Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Afrodita Laura │- │
│Tutunaru │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală şi ale art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ionuţ-Cătălin Tună, prin mandatar Ion Bănică, în Dosarul nr. 8.208/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.579D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, motivat de împrejurarea că încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale este parţial ilizibilă şi că nu au fost depuse la dosar toate documentele pe care se sprijină excepţia. A ataşat la cerere documentele invocate. 4. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de acordare a unui nou termen de judecată, motivat de faptul că toate aceste aspecte puteau fi remediate de la data sesizării Curţii Constituţionale, respectiv 8 septembrie 2016, şi până în prezent. 5. Curtea, deliberând, în temeiul art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea formulată. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, deoarece dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice nu este un drept fundamental. De asemenea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei tinde la modificarea textului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea nr. 589 din 8 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.208/94/2016, Judecătoria Buftea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală şi ale art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ionuţ-Cătălin Tună, prin mandatar Ion Bănică, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva ordonanţei procurorului prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de prelungire a dreptului de circulaţie pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, în condiţiile legii. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. Astfel, autorul este nemulţumit de împrejurarea că, deşi i s-a reţinut permisul de conducere pe drumurile publice întrucât a condus sub influenţa băuturilor alcoolice, procurorul refuză să dispună în condiţiile textului criticat prelungirea dreptului de circulaţie, motivat de împrejurarea că dovada sa de reţinere a permisului a fost dată fără drept de circulaţie. Or, dacă legiuitorul ar fi dorit să impună acest lucru, ar fi făcut o menţiune expresă în textul criticat, aşa cum era în redactarea anterioară modificării prin art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2008. Prin această modalitate de interpretare a dispoziţiilor legale contestate, interdicţia dreptului de a conduce este o măsură tehnico-administrativă nedeterminată în timp şi este impusă până la soluţionarea cauzei penale. 9. De asemenea susţine că prevederile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală afectează dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie. Astfel, cererile prin care a solicitat prelungirea dreptului de circulaţie formulate în baza art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au fost respinse ca inadmisibile atât de către parchet, cât şi de către instanţa de judecată, rămânând valabilă o sancţiune aplicată de un organ administrativ, respectiv Poliţia judeţului Ilfov, care nu a putut fi supusă controlului unui judecător. 10. Judecătoria Buftea - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prevăd în mod clar situaţiile în care titularul poate solicita prelungirea dreptului de circulaţie [de fapt, prin coroborarea cu alin. (3) ce prevede situaţiile în care dovada de circulaţie se eliberează fără drept de circulaţie, situaţii evaluate în mod obiectiv prin enumerarea infracţiunilor]. De altfel, aceste prevederi au mai constituit obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională respingând prin mai multe decizii excepţiile astfel ridicate. 11. Cu privire la dispoziţiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanţa de judecată susţine că excepţia este de asemenea neîntemeiată, deoarece posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta constituie o garanţie procesuală, iar rămânerea definitivă a soluţiei dispuse de procurorul ierarhic superior are ca scop asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un recurs efectiv. În faza de urmărire penală, legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât şi pentru diminuarea unor garanţii procesuale, cu condiţia ca actele organelor de urmărire penală să poată fi supuse controlului instanţei de judecată. Dreptul de acces la instanţă este satisfăcut prin aceea că soluţiile procurorului şi ale procurorului ierarhic superior vor fi supuse controlului instanţei de judecată la finalizarea cercetărilor. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este inadmisibilă, deoarece criticile formulate vizează modul în care organul judiciar a interpretat şi aplicat legea în cauza respectivă. 14. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, Guvernul apreciază că este neîntemeiată, deoarece faptul că soluţia dispusă asupra plângerii procurorului ierarhic superior nu poate fi contestată la instanţă în faza de urmărire penală nu aduce atingere art. 21 din Constituţie, întrucât, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, „posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior constituie o garanţie procesuală, iar rămânerea definitivă a soluţiei dispuse de procurorul ierarhic superior are ca scop asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un recurs efectiv“ (a se vedea Decizia nr. 398 din 28 mai 2015, paragraful 16). 15. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, documentele depuse de autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 340 alin. (1) cu denumirea marginală Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată din Codul de procedură penală şi ale art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, aprobată prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală: „(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.“ – Art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „(6) La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.“ 19. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea constată că dosarul în care aceasta a fost invocată vizează procedura reglementată de art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin care s-a solicitat procurorului, în cadrul unui dosar penal în care se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 din Codul penal, prelungirea dreptului de circulaţie pe drumurile publice. Aşa fiind, în cazul în care, cu prilejul acestei proceduri, au fost afectate drepturi sau interese legitime ale anumitor persoane, acestea vor fi supuse controlului instanţei de judecată numai după pronunţarea unei soluţii în cauză (renunţare la urmărire penală, clasare sau rechizitoriu). 