, Biro Jolan, Korodi Melinda, Erzsike Tunde Păscărel, Benedek Eva şi Daniel Mihuţ în Dosarul nr. 636/96/2019 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.080D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată şi că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus o cerere prin care solicită admiterea acesteia, precum şi judecarea în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate prin Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 7 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 636/96/2019, Tribunalul Harghita - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) şi ale anexei nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) „Funcţii publice de conducere“ nr. crt. 3 şi nota „ salariile de bază... cuprind sporul de vechime la nivel maxim“ din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Xantus Ildiko, Aurelia Neli Catană, Biro Jolan, Korodi Melinda, Erzsike Tunde Păscărel, Benedek Eva şi Daniel Mihuţ într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcţionarii publici. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate creează o situaţie discriminatorie şi un tratament inegal în privinţa drepturilor salariale între funcţionarii publici cu funcţie de conducere şi alte categorii de personal. 7. Astfel, în ceea ce priveşte prevederile anexei nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) „Funcţii publice de conducere“ nr. crt. 3 şi nota corespunzătoare, se arată că dispoziţiile legale criticate nu indică salariul de bază corespunzător fiecărei gradaţii de la 1 la 5, cu menţiunea că salariul de bază este la gradaţia 0. 8. Se susţine că funcţionarii publici cu funcţii de conducere şi cu vechime de peste 20 de ani sunt discriminaţi faţă de cei cu funcţii de execuţie cu o vechime de peste 20 de ani, dar şi în raport de cei cu funcţii de conducere şi cu o vechime foarte mică, de exemplu de 5 ani, care au un salariu egal cu autorii excepţiei. 9. Cu privire la art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, se arată că, în urma mutării contribuţiilor de la angajator la angajat, s-a ajuns, practic, la o scădere a veniturilor nete, motiv pentru care, în cazul anumitor categorii de salariaţi, s-a procedat la emiterea de acte normative prin care s-au acordat sume care să compenseze această scădere, măsură care nu s-a luat şi în cazul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care, astfel, au ajuns să fie discriminaţi faţă de aceste categorii de salariaţi. 10. Tribunalul Harghita - Secţia civilă arată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece legiuitorul poate dispune cu privire la nivelul salariilor personalului plătit din fonduri publice prin raportare la situaţia economică din ţară, precum şi prin raportare la particularităţile fiecărei categorii de salariaţi, neputând fi exclusă şi posibilitatea reducerii veniturilor salariale ale unor anumite categorii de salariaţi. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, înscrisurile depuse la dosar, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (6) şi ale anexei nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) „Funcţii publice de conducere“ nr. crt. 3 şi nota corespunzătoare din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul cuprins: - Art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017: „(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“ – Anexa nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) „Funcţii publice de conducere“ nr. crt. 3 şi nota corespunzătoare: "c) Funcţii publice de conducere
┌────┬──────────────┬─────────┬──────────────────────┐
│ │ │ │Funcţii publice de │
│ │ │ │stat*) │
│ │ │ ├───────────┬──────────┤
│ │ │ │Salariile │ │
│Nr. │ │Nivelul │de bază - │ │
│crt.│Funcţia │studiilor│lei │Coeficient│
│ │ │ ├───────────┤ │
│ │ │ │Anul 2022 │ │
│ │ │ ├─────┬─────┼────┬─────┤
│ │ │ │Grad │Grad │Grad│Grad │
│ │ │ │I │II │I │II │
├────┼──────────────┼─────────┼─────┼─────┼────┼─────┤
│ │Director, şef │ │ │ │ │ │
│ │compartiment, │ │ │ │ │ │
│ │inspector-şef,│ │ │ │ │ │
│ │comisar şef │ │ │ │ │ │
│ │divizie, şef │ │ │ │ │ │
│ │sector la │ │ │ │ │ │
│ │Consiliul │ │ │ │ │ │
│3 │Legislativ, │S │10880│11933│4,35│4,77 │
│ │comisar şef │ │ │ │ │ │
│ │secţie, │ │ │ │ │ │
│ │director │ │ │ │ │ │
│ │executiv, │ │ │ │ │ │
│ │trezorier şef,│ │ │ │ │ │
│ │şef │ │ │ │ │ │
│ │administraţie │ │ │ │ │ │
│ │financiară │ │ │ │ │ │
└────┴──────────────┴─────────┴─────┴─────┴────┴─────┘
NOTĂ: Salariile de bază prevăzute la gradul I şi gradul II cuprind sporul de vechime în muncă la nivel maxim." 15. Curtea observă că nota corespunzătoare a fost completată prin Legea nr. 61/2019 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 17 aprilie 2019, cu un nou punct, însă având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina nota menţionată în forma avută anterior completării, întrucât aceasta continuă să îşi producă efectele juridice. 16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 privind universalitatea drepturilor, art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) şi (2) privind integritatea fizică şi psihică, art. 41 privind dreptul la muncă, în componenta sa privind dreptul la salariu, art. 47 privind nivelul de trai, precum şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se mai invocă art. 1 privind interzicerea discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 7 privind egalitatea în faţa legii, art. 23 privind dreptul la muncă şi art. 25 privind nivelul de trai din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Carta socială europeană revizuită şi Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată referitor la prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 că s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din data de 29 ianuarie 2020, respingând excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. 