Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din Codul penal, excepţie ridicată de Costel Ghiţă în Dosarul nr. 318/114/2016 al Tribunalului Buzău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.814D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia şi depune înscrisuri. Astfel, arată că, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (2) lit. b) din Codul penal, prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor de omor şi, respectiv, de omor calificat, prevăzute la art. 188 şi art. 189 din acelaşi cod, precum şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei. În acest context susţine că nu ar trebui să se prescrie nici infracţiunile comise de martori şi de organele judiciare în cauzele având ca obiect cercetarea penală pentru săvârşirea de infracţiuni care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. Consideră că în acest mod se asigură persoanei condamnate pe nedrept posibilitatea de a-i acţiona în judecată pe cei care se fac vinovaţi de producerea de probe mincinoase care au dus la condamnarea sa. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul excepţiei solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat, în sensul de a prevedea un alt moment de la care termenul de prescripţie să înceapă să curgă în cazul anumitor infracţiuni. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea nr. 150 din 6 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 318/114/2016, Tribunalul Buzău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Costel Ghiţă cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe de clasare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 154 alin. (2) din Codul penal încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. În acest sens, arată că termenele de prescripţie „ar trebui să curgă din momentul când o parte procesuală dintr-o cauză află şi are probe că o altă parte procesuală din aceeaşi cauză sau un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în aceeaşi cauză“. De asemenea, având în vedere „dispoziţiile art. 153 alin. (2) lit. b) din Codul penal, care sunt clare, în sensul că prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 188 şi 189 şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei“, precum şi faptul că, în speţă, organul de cercetare penală „a luat mită într-un caz ce a avut ca urmare moartea victimei“, consideră că o „infracţiune comisă într-o cauză în care victima a decedat nu trebuie să se prescrie niciodată“. 7. Tribunalul Buzău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din Codul penal este neîntemeiată. Astfel, consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, întrucât datele de la care încep să curgă termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt aceleaşi pentru toţi cetăţenii. Totodată, arată că prin invocarea excepţiei petentul solicită, de fapt, modificarea dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din Codul penal, în sensul calculării termenelor de prescripţie a răspunderii penale din momentul când o parte procesuală dintro cauză află şi are probe că o altă parte procesuală din aceeaşi cauză sau un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în aceeaşi cauză, ceea ce contravine atât prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, cât şi dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în conformitate cu care „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. 8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din Codul penal este inadmisibilă. În acest sens arată că autorul excepţiei nu indică motivele şi modalitatea în care textul de lege criticat contravine unor prevederi constituţionale şi nici articolele din Legea fundamentală la care se raportează în formularea criticii de neconstituţionalitate. Invocă astfel Decizia Curţii Constituţionale nr. 422 din 25 mai 2006, prin care aceasta a reţinut că: „potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale pot fi făcute în formă scrisă şi motivate. Coroborând acest text de lege cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că de esenţa controlului de constituţionalitate este exercitarea acestuia numai în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea Constituţională nu se poate substitui părţii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate, raportând dispoziţiile legale criticate la textele constituţionale indicate de către autor. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile Legii nr. 47/1992“. Mai mult, observă că autorul excepţiei doreşte, de fapt, modificarea dispoziţiilor de lege criticate, atribuţie ce nu intră în sfera competenţelor Curţii Constituţionale, care, potrivit Legii nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate, conformitatea legilor şi ordonanţelor cu prevederile Constituţiei, fără a putea modifica sau completa dispoziţiile supuse controlului. 10. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din Codul penal este inadmisibilă. Astfel, arată că acceptarea criticilor autorului excepţiei ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 61 din Legea fundamentală, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“, fiind în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în conformitate cu care „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 154 alin. (2) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act“. 14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită completarea dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din Codul penal, în sensul ca, pe de o parte, termenele de prescripţie a răspunderii penale să curgă „din momentul când o parte procesuală dintr-o cauză află şi are probe că o altă parte procesuală din aceeaşi cauză sau un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în aceeaşi cauză“, iar, pe de altă parte, ca o „infracţiune comisă într-o cauză în care victima a decedat“ să „nu se prescrie niciodată“. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. 16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din Codul penal, excepţie ridicată de Costel Ghiţă în Dosarul nr. 318/114/2016 al Tribunalului Buzău - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 septembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