21. Ca atare, prevederile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală nu sunt incidente în cauză, întrucât vizează procedura de soluţionare a plângerilor formulate împotriva soluţiei de clasare, dispuse prin ordonanţă sau rechizitoriu, şi nicidecum procedura de prelungire a dreptului de circulaţie. De asemenea, autorul excepţiei tinde prin aceasta la modificarea dispoziţiilor legale criticate, în aşa fel încât ivirea unei atare cereri, de prelungire a dreptului de circulaţie, să fie considerată nu doar o chestiune incidentală, premergătoare în cadrul procesului penal, ci una a cărei soluţionare vizează însuşi fondul cauzei. Prin urmare, potrivit art. 29 alin. (1) şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“ şi, pe de altă parte, „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. 22. Practic, autorul excepţiei a sesizat judecătorul de cameră preliminară cu privire la o procedură inexistentă, întrucât, aşa cum s-a arătat, sediul materiei ţine de suspendarea permisului de conducere, dovada înlocuitoare a acestuia cu sau fără drept de circulaţie şi de rolul procurorului şi al instanţei de judecată - în funcţie de faza în care se află cauza penală - de a dispune asupra prelungirii dreptului de circulaţie şi îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constată că autorul acesteia susţine că textul nu respectă cerinţele de calitate şi previzibilitate şi că acest fapt a fost de natură să conducă la o interpretare necorespunzătoare cu privire la exercitarea drepturilor sale civile. 24. O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece prevederile legale criticate vor fi interpretate în mod sistematic prin trimitere la alin. (1) lit. b) şi alin. (3) al aceluiaşi articol. 25. Astfel, art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează cu privire la obligativitatea reţinerii permisului de conducere, iar alin. (3) enumeră cazurile în care dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie. Prin urmare, în aceste cazuri nu se poate dispune, în condiţiile textului criticat, prelungirea dreptului de circulaţie. O asemenea dispoziţie este suficient de clară, nefiind susceptibilă de interpretări contradictorii, şi dă eficienţă rolului legiuitorului de a reglementa cu privire la normele de circulaţie pe drumurile publice în considerarea asigurării desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei, precum şi pentru ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Practic, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie în cazul în care a fost săvârşită vreuna dintre infracţiunile prevăzute de art. 334 alin. (2) şi (4) din Codul penal referitor la punerea în circulaţie a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau cu număr retras sau a unui autovehicul înmatriculat în alt stat care nu are drept de circulaţie în România, de art. 335 alin. (2) din Codul penal referitor la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, de art. 336 din Codul penal referitor la conducerea pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, de art. 337 din Codul penal referitor la refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, de art. 338 alin. (1) din Codul penal referitor la părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto aflat în procesul de instruire ori de către examinatorul autorităţii competente aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie, şi al art. 339 alin. (2)-(4) din Codul penal referitor la participarea la întreceri neautorizate pe drumurile publice, la aşezarea de obstacole care împiedică sau îngreunează circulaţia, dacă se pune în pericol siguranţa circulaţiei ori se aduce atingere dreptului la liberă circulaţie a celorlalţi participanţi la trafic şi la lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a unui vehicul care transportă produse sau substanţe periculoase, sau în cazurile prevăzute de art. 111 alin. (1) lit. a) şi d) referitor la cumularea a cel puţin 15 puncte de penalizare şi la situaţia în care titularul permisului a fost declarat inapt pentru a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie şi art. 102 alin. (3) lit. a) şi c) referitor la conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune şi la situaţia în care conducătorul auto nu a oprit la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roşii şi/sau sonore sunt în funcţiune, toate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Prin urmare, legiuitorul nu a făcut altceva decât să identifice din toată gama de încălcări ale normelor legale pe acelea care au o gravitate sporită şi, ca o consecinţă directă a acestei raţiuni, a dispus cu privire la imposibilitatea eliberării vreunei dovezi cu drept de circulaţie. Aceasta nu are semnificaţia vreunei afectări a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, întrucât ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului reprezintă deziderate unanim acceptate. De altfel, dreptul de a conduce pe drumurile publice nu reprezintă un drept fundamental. 26. Prin urmare, nu poate fi primită critica autorului potrivit căreia dispoziţiile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu respectă cerinţele de calitate a legilor, deoarece, aşa cum s-a arătat, aplicabilitatea acestui text ce ţine de posibilitatea prelungirii dreptului de a conduce are în vedere numai cazul în care a fost săvârşită infracţiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) şi (3) din Codul penal referitor la punerea în circulaţie a unui autovehicul sau tramvai neînmatriculat sau neînregistrat şi la tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau neînregistrare şi cazul în care conducătorul implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane a încălcat o regulă de circulaţie, alta/altele decât cele prevăzute în art. 102 alin. (3) lit. a) şi c) anterior menţionat din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. 27. Aşa fiind, legiuitorul, în acord cu art. 53 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, a utilizat gruparea dispoziţiilor de fond referitoare la eliberarea dovezii cu drept sau nu de circulaţie într-o ordine logică a desfăşurării activităţii reglementate şi s-a asigurat că aceste prevederi de drept material le preced pe cele de ordin procedural referitoare la posibilitatea prelungirii dreptului de circulaţie. 28. În concluzie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neîntemeiată. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionuţ-Cătălin Tună, prin mandatar Ion Bănică, în Dosarul nr. 8.208/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia penală. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar, al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Buftea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 septembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
