Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 şi a celor ale art. I şi art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Alexandrina Bejenaru, Silvia Georgescu şi Marilena Ionescu în Dosarul nr. 6.965/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.063D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă personal autorii Alexandrina Bejenaru şi Marilena Ionescu, lipsind celălalt autor al excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.554D/2016, nr. 1.710D/2016 şi nr. 3.294D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, ale art. I şi art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 şi ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Ioana Neacşu în Dosarul nr. 5.207/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, a Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2013, excepţie ridicată de Andrei Teişanu în Dosarul nr. 5.295/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, excepţie ridicată de Mihăiţă Feticu în Dosarul nr. 501/42/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. 5. Magistratul-asistent referă că autorii excepţiei din dosarele nr. 1.554D/2016 şi nr. 1.710D/2016 şi-au ales domiciliul pentru comunicarea actelor de procedură la Liga Luptătorilor din Decembrie 1989 pentru Victoria Revoluţiei Române şi Integrare Euro-Atlantică din Bucureşti, însă citaţiile emise au fost restituite la dosare. Autorii au fost citaţi şi la domiciliu, autorul Ioana Neacşu a primit personal citaţia, iar pentru autorul Andrei Teişanu a primit citaţia fiul acestuia, astfel cum rezultă din dovada comunicată la dosar. 6. Curtea, deliberând, apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită. 7. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.063D/2016, nr. 1.554D/2016, nr. 1.710D/2016 şi nr. 3.294D/2016, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. 8. Autorii prezenţi şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. 9. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.554D/2016, nr. 1.710D/2016 şi nr. 3.294D/2016 la Dosarul nr. 1.063D/2016, care este primul înregistrat. 10. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorilor prezenţi, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că începând cu anul 2011, indemnizaţiile stabilite prin Legea nr. 341/2004 s-au plătit cu 2,3% mai puţin decât cuantumul aflat în plată în luna iunie 2010. Speranţa legitimă că îşi vor primi drepturile în anul 2012 a fost înlăturată prin Legea nr. 283/2011, iar situaţia s-a prelungit până în 2018. Prin deciziile nr. 42 din 22 ianuarie 2014 şi nr. 314 din 5 iunie 2014, Curtea Constituţională a arătat că măsura de suspendare repetată a acestor drepturi ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa lor. Cu toate acestea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 prorogă pentru al şaselea an plata indemnizaţiilor menţionate. Prin emiterea de către casele de pensii a deciziilor de punere în plată a indemnizaţiilor conform Legii nr. 341/2004, se naşte dreptul de a cere statului român să achite sumele de bani datorate, care sunt creanţe certe, lichide şi exigibile, protejate de art. 44 alin. (1) din Constituţie şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 aduc atingere art. 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece recunoştinţa statului român se acordă numai persoanelor care au avut un rol determinant la Revoluţia Română din Decembrie 1989, pe când, în Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016 şi în Decizia nr. 398 din 15 iunie 2016, Curtea statuează că normele supuse controlului se aplică tuturor destinatarilor acestora fără privilegii sau discriminări. Prin ordonanţă de urgenţă se face o trecere silită a indemnizaţiilor din patrimoniul autorilor în patrimoniul statului, cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie. În deciziile antereferite, Curtea Constituţională justifică respingerea excepţiei prin faptul că nu se poate vorbi de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii. Curtea se raportează la obţinerea, iar nu la existenţa unor drepturi fundamentale izvorâte din lege conform art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, fără a se pronunţa asupra încălcării art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prevederile Legii nr. 341/2004, prin care s-au acordat facilităţi la contractarea creditelor bancare, au născut o speranţă legitimă la indemnizaţia reparatorie, astfel încât faptul că aceasta nu se mai acordă este în contradicţie cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se depun concluzii scrise, în sensul celor anterior reţinute. 11. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, în care s-a arătat că dreptul la indemnizaţie nu este un drept fundamental şi că legiuitorul poate aprecia asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare. Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 se încadrează în marja de apreciere a statului şi se aplică pentru viitor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 12. Prin încheierile din 4 martie 2016, 10 martie 2016, 1 februarie 2016 şi 9 noiembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 6.965/2/2015, nr. 5.207/2/2015, nr. 5.295/2/2015 şi nr. 501/42/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. I şi art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, a Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013. 13. Excepţiile au fost ridicate în cauze având ca obiect, în esenţă, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015, precum şi obligarea la plata indemnizaţiilor reparatorii, cuvenite în temeiul Legii nr. 341/2004. 14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată, în esenţă, că art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 suprimă, în mod abuziv, dreptul la indemnizaţia lunară reparatorie, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. De asemenea, autorii arată că prevederile art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, ale art. I şi art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 şi ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 diminuează cuantumul indemnizaţiei prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004. 