18. Cu acel prilej, Curtea a constatat că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncţionalităţilor existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluţie legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume acela de „eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare“, şi vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. 19. Curtea a reiterat că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Constituţia prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). 20. De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15. 21. În raport cu cele enunţate şi aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului. 22. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 faţă de luna decembrie 2017, Curtea a reţinut că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează consecinţele aplicării concomitente a prevederilor de lege şi a altor prevederi legale cu incidenţă în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevăzut transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, şi art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, potrivit căruia „Sumele aferente contribuţiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuţiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice, potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017“. 23. De asemenea, reţinând că situaţia obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică şi chiar impune un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20), Curtea a constatat că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuşi conţinutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie. 24. În acelaşi timp, Curtea a precizat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel sar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că întro astfel de situaţie nu se pune în discuţie o chestiune privind constituţionalitatea, ci una de coordonare a legislaţiei în vigoare, de competenţa autorităţii legiuitoare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003). 25. Sub acest aspect, Curtea a observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte de competenţa autorităţii legiuitoare. 26. Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, stabilind prin art. II că: „Începând cu luna aprilie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege.“ În acelaşi sens, prin art. II din Legea nr. 287/2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 4 decembrie 2018, „Începând cu luna decembrie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege“. 27. De asemenea, prin articolul unic pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, s-a stabilit că, „Începând cu luna mai 2018, în situaţia în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar şi nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condiţiile pentru acordarea acesteia“. 28. În plus, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, aceasta revenind autorităţilor publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti. 29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 30. Prin urmare, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15,art. 16 alin. (1), art. 20, 41, 44, 47, precum şi ale art. 53. 31. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind integritatea fizică şi psihică, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză. 32. Distinct de cele menţionate mai sus, prin raportare la critica potrivit căreia în urma mutării contribuţiilor de la angajator la angajat s-a ajuns, practic, la o scădere a veniturilor nete, motiv pentru care în cazul anumitor categorii de salariaţi s-a procedat la emiterea de acte normative prin care s-au acordat sume care să compenseze această scădere, măsură care nu sa luat şi în cazul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că această critică reliefează aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa judecătorească. 33. În acest sens, Curtea aminteşte jurisprudenţa sa recentă, respectiv Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, paragraful 45, prin care a făcut referire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevăzut transferul contribuţiilor de la angajator la angajat. 34. De asemenea, prin Decizia nr. 46 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 1 iulie 2020, Curtea a statuat la paragrafele 63 şi 64 că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi mutarea contribuţiilor de asigurări sociale, legiuitorul delegat a dorit să contracareze rapid o anumită tendinţă de creştere a sumelor neachitate la bugetele de asigurări sociale, fapt ce a condus la afectarea considerabilă a acestora şi implicit a sistemului de prestaţii sociale constând în pensii, servicii medicale, indemnizaţii de şomaj şi altele asemenea, de care ar trebui să beneficieze salariaţii - asiguraţi pentru care se datorează aceste contribuţii. Aşadar, legiuitorul a adoptat măsuri fiscale de ordin tehnic, fără a opera vreo reducere punctuală a unor salarii, ci punând în aplicare o politică fiscală impusă de o situaţie extraordinară. Astfel, legiuitorul a redimensionat, în condiţiile date, politica sa fiscală, aspect care se înscrie în marja sa de apreciere, în scopul îmbunătăţirii colectării contribuţiilor la bugetul de asigurări sociale şi implicit al protejării drepturilor fundamentale ale salariaţilor (dreptul la sănătate, dreptul la un nivel de trai decent etc.). În ceea ce priveşte cuantumul salariilor din sectorul public, Curtea a statuat prin aceeaşi decizie, paragraful 77, că, în sectorul public, legiuitorul a putut interveni în vederea menţinerii nivelului salariului net în urma aplicării noilor norme fiscale, în anumite condiţii prevăzute de lege. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Xantus Ildiko, Aurelia Neli Catană, Biro Jolan, Korodi Melinda, Erzsike Tunde Păscărel, Benedek Eva şi Daniel Mihuţ în Dosarul nr. 636/96/2019 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 38 alin. (6) şi ale anexei nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) „Funcţii publice de conducere“ nr. crt. 3 şi nota corespunzătoare din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
