Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (1) lit. b) şi art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Hashemi Masoud, în Dosarul nr. 213/54/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.305 D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, doamna consilier juridic Alexandra Nicolae, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.388 D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Niculina Faur în Dosarul nr. 2.795/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, doamna consilier juridic Alexandra Nicolae, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă că în ambele dosare partea Agenţia Naţională de Integritate a depus concluzii scrise, prin care se solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. 6. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.305 D/2016 şi nr. 1.388 D/2016, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. 7. Reprezentanţii Agenţiei Naţionale de Integritate şi Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. 8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.388 D/2016 la Dosarul nr. 1.305 D/2016, care este primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, sens în care face referire la considerentele de principiu reţinute în deciziile nr. 1.410 din 2 noiembrie 2010, nr. 462 din 17 septembrie 2014 şi nr. 844 din 10 decembrie 2015. 10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.410 din 2 noiembrie 2010. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 11. Prin Încheierea din 6 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 213/54/2016, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. b) şi art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. 12. Prin Sentinţa civilă nr. 2.163 din 22 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.795/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. 13. Excepţiile au fost ridicate de Hashemi Masoud şi Niculina Faur în cauze având ca obiect contestaţiile prin care s-a solicitat anularea rapoartelor de evaluare nr. 2.385/G/II/21 ianuarie 2016 şi nr. 14.723/G/II/1 aprilie 2016, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a autorilor excepţiei, care au exercitat concomitent funcţia de şef de secţie la un spital şi pe cea de administrator la o societate. 14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată, în esenţă, că termenii utilizaţi în conţinutul art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 sunt neclari cu privire la interdicţia deţinerii calităţii de administrator la o societate cu răspundere limitată de către o persoană care are funcţia de şef de secţie la un spital. Totodată, este neclar dacă aceştia pot presta servicii medicale în cadrul organizaţiilor nonprofit, fundaţii şi asociaţii medicale. 15. Autorii arată că sunt încălcate şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin diferenţa de tratament în ceea ce priveşte dreptul la muncă şi libertatea economică, între persoanele care ocupă funcţia de şef de secţie şi ceilalţi cetăţeni. 16. Totodată, se arată că reglementarea stării de incompatibilitate în cazul unei persoane care este şef de secţie la un spital şi administrator la o societate comercială este discriminatorie în raport cu situaţia unei persoane care este şef de secţie la un spital şi are un cabinet medical fără personalitate juridică. Se consideră că prevederile legale criticate creează o discriminare între situaţia medicului căruia Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale îi permite să desfăşoare activitatea în anumite cazuri, şi situaţia medicilor care nu pot exercita activitatea de administrator la o societate. Din punctul de vedere al administrării activităţii, ambele categorii au activităţi identice funcţional, diferenţa fiind nejustificată. 17. Prin textele de lege criticate, arată autorii excepţiei, sunt restrânse dreptul la muncă, precum şi libertatea economică, fără ca limitarea să fie proporţională şi rezonabilă, fără a fi vizată protejarea unor drepturi şi interese legitime, astfel încât se aduce atingere şi prevederilor art. 53 din Constituţie. 18. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 19. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 20. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 21. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 844 din 10 decembrie 2015. 22. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.410 din 2 noiembrie 2010. 23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de Agenţia Naţională de Integritate, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează art. 178 alin. (1) lit. b) şi art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, având următorul conţinut: - Art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006: „(1) Funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu: b) exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate.“ – Art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006: „(15) Dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. b), c) şi d) referitoare la incompatibilităţi şi ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancţiunea rezilierii contractului de administrare, se aplică şi şefilor de secţie, de laborator şi de serviciu medical din spitalele publice.“ 26. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la cerinţele de calitate ale legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă, art. 45 referitor la libertatea economică şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 27. Curtea observă că, potrivit art. 185 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, secţiile unui spital public sunt conduse de şefi de secţie, care au ca atribuţii îndrumarea şi realizarea activităţii de acordare a îngrijirilor medicale în cadrul secţiei respective şi răspund de calitatea actului medical, precum şi atribuţiile asumate prin contractul de administrare. La numirea în funcţie, şefii de secţie încheie cu spitalul public, reprezentat de managerul acestuia, un contract de administrare. În cazul în care la numirea în funcţie şeful de secţie se află în stare de incompatibilitate, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate într-o perioadă de 30 de zile de la numirea în funcţie. 