Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Titirişcă │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 632 şi art. 637 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Otilia Matican în Dosarul nr. 24.409/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.014D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că textele criticate reglementează o opţiune a legiuitorului. Totodată, consideră că nu este încălcat accesul liber la justiţie atât timp cât persoana împotriva căreia este declanşată executarea silită în baza unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive are la dispoziţie atât contestaţia la executare, cât şi alte mijloace de valorificare a drepturilor sale, cum ar fi suspendarea executării silite, suspendarea provizorie a executării silite, precum şi suspendarea executării provizorii a hotărârii, în condiţiile art. 450 din Codul de procedură civilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 15 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 24.409/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 632 şi art. 637 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Otilia Matican într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textele criticate permit punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive, motiv pentru care şansa acordată creditorului prin lege - de a cere executarea silită a debitorului - este neconstituţională şi discriminatorie. Totodată, atât executorului judecătoresc, cât şi creditorului li se acordă mai mult decât debitorului, ceea ce este discriminatoriu în ceea ce priveşte şansele egale ale părţilor din proces, precum şi dreptul la apărare. Creditorul, ca parte într-un proces, nu poate fi mai presus de Constituţie sau de o hotărâre a unei instanţe de control judiciar, respectiv apelul. Este neconstituţional şi discriminatoriu ca executorul judecătoresc şi creditorul să aibă posibilitatea să pună în executare o hotărâre care nu este definitivă, întrucât executarea silită presupune finalizarea unui proces. Judecarea apelului şi a contestaţiei la executare după efectuarea executării silite reprezintă şi o încălcare a principiului autorităţii de lucru judecat, de care nu a putut beneficia debitorul. 6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, se arată că, potrivit art. 637 din Codul de procedură civilă, punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă titlul este ulterior modificat ori desfiinţat, creditorul va fi ţinut, în condiţiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz. De altfel, reglementarea titlurilor executorii reprezintă o problemă care ţine de opţiunea legiuitorului. 7. Totodată, persoanei împotriva căreia este demarată executarea silită în baza unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive nu i se îngrădeşte accesul la justiţie, având în vedere că are posibilitatea exercitării contestaţiei la executare. Mai mult, există posibilitatea de a cere atât suspendarea executării silite, cât şi suspendarea provizorie a executării silite, precum şi suspendarea executării provizorii a hotărârii, în condiţiile art. 450 din Codul de procedură civilă. În plus, în ipoteza admiterii apelului şi anulării hotărârii ce reprezintă titlu executoriu, partea împotriva căreia este demarată executarea silită poate cere întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare. 8. Instanţa mai reţine că textele legale nu creează o discriminare, în sensul dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate. Discriminarea, prin definiţie, presupune o distincţie, deosebire sau excludere bazată pe criterii subiective, cum ar fi sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie. Or, părţile în raportul juridic execuţional sunt, în mod obiectiv, în situaţii diferite, una fiind creditor, alta fiind debitor. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 632 - Temeiul executării silite şi art. 637 - Executarea hotărârilor supuse controlului instanţelor judecătoreşti din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 632 din Codul de procedură civilă: „(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.“; – Art. 637 din Codul de procedură civilă: "(1) Punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs; dacă titlul este ulterior modificat ori desfiinţat, creditorul va fi ţinut, în condiţiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz.(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în cazul punerii în executare a unei hotărâri arbitrale.“." 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) şi (3) referitoare la principiul accesului liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi în art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie referitoare la interzicerea generală a discriminării. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate din Codul de procedură civilă reglementează în materia executării silite, cu privire la titlul executoriu. Astfel, art. 632 din Codul de procedură civilă stabileşte temeiul executării silite, iar art. 637 din acelaşi cod se referă la o instituţie care reprezintă un element de noutate faţă de Codul de procedură civilă din 1865. 15. Curtea reţine că existenţa unui titlu executoriu constituie o condiţie sine qua non pentru începerea executării silite. Ca atare, indiferent de modalitatea în care urmează a se face executarea silită, obligaţia ce se solicită a fi pusă în executare trebuie să fie constatată printr-un titlu executoriu. În considerarea art. 637 alin. (1) din Codul de procedură civilă, punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului, dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau cu recurs; dacă titlul este ulterior modificat sau desfiinţat, creditorul va fi ţinut, în condiţiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale în tot sau în parte, după caz. Rezultă, astfel, că riscul pe care şi-l asumă creditorul este acela de a fi obligat la întoarcerea totală sau parţială a executării, în cazul modificării ori desfiinţării hotărârii judecătoreşti în calea de atac a apelului sau a recursului, după caz. 16. Curtea observă, astfel, că legea deschide posibilitatea executării provizorii a hotărârilor de primă instanţă şi atrage atenţia, totodată, în cazul reformării acestora în căile de atac, asupra riscului demarării procedurii de întoarcere a executării silite. Prin urmare, riscul punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti executorii care poate fi atacată cu apel sau recurs aparţine în exclusivitate creditorului, în sarcina căruia, în temeiul art. 723 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în ipoteza desfiinţării titlului executoriu în calea de atac, rămân cheltuielile de executare pentru actele efectuate, acesta aflându-se într-o culpă procesuală determinată de declanşarea urmăririi silite. 