Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Ilfov în Dosarul nr. 17.062/3/2016* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.762D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin domnul avocat Ştefan Vlad, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent, care susţine temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că sintagma „încheierea contractelor cu furnizorii“ din cuprinsul textului de lege criticat creează confuzie cu privire la capacitatea consiliului judeţean de a încheia acte administrative, în condiţiile în care nu are personalitate juridică, fiind un organ colegial, deliberativ, care adoptă simple decizii. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 574 din 16 octombrie 2014, ale cărei considerente le consideră aplicabile mutatis mutandis în speţa pendinte. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţia legală criticată cuprinde o normă clară, care stabileşte una dintre atribuţiile consiliului judeţean. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Sentinţa civilă nr. 4.353 din 5 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17.062/3/2016*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Judeţean Ilfov, pârât într-o cauză care are ca obiect soluţionarea unui litigiu privind achiziţiile publice. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul, Consiliul Judeţean Ilfov, care are calitatea de pârât în cauza dedusă judecăţii instanţei de fond, susţine că reclamantul (operator economic furnizor de fructe proaspete) solicită instanţei ca prin hotărârea pronunţată să suplinească consimţământul pârâtului la încheierea contractului de achiziţie publică, întrucât, potrivit legii speciale, respectiv art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2010, consiliul judeţean este titularul obligaţiei de a încheia contractul cu furnizorul de fructe, rezultând deci o aparentă calitate procesuală. Or, prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile art. 120, art. 121 alin. (2) şi ale art. 122 din Constituţie, dispoziţii dezvoltate la nivel infraconstituţional de art. 21, art. 23 alin. (1) şi art. 87 din Legea nr. 215/2001, în conformitate cu care consiliul judeţean este un organ deliberativ cu caracter colegial, prin care se realizează autonomia locală în judeţe. 7. Autorul excepţiei invocă Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, în care Curtea a statuat că, potrivit art. 121 alin. (2) din Constituţie, consiliul local este un organ deliberativ cu caracter colegial, prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii, care nu are personalitate juridică şi, prin urmare, nu poate avea patrimoniu propriu, astfel încât nu poate exercita drepturi şi obligaţii proprii în cadrul raporturilor juridice. Dimpotrivă, unitatea administrativ-teritorială, în calitatea sa de subiect de drept public titular de patrimoniu, în sensul de drepturi şi obligaţii pe care le exercită în legătură cu bunurile din domeniul său public sau privat, este reprezentată în cadrul raporturilor juridice de către consiliul local, acesta din urmă exercitând drepturile şi asumându-şi obligaţiile existente în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale. Arată că, deşi în decizia Curţii se face referire la consiliul local, toate argumentele sunt aplicabile mutatis mutandis şi consiliului judeţean. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2010 este neîntemeiată. 9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe proaspete în şcoli, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 31 martie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: „Consiliile judeţene şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti sunt responsabile de organizarea procedurilor de achiziţie publică, desemnarea câştigătorilor, încheierea contractelor cu furnizorii, monitorizarea şi controlul distribuţiei fructelor proaspete.“ 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 120, art. 121 alin. (2) şi ale art. 122. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli a fost adoptată în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.234/2007al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP“), cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 288/2009 al Comisiei din 7 aprilie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte acordarea de ajutoare comunitare pentru aprovizionarea instituţiilor de învăţământ cu fructe şi legume, fructe şi legume prelucrate şi produse pe bază de banane destinate copiilor, în cadrul programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli. 15. Critica vizează reglementarea în sarcina consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti a obligaţiei de a organiza procedurile de achiziţie publică a fructelor ce urmează a fi consumate în şcolile de pe raza teritorială a unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv de a desemna câştigătorii acestor proceduri şi de a încheia contractele cu furnizorii, precum şi de a monitoriza şi a controla distribuţia fructelor proaspete. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, toate aceste responsabilităţi revin unităţilor administrativ-teritoriale, care au personalitate juridică, iar nu consiliilor judeţene sau locale, care reprezintă organe deliberative cu caracter colegial, prin care se realizează autonomia locală în teritoriu. 16. Analizând cadrul normativ aplicabil, Curtea observă că Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 597 alin. (2) lit. e) din Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, cu excepţia art. 30-34, 55, 55^1, art. 79 alin. (1), 88, 89, 90, 99, 99^1, 101 şi art. 102 care se abrogă la data desfăşurării alegerilor pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale care se organizează începând cu anul 2020. Dispoziţiile referitoare la administraţia publică locală se regăsesc în partea a III-a art. 75-248 din Codul administrativ. 17. Noţiunea de autonomie locală era definită, la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, de dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 [dispoziţii preluate de art. 5 lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ], potrivit cărora prin autonomie locală se înţelege „dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii“, drept care „se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene, autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat“. 