15. Autorii arată că sunt încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece actul normativ criticat afectează grav demnitatea persoanelor care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în Revoluţia din Decembrie 1989, „spiritul de dreptate al poporului român“ şi „idealurile Revoluţiei din Decembrie 1989“. 16. Autorii susţin că este încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, deoarece Guvernul modifică prin ordonanţă de urgenţă o lege organică, respectiv Legea nr. 341/2004. Modificarea operată prin actele normative criticate aduce atingere art. 61 alin. (1) din Constituţie. 17. Totodată, autorii fac referire pe larg la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, arătând, în esenţă, că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece reglementările criticate, din cauza nerespectării normelor de tehnică legislativă, pot determina apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice, în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii. Astfel, sintagma „doar în localităţile în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute până la fuga dictatorului“, reglementată de art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, „trebuie interpretată în mod restrictiv, fără a extinde sensul acesteia“, altfel fiind neclară, imprecisă şi imprevizibilă. De asemenea, sintagma „alte asemenea“, cuprinsă în art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, nu respectă condiţiile de calitate a normei de lege, fiind neclară. 18. Totodată, autorii consideră că sunt încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece ordonanţa modifică retroactiv titlurile de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 deja obţinute, conferite prin decret prezidenţial. 19. Totodată, prin dispoziţiile art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 se acordă privilegii Luptătorilor cu Rol Determinant, aleşi pe criterii neclare, din categoria Luptătorilor Remarcaţi prin Fapte Deosebite. În aceste condiţii, autorii apreciază că sunt încălcate art. 16 din Constituţie şi art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie. 20. Autorii mai susţin că incertitudinea obţinerii indemnizaţiei reparatorii, prorogată de la an la an prin ordonanţe de urgenţă, le-a afectat grav viaţa şi integritatea fizică, reprezentând un tratament inuman şi degradant, iar prin prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite sunt prezumaţi de fraudarea Legii nr. 341/2004, ceea ce duce la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituţie. 21. Autorii mai susţin că prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 sunt excluşi de la obţinerea indemnizaţiilor cei care obţinut titlul de „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite“ şi care au luptat pentru victoria Revoluţiei Române, în acele localităţi ale ţării în care revoltele cetăţenilor nu s-au soldat cu morţi, răniţi sau arestaţi, ceea ce aduce atingere art. 33 alin. (3) din Constituţie. 22. Autorii arată că plata indemnizaţiilor reparatorii se efectuează pe baza unei decizii a casei de pensii, iar indemnizaţiile sunt creanţe certe, lichide şi exigibile, având un regim prestabilit, constant şi obligatoriu. Dreptul de creanţă asupra statului nu poate fi anulat decât în condiţiile dispoziţiilor legale care l-au generat. Or, Guvernul stopează măsurile reparatorii acordate prin lege şi face o trecere silită a creanţelor în proprietate publică, ceea ce aduce atingere art. 44 alin. (1) şi art. 115 alin. (6) din Constituţie. Prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, indemnizaţiile au fost calificate ca fiind un „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin actul criticat, Guvernul s-a degrevat de obligaţii, fără ca măsura să fie cerută de o necesitate de utilitate publică. 23. Autorii susţin că dispoziţiile legale criticate aduc atingere art. 44 alin. (1) şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la indemnizaţii - indiferent că sunt contributive sau necontributive - intră sub incidenţa art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 24. În ceea ce priveşte încălcarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, autorii mai arată că Guvernul nu avea abilitarea de a modifica Legea nr. 341/2004, în lipsa condiţiilor privind existenţa situaţiei extraordinare şi a urgenţei. Totodată, motivarea cuprinsă în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 oferă doar o prezentare superficială a presupusei urgenţe care ar putea justifica emiterea unei ordonanţe de urgenţă. Menţionarea doar a urgenţei reglementării este insuficientă, fiind necesară şi prezentarea elementelor de fapt şi de drept în susţinerea situaţiei extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată. Nu a fost arătată nici situaţia extraordinară care a determinat adoptarea ordonanţei, ceea ce este în neconcordanţă cu art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. 25. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 1.063D/2016 şi nr. 1.554 D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 26. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.710D/2016, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 27. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.294 D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale fiind clare, fără a lăsa loc de interpretări. 28. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 29. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 864 din 10 decembrie 2015. 30. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, făcând referire la punctul său de vedere reţinut în Decizia nr. 114 din 9 martie 2017. 31. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorilor prezenţi şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 32. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 33. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut de instanţele de judecată care au sesizat Curtea, îl constituie prevederile art. I şi art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. I şi art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013. 