Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Marian Pitic, Gheorghe Popescu şi Cristian-Pavel Plai în Dosarul nr. 32.173/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 413D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 419D/2020 şi nr. 630D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţie ridicată de Ioan Boghean, Dumitru Nae, Costel Simion, Gheorghe Stoenescu şi Viorel Stoica în Dosarul nr. 32.100/3/2018 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, excepţie ridicată de Vasile Balotă şi Ovidiu Miron în Dosarul nr. 12.739/3/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 419D/2020 şi nr. 630D/2020 la Dosarul nr. 413D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 104 din 10 martie 2022. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 14 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 32.173/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscalbugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Marian Pitic, Gheorghe Popescu şi Cristian-Pavel Plai într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 din secţiunea a 3-a din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 8. Prin Încheierea din 4 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 32.100/3/2018, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Ioan Boghean, Dumitru Nae, Costel Simion, Gheorghe Stoenescu şi Viorel Stoica într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 din secţiunea a 3-a din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. 9. Prin Decizia civilă nr. 194 din 27 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 12.739/3/2018, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Excepţia a fost ridicată de Vasile Balotă şi Ovidiu Miron într-o cauză având ca obiect plata ajutorului prevăzut de art. 20 din secţiunea a 3-a din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că se încalcă standardele constituţionale de calitate a legii prevăzute în art. 1 alin. (5), precum şi cele de tehnică legislativă, respectiv art. 3, 58 şi 66 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, întrucât dispoziţiile legale criticate suspendă acte normative abrogate, se încalcă art. 58 din Legea nr. 24/2000, care permite doar suspendarea unor acte normative aflate în vigoare. De asemenea, art. 66 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 este încălcat, deoarece este un nonsens ca actul de suspendare să producă efecte şi după abrogarea unui act normativ. Se precizează că inclusiv Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că o normă abrogată nu poate fi repusă în vigoare. În plus, art. 66 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 24/2000 se încalcă, deoarece acesta interzice ca, ulterior abrogării, ce are caracter definitiv instantaneu şi este ultimul eveniment legislativ din existenţa unui act normativ, să survină alt eveniment legislativ. Sunt evocate în susţinere deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.595 din 14 decembrie 2011 şi nr. 654 din 17 octombrie 2017. 11. Se consideră că, dacă art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 ar produce efecte şi după 1 iulie 2017, s-ar încălca şi principiul neretroactivităţii legii, deoarece nu ar putea acţiona şi influenţa un act normativ ieşit definitiv din circuitul legislativ. Suspendarea, prin natura sa, se referă doar la prezent, nu şi la trecut. Dreptul la ajutoarele la trecerea în rezervă are caracter temporar: se naşte la data trecerii în rezervă şi se execută dintr-o dată, şi nu prin executări succesive care ar fi guvernate de o lege ulterioară. 12. În final, se solicită Curţii Constituţionale să constate că, după 1 iulie 2017, orice act normativ care suspendă acordarea drepturilor la ajutoare sau indemnizaţii la trecerea în rezervă este constituţional doar în măsura în care suspendă acte normative în vigoare, aflate deci în dreptul pozitiv. În plus, sintagmele „dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie“ din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi „nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă“ se referă la dispoziţii cuprinse în acte normative în vigoare, nu şi în acte normative abrogate, precum Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia invocată este întemeiată, având în vedere că prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă au legătură cu problematica neacordării până în prezent a ajutoarelor la trecerea în rezervă cuvenite cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare pentru perioada 1 ianuarie 2011-30 iunie 2017, aceste drepturi fiind suspendate succesiv fără a fi afectată substanţa acestora. 14. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât au un conţinut clar şi precis din punctul de vedere al rigorii normative şi sunt aplicabile în mod nediscriminatoriu tuturor destinatarilor, fără a distinge în vreun fel în funcţie de persoană. De asemenea, textele de lege criticate nu retroactivează, ci prevăd că în anii 2019-2021 nu se aplică dispoziţiile de lege care reglementează acordarea de ajutoare, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. 15. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 419D/2020, apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată, întrucât norma ce face obiectul analizei este clară şi previzibilă, stabilind concret că nu se aplică anumite beneficii băneşti şi identificându-le clar la nivel de categorie, dat fiind că nu ar fi fost posibilă o individualizare a acestora la nivel primar. Din modalitatea de formulare a textului nu se deduce sub niciun aspect că s-ar referi la acte normative abrogate, fiind evident că este vorba despre drepturi reglementate în diferite acte normative a căror aplicare se suspendă. De asemenea, textul legal criticat se aplică pentru viitor, de la data intrării în vigoare a normei, neexistând niciun motiv pentru care s-ar putea aprecia că are o aplicabilitate retroactivă, contrară art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 413D/2019, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 115/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, precum şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. De asemenea, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 419D/2020 şi nr. 630D/2020, obiect al excepţiei, astfel cum este menţionat în actele de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Însă, analizând notele autorilor excepţiei depuse în motivarea criticilor de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, dispoziţii care au următorul conţinut: - Art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017: „Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) şi art. 6-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.“; – Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017: „(1) În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“; – Art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“ 21. Curtea observă că dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 şi-au încetat aplicabilitatea. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va analiza constituţionalitatea acestora. 22. Autorii excepţiei consideră că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind principiul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi principiul clarităţii şi previzibilităţii actelor normative, precum şi în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii. De asemenea, se invocă dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele din prezenta cauză, iar prin Decizia nr. 59 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 11 mai 2016, Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 9 octombrie 2019, Decizia nr. 715 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 12 ianuarie 2021, Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 16 noiembrie 2021, Decizia nr. 761 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 17 februarie 2022, Decizia nr. 72 din 24 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 2 iunie 2022, şi Decizia nr. 104 din 10 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 26 mai 2022, instanţa de contencios constituţional, respingând excepţiile de neconstituţionalitate, a statuat că ajutoarele sau indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. 24. Astfel, Curtea a observat că dispoziţiile de lege criticate fac parte din legi anuale de salarizare a personalului plătit din fonduri publice şi prevăd că în anii 2017-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Textele criticate au caracter general, referindu-se la toate categoriile de ajutoare sau indemnizaţii prevăzute de lege la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, cum sunt, cu titlu exemplificativ, cele prevăzute de: art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, art. 69 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004, art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, sau art. 73 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar. De asemenea, Curtea a reţinut că, în speţă, este vorba despre ajutorul prevăzut de art. 20 din anexa nr. VII: Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională“ la Legea-cadru nr. 284/2010, ajutor prevăzut pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu. Însă Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Noua reglementare nu conţine nicio dispoziţie similară celor din Legea-cadru nr. 284/2010 care instituiau ajutoarele şi indemnizaţiile. De asemenea, Legea-cadru nr. 153/2017 a abrogat dispoziţiile din ordonanţele de urgenţă ale Guvernului prin care a fost suspendată plata ajutoarelor şi indemnizaţiilor în intervalul 2012-2016 inclusiv (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, precitată, paragrafele 58 şi 59). 25. Cu privire la critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, care impune standardele privind calitatea legii, prin Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, paragraful 61, şi Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, precitată, paragraful 87, Curtea a reiterat statuările sale anterioare prin care a constatat conformitatea cu aceste standarde a actelor normative de suspendare a drepturilor salariale pentru intervalul 2010-2017 (a se vedea Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019, precitată, paragrafele 96-98). În aceste decizii, Curtea a reţinut că înţelesul normelor de suspendare a plăţii drepturilor salariale a fost clarificat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, în interpretarea instanţei supreme, voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept, precum şi faptul că dreptul la pensie şi condiţiile de pensionare, precum şi drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislaţie la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câştigat. 26. Curtea a mai reţinut, la paragraful 89 al Deciziei nr. 189 din 26 mai 2020, că autorii au înţeles greşit semnificaţia abrogării art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, urmarea acestei abrogări este previzibilă şi clară, în sensul că, dacă personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au trecut în rezervă sau direct în retragere, respectiv raporturile de serviciu au încetat, cu drept la pensie, după 1 iulie 2017, nu mai beneficiază de ajutoarele şi indemnizaţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010. 27. Totodată, prin Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, precitată, paragraful 20, referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, din cauza caracterului imprevizibil al dispoziţiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, invocând jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum (a se vedea în acelaşi sens şi Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 30). 28. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituţie, prin Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, paragraful 64, şi Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020, precitată, paragraful 21, Curtea a arătat că textul constituţional invocat priveşte valorile supreme ale statului de drept, fiind o reglementare de principiu care constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale Legii fundamentale. Având în vedere acestea, precum şi faptul că ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă textele criticate nu fac parte din această categorie a drepturilor fundamentale, Curtea a apreciat că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. 29. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, paragraful 65, şi Decizia nr. 189 din 26 mai 2020, precitată, paragraful 91, Curtea a constatat conformitatea cu această normă constituţională a unor dispoziţii cu un conţinut similar cu cel al dispoziţiilor criticate. Astfel, prin deciziile nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 24, şi nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, paragraful 18, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate nu retroactivează. 30. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Pitic, Gheorghe Popescu şi Cristian-Pavel Plai în Dosarul nr. 32.173/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Ioan Boghean, Dumitru Nae, Costel Simion, Gheorghe Stoenescu şi Viorel Stoica în Dosarul nr. 32.100/3/2018 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi de Vasile Balotă şi Ovidiu Miron în Dosarul nr. 12.739/3/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 41 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