28. Din această perspectivă, referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) privind cerinţele de calitate ale legii, Curtea observă că textele de lege criticate sunt clare, precise şi previzibile, în sensul că exercitarea oricărei alte activităţi, inclusiv a uneia neremunerate, în paralel cu aceea de şef de secţie într-un spital creează o stare de incompatibilitate. Faptul că legiuitorul nu a enumerat toate cazurile în care se desfăşoară o activitate, unul dintre acestea fiind activitatea desfăşurată ca administrator într-o societate reglementată de Legea nr. 31/1990, nu aduce atingere principiului constituţional invocat, deoarece orice normă juridică trebuie să aibă un anumit grad de abstractizare. Revine instanţei, în procesul de interpretare şi aplicare a legii, rolul de a identifica aceste cazuri. 29. În sensul celor de mai sus, referitor la principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea observă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 şi 21 octombrie 2013, pronunţate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, şi Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93, în care s-a reţinut că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea în acest sens Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată, paragraful 46, şi Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragraful 23). 30. Referitor la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, Curtea observă că această critică nu poate fi reţinută, deoarece textul se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care exercită funcţia de şef de secţie. 31. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, respectiv Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, Curtea reţine că persoanele care exercită în paralel funcţia de şef de secţie şi administrator la o societate reglementată de Legea nr. 31/1990 sunt într-o situaţie diferită de acelea care exercită în paralel funcţia de şef de secţie şi profesia de medic în cadrul unui cabinet medical organizat în una dintre formele prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale. 32. Referitor la critica privind încălcarea dreptului la muncă, Curtea observă că prin textul de lege criticat este limitat dreptul la alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă. Legiuitorul are, în principiu, prerogativa de a limita dreptul la alegerea şi/sau exercitarea unei profesii, însă această limitare trebuie să respecte principiul proporţionalităţii, astfel cum a fost acesta conturat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, conform principiului proporţionalităţii, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului şi proporţională, adică să respecte justul echilibru între interesele concrete, pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. În vederea realizării testului de proporţionalitate, urmează să se stabilească scopul urmărit de legiuitor prin măsura criticată şi dacă acesta este unul legitim, întrucât testul de proporţionalitate se va putea raporta doar la un scop legitim (Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 30). 33. Referitor la scopul urmărit de legiuitor prin textul de lege criticat, Curtea reţine că acesta este justificat de necesitatea exercitării funcţiei în condiţii de integritate şi transparenţă decizională, pentru realizarea unui sistem de sănătate modern, eficient economic, pus în slujba cetăţeanului. Prevederile legale criticate sunt adecvate scopului urmărit, deoarece excluderea de la exercitarea oricărei alte activităţi constituie un mijloc apt să impună transparenţă şi obiectivitate crescută, cu privire la exercitarea funcţiei de şef de secţie. Cu privire la caracterul necesar al măsurii, Curtea reţine că acesta este justificat, deoarece funcţia de şef de secţie presupune încheierea unui contract de administrare şi angajarea de cheltuieli în limita bugetului repartizat, potrivit art. IV alin. (1) pct. 7 din Contractul de administrare a secţiei/laboratorului sau serviciului medical din cadrul spitalului public, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 320/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2007. Curtea mai observă, de asemenea, că există un raport rezonabil de proporţionalitate între cerinţele de interes general, referitoare la buna gestionare a banilor publici folosiţi pentru administrarea secţiei spitalului, şi protecţia dreptului fundamental la muncă al autorului. Mai mult, respectarea textului de lege criticat îl protejează pe cel care exercită funcţia de şef de secţie de suspiciuni cu privire la modul de administrare a banului public (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 844 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 2 martie 2016, paragraful 22). 34. În concluzie, Curtea reţine că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la muncă, ci doar limitează acest drept, cu privire la exercitarea funcţiei de şef de secţie, pe o perioadă determinată. 35. Referitor la încălcarea accesului la o activitate economică, Curtea observă că, potrivit art. 45 din Constituţie, acesta se face în condiţiile legii, în cazul autorilor, cu respectarea regimului incompatibilităţilor instituit prin lege. 36. Întrucât nu există nicio restrângere a exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, Curtea reţine că prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză. 37. În final, Curtea constată că susţinerea referitoare la neconstituţionalitatea textelor de lege criticate în situaţia în care s-ar constata starea de incompatibilitate a unui medic ce exercită în paralel funcţia de şef de secţie şi profesia de medic în cadrul cabinetului medical organizat în una dintre formele prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 va putea fi supusă controlului Curţii în eventualitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate de către o persoană aflată în această situaţie. 38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Hashemi Masoud în Dosarul nr. 213/54/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Niculina Faur în Dosarul nr. 2.795/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 178 alin. (1) lit. b) şi art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 octombrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