34. Referitor la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că în dispozitivul Încheierii din 1 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.295/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut ca obiect al excepţiei Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru plata salariilor personalului din sistemul bugetar aferente lunii aprilie 2013, însă din analiza excepţiei rezultă că autorul nu a criticat acest act normativ, ci a făcut referire în motivare la art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, fără a supune acest articol controlului Curţii. De asemenea, aceeaşi instanţă a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2013. Din analiza concluziilor formulate de autor, Curtea reţine că sunt formulate critici de neconstituţionalitate extrinsecă doar cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. 35. În concluzie, Curtea reţine, din motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, că obiectul acestora îl constituie, în realitate, prevederile art. I şi art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, ale art. I şi art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, în ansamblul său. 36. Dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au avut următorul conţinut: „În anul 2015 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 următoarele drepturi: [...] j) indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.“ 37. Ulterior sesizării Curţii, dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. 38. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale statului român, alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, alin. (5) sub aspectul cerinţelor de calitate ale legii, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale, art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, art. 33 alin. (3) privind păstrarea identităţii spirituale, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind delegarea legislativă. De asemenea, sunt invocate art. 3 referitor la interzicerea torturii şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării, din Protocolul nr. 12 la convenţie. 39. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă, referitoare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. Totodată, aceştia critică prevederile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 din perspectiva restrângerii categoriei care beneficiază de indemnizaţia reparatorie prevăzută la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 numai la persoanele care au obţinut titlul de Luptător cu Rol Determinant, iar dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, ale art. I şi II din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 şi ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, din perspectiva micşorării cuantumului indemnizaţiilor. 40. Curtea constată că, prin Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2016, s-a mai pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate extrinsecă ce privesc Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, formulate în mod similar. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că acestea sunt neîntemeiate prin raportare la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. 41. Curtea a făcut referire la cele reţinute de Guvern în preambulul ordonanţei pentru a justifica existenţa unei situaţii extraordinare şi a urgenţei reglementării, precum şi la nota de fundamentare în care Guvernul arată că, în anul 1996, după cum reiese din evidenţa Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, un număr de 9.741 de persoane aveau certificate de revoluţionar, iar la nivelul anului 2010 numărul a crescut considerabil, ajungând la 21.245 de persoane. 42. Curtea a apreciat că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, ce necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea în acest sens Decizia de admisibilitate din 4 septembrie 2012, Cererea nr. 57.265/08, Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49) şi a constatat că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate, raportată la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. 43. Curtea a făcut referire la Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a reliefat necesitatea creării unui echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale persoanelor, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui „just echilibru“ între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). 44. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, prin raportare la art. 1 alin. (3) din Constituţie, prin Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, paragraful 26, Curtea a reţinut, făcând referire la Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, că recunoştinţa ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii, nu trebuie raportate la conţinutul art. 1 alin. (3) din Constituţie, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăşi obligaţia morală a întregii societăţi de a-şi manifesta gratitudinea faţă de aceste persoane. Curtea a conchis că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (a se vedea în acelaşi sens şi deciziile nr. 785 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 17 martie 2017, paragraful 32, şi nr. 114 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, paragraful 51). 45. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, în sensul că Guvernul a modificat prin ordonanţă de urgenţă o lege organică, încălcând astfel şi prevederile art. 61 din Constituţie, Curtea observă că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece potrivit art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă care să reglementeze în domeniul legii organice, cu respectarea condiţiilor cuprinse în textele constituţionale menţionate. 46. Autorii critică neclaritatea şi imprevizibilitatea sintagmei „doar în localităţile în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute până la fuga dictatorului“, cuprinse în art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, şi a sintagmei „alte asemenea“, care se regăseşte în definiţia obiectivelor de o importanţă deosebită, cuprinse în art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. Tot în legătură cu aceste critici, autorii mai arată că prin prevederile art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 se acordă privilegii Luptătorilor cu Rol Determinant, aleşi pe criteriile neclare, respectiv sintagmele enunţate anterior, din categoria Luptătorilor Remarcaţi prin Fapte Deosebite. Prin urmare, autorii apreciază că sunt încălcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării, din Protocolul nr. 12 la Convenţie. 