17. Analizând susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a subliniat că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Aşadar, nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. În acest sens, Curtea reţine că discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept (Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994], iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului [Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014). În schimb, privilegiul se defineşte ca un avantaj sau o favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat. Aşadar, Curtea reţine că sintagma „fără privilegii şi fără discriminări“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituţie priveşte două ipoteze normative distincte, iar incidenţa uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancţiuni de drept constituţional diferite, astfel cum s-a arătat mai sus (a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 201). 18. Având în vedere aceste repere jurisprudenţiale, Curtea constată că, în prezenta cauză, contrar susţinerilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări, ele aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare, şi, prin urmare, nu sunt de natură a aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Posibilitatea creditorului, ca parte a raportului juridic execuţional civil, de a-şi asuma riscul executării unei hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu şi care poate fi atacată cu apel sau recurs nu poate fi privită singular, ci coroborat cu celelalte prevederi ale Codului de procedură civilă referitoare la executarea silită, cum ar fi, spre exemplu, întoarcerea executării, dispoziţii care reprezintă expresia practică a principiului enunţat la art. 637 din Codul de procedură civilă. De altfel, Curtea reţine că, în temeiul art. 723 - Dreptul la întoarcerea executării din Codul de procedură civilă, instanţei de executare nu i se permite a avea vreo marjă de apreciere asupra oportunităţii anulării executării şi a întoarcerii executării silite, întrucât, odată desfiinţată în calea de atac, hotărârea judecătorească în baza căreia a început executarea silită îşi pierde efectul executoriu în toate situaţiile, iar actele de executare efectuate în baza acesteia sunt desfiinţate de drept. Raţiunea acestor norme juridice constă în protecţia debitorului împotriva căruia s-a început executarea silită în baza unui titlu executoriu ce a fost desfiinţat, fiind considerat nelegal, şi în necesitatea restabilirii situaţiei anterioare în toate situaţiile în care executarea silită a fost pornită în acest fel. 19. Mai mult, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate nu elimină controlul judecătoresc pe calea contestaţiei la executare în ceea ce priveşte procedura executării silite şi, ca atare, nu împiedică accesul liber la justiţie, persoana împotriva căreia este demarată executarea silită în baza unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive având, totodată, posibilitatea de a cere atât suspendarea executării silite, cât şi suspendarea provizorie a executării silite, precum şi suspendarea executării provizorii a hotărârii, în condiţiile art. 450 din Codul de procedură civilă, ceea ce constituie premise ale realizării actului de justiţie într-un termen rezonabil şi în mod echitabil. Or, cu privire la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, antereferită, a statuat că accesul liber la justiţie presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie. S-a considerat că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, astfel cum rezultă din art. 126 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009), Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puţin o singură dată unei instanţe naţionale. Totodată, principiul accesului liber la justiţie implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006). 20. Curtea mai observă că, în cursul soluţionării contestaţiei la executare, persoana împotriva căreia este demarată executarea silită în baza unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive are posibilitatea de a-şi exercita neîngrădit dreptul la apărare, fiind asigurate pentru toate părţile condiţii ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil. De altfel, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, reprezentarea părţilor într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat ori altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalităţile prin care se asigură accesul liber la justiţie, precum şi exercitarea dreptului la apărare al părţilor, drepturi fundamentale prevăzute de art. 21 şi, respectiv, de art. 24 din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 726 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006). 21. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) şi (3) referitoare la principiul accesului liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi în art. 24 privind dreptul la apărare, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Otilia Matican în Dosarul nr. 24.409/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 632 şi art. 637 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Titirişcă ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