18. În dezvoltarea acestei definiţii, dispoziţiile art. 23 din aceeaşi lege (în prezent, art. 105 şi 106 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ) prevedeau că „autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primării, ca autorităţi executive“ [alin. (1)], consiliile locale şi primarii funcţionând ca autorităţi ale administraţiei publice locale, care „rezolvă treburile publice din comune, oraşe şi municipii, în condiţiile legii“ [alin. (2)]. Potrivit art. 36 alin. (2) din lege [în prezent, art. 129 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ], consiliul local exercită o serie de atribuţii, printre care cele privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni [lit. d)], fiind obligat, în temeiul art. 36 alin. (6) din lege [în prezent, art. 129 alin. (7)], să asigure, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educaţia şi sănătatea. 19. De asemenea, dispoziţiile art. 24 coroborate cu cele ale art. 87 din lege (în prezent, art. 107 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ) prevedeau că la nivel judeţean se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. Potrivit art. 91 alin. (1) din lege [în prezent, art. 173 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019], consiliul judeţean exercită o serie de atribuţii, printre care cele privind gestionarea serviciilor publice din subordine [lit. d)], fiind obligat, în temeiul art. 91 alin. (5) din lege [în prezent, art. 173 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019], să asigure, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes judeţean privind, printre altele, educaţia şi sănătatea. 20. Potrivit prevederilor art. 10 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 [în prezent, art. 87 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019], „autorităţile administraţiei publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum şi de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale“, în vreme ce, sub aspectul modului în care autorităţile publice îşi exercită competenţele prevăzute de lege, art. 5 alin. (1) din lege [în prezent, art. 110 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019] stabileau că acestea sunt „competenţe exclusive, competenţe partajate şi competenţe delegate“. 21. În fine, art. 21 alin. (1) din lege [în prezent, art. 96 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019] prevedeau că „unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu [...] titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii“. 22. Din examinarea cadrului normativ existent la data soluţionării litigiului dedus instanţei şi invocării excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autorităţile administraţiei publice locale aveau competenţe în administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale. Mai mult, autorităţile administraţiei publice locale aveau competenţa de a dispune de resursele financiare, precum şi de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor. Aceste competenţe ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt, de altfel, fireşti în condiţiile în care ele au „capacitatea efectivă“ de a exercita „dreptul de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice“, prin ele realizându-se autonomia locală consacrată de art. 120 din Constituţie. 23. Aşa fiind, în virtutea dispoziţiilor art. 36 şi art. 91 din lege (în prezent, art. 129 şi art. 173 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019), consiliul local, respectiv consiliul judeţean exercitau atribuţii privind gestionarea serviciilor prestate cetăţenilor, fiind obligate să asigure, potrivit competenţelor lor şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local referitoare la educaţie şi sănătate. La aceste atribuţii, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli le-a adăugat pe cele referitoare la organizarea procedurilor de achiziţie publică a fructelor ce urmează a fi consumate în şcolile de pe raza teritorială a unităţilor administrativ-teritoriale, desemnarea câştigătorilor acestor proceduri şi încheierea contractelor cu furnizorii, precum şi monitorizarea şi controlul distribuţiei fructelor proaspete. 24. Prin urmare, Curtea constată că prevederile legale criticate nu numai că nu contravin principiului autonomiei locale, ci constituie o expresie a sa, reglementând în sarcina autorităţilor locale obligaţii ce ţin de aplicarea acestui principiu, respectiv obligaţii care ţin de furnizarea serviciilor publice de interes local referitoare la educaţie şi sănătate. 25. În ceea ce priveşte invocarea Deciziei nr. 574 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, Curtea apreciază că raţionamentul utilizat de instanţa constituţională în respectiva cauză nu este aplicabil în speţa de faţă. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „în calitatea sa de autoritate deliberativă a administraţiei publice locale, consiliul local nu are personalitate juridică şi prin urmare nu poate avea patrimoniu propriu, astfel încât nu poate exercita drepturi şi obligaţii proprii în cadrul raporturilor juridice. Dimpotrivă, unitatea administrativ-teritorială, în calitatea sa de subiect de drept public titular de patrimoniu, în sensul de drepturi şi obligaţii pe care le exercită în legătură cu bunurile din domeniul său public sau privat, este reprezentată în cadrul raporturilor juridice de către consiliul local, acesta din urmă exercitând drepturile şi asumându-şi obligaţiile existente în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale“. Prin urmare, Curtea a constatat că „transmiterea dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni deţinut de stat, prin Ministerul Transporturilor, către Consiliul Local al Municipiului Constanţa, iar nu către Municipiul Constanţa, contravine dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Constituţie, prin încălcarea statutului juridic constituţional şi legal de autoritate administrativă a consiliului local, care nu poate fi el însuşi titular de drepturi şi obligaţii asupra bunurilor domeniale, ci doar să le exercite în numele unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă“. Aşa cum se poate constata, în respectiva cauză problema reglementată de norma supusă controlului de constituţionalitate viza transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri din patrimoniul statului în patrimoniul unei autorităţi administrative publice locale (consiliu local), Curtea sancţionând o atare opţiune a legiuitorului, motivând că transferul nu se poate realiza decât către unitatea administrativ-teritorială, unica titulară a bunurilor care aparţin domeniului public sau privat. 26. În speţa prezentă, norma supusă controlului prevede obligaţii în sarcina autorităţilor locale cu privire la prestarea serviciilor de interes public, obligaţii ce presupun administrarea resurselor financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale, în acord cu responsabilităţile lor stabilite în legea-cadru, Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. 27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Consiliul Judeţean Ilfov în Dosarul nr. 17.062/3/2016* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