47. Examinând cele două criterii presupus a fi neclare şi arbitrare, respectiv cel al momentului fugii dictatorului şi cel al localităţilor în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, Curtea a constatat că legiuitorul delegat şi-a exercitat, în mod legitim, marja largă de apreciere de care se bucură. Curtea a reţinut că legiuitorul delegat, prin limitarea categoriei prevăzute de dispoziţiile criticate - Luptător cu Rol Determinant - la persoanele care şi-au pus viaţa în pericol până la momentul fugii dictatorului, nu a acţionat în mod arbitrar. Curtea a reţinut că, în ciuda complexităţii evenimentelor Revoluţiei Române din 1989, momentul fugii dictatorului reprezintă un moment cu o importanţă aparte în derularea acestora. De asemenea, Curtea a reţinut că nu se poate susţine că delimitarea pe care legiuitorul delegat a introdus-o, a persoanelor care şi-au pus viaţa în pericol în acele localităţi în care au rezultat persoane decedate, reţinute sau rănite, faţă de persoanele care şi-au pus viaţa în pericol în localităţi în care nu au rezultat persoane decedate, reţinute sau rănite, este lipsită de temei, arbitrară (a se vedea în acest sens Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, paragraful 29). Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că nu constituie o discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor interese subiective. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative. Din contră, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012). 48. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, paragraful 32, că dispoziţiile de lege deduse controlului de constituţionalitate nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conţin, în sine, nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, textele urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare pentru viitor. Astfel, susţinerile autorilor excepţiei, în sensul că se anulează vechile titluri, nu pot fi primite, deoarece prin noua reglementare nu se anulează vechile titluri, ci doar se stabilesc categoriile de persoane care vor beneficia, în condiţiile noii reglementări, de indemnizaţia prevăzută de lege. 49. Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia sistarea plăţii indemnizaţiei reparatorii pentru anumite persoane care nu fac parte din categoria Luptător cu Rol Determinant contravine prevederilor constituţionale ale art. 44, întrucât, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Decizia nr. 922 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, ori Decizia nr. 419 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 18 august 2014, a statuat că dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare. Ca atare, indemnizaţia se acordă în condiţiile Legii nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015. Faţă de cele menţionate anterior, şi critica raportată la prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie este neîntemeiată (a se vedea în acest sens Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, paragrafele 34 şi 35). 50. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 44 şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar, în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă, el are, de asemenea, dreptul de a alege frecvenţa şi modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea lor în viitor. 51. Distinct de cele reţinute, Curtea va face referire la jurisprudenţa sa cu privire la „prestaţiile“ viitoare datorate de stat, indiferent de natura acestora. Astfel, prin Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea a observat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator, ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea a observat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii. Mai mult, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, referitor la cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată, că acestea nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil. 52. Curtea observă şi Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, în care a reţinut că sumele reprezentând indemnizaţii restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie, într-adevăr, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 53. Coroborând jurisprudenţa sa anterior menţionată cu cele reţinute prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, rezultă caracterul generic al calificării indemnizaţiilor drept „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 54. În concret, despre protecţia oferită de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se poate vorbi numai atunci când sumele devin exigibile, până la acel moment indemnizaţiile constituind o „speranţă“ a titularilor acestor drepturi, aşa cum s-a reţinut prin deciziile nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, şi nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014. 55. Referitor la prevederile art. 22 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (11) şi art. 33 din Constituţie şi ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză. 56. Întrucât nu există nicio restrângere a exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, Curtea reţine că nici prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt aplicabile în cauză. 57. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandrina Bejenaru, Silvia Georgescu şi Marilena Ionescu în Dosarul nr. 6.965/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Ioana Neacşu în Dosarul nr. 5.207/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Andrei Teişanu în Dosarul nr. 5.295/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Mihăiţă Feticu în Dosarul nr. 501/42/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. I şi art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. I şi art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 octombrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
