Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în Dosarul nr. 3.909/256/2019 al acestei instanţe, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.081D/2019. 2. La apelul nominal lipseşte partea, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.082D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în Dosarul nr. 3.425/256/2019 al acestei instanţe. 4. La apelul nominal lipseşte partea, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu aceasta. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.082D/2019 la Dosarul nr. 2.081D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, reţinând că prevederile criticate au natura juridică de normă tranzitorie, nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 25 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.909/256/2019, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Excepţia a fost ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare, formulată în temeiul art. 598 din Codul de procedură penală. 8. Prin Încheierea din 25 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.425/256/2019, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013. Excepţia a fost ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare, formulată în temeiul art. 598 din Codul de procedură penală. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate nu sunt conforme standardelor de claritate şi previzibilitate, fiind apte să permită multiple interpretări şi o practică neunitară, afectând securitatea raporturilor juridice. Reţine că modul în care este elaborată norma poate conduce la ideea că dispoziţia veche de procedură, care impunea participarea la judecată a procurorului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ultraactivează pe termen nedeterminat, atrăgând participarea procurorului din această structură a Ministerului Public chiar şi după soluţionarea în mod definitiv a cauzei în care urmărirea penală a fost efectuată de către procurori din cadrul acestei structuri. În ceea ce priveşte noţiunea de cauză, susţine că aceasta poate fi circumscrisă condiţiei ca cercetarea penală să fi fost efectuată de către procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, însă aceeaşi condiţionalitate, cu referire la noţiunea de propunere, contestaţie, plângere sau altă cerere, nu poate fi circumscrisă în mod clar, întrucât cercetarea penală nu se efectuează printr-o propunere, contestaţie sau plângere, ci doar într-o cauză penală aflată în cercetare penală. În plus, reţine că sesizarea instanţei de judecată prin propunere, contestaţie, plângere sau altă cerere se poate face şi ulterior rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în primă instanţă, cum ar fi în faza de executare a hotărârii, unde nu rezultă în mod clar raţiunea pentru care s-ar impune participarea la judecată a altui procuror decât cel desemnat potrivit regulilor comune, astfel încât să înfrângă caracterul expres al rezultatului interpretării normei tranzitorii, ca excepţie de la norma de procedură nouă, intrată în vigoare. Arată că modalitatea de interpretare care ar putea să fie avută în vedere de către prima instanţă de judecată este supusă eventualei opinii contrare a instanţei de control judiciar, sesizată într-o cale de atac prevăzută de lege, care, în aceeaşi măsură, ar putea să adere la o variantă de interpretare contrară celei reţinute de prima instanţă, în condiţiile în care rezultatul interpretativ nu este, din punct de vedere juridic, cert, afectând principiul legalităţii şi echitatea procedurii în faţa primei instanţe. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, având următorul conţinut: „(3) La judecarea cauzelor şi la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie potrivit legii vechi, precum şi a celor care au rămas în competenţa acesteia în condiţiile alin. (1), participă procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.“ 14. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii şi ale art. 21 alin. (3) teza întâi privind dreptul la un proces echitabil. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în speţă, solicitarea de a participa la şedinţa de judecată un procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost formulată în raport cu faptul că la judecata anterioară a cauzei vizându-l pe condamnat (cauză soluţionată în mod definitiv şi din care a rezultat aplicarea unei pedepse cu închisoarea ce s-ar impune să fie, eventual, contopită, potrivit regulilor privind concursul de infracţiuni, cu altă pedeapsă aplicată printr-o altă hotărâre cu caracter definitiv) a participat un procuror din cadrul acestei direcţii specializate. Instanţa de judecată apreciază însă că solicitarea anterior precizată nu este susţinută de obiectul cauzei în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate - soluţionarea unei contestaţii la executare -, spre deosebire de cauzele având ca obiect o cerere de modificare a pedepsei, formulată în temeiul art. 585 din Codul de procedură penală, ipoteză în care pedeapsa pronunţată ar putea fi modificată, dacă în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni, a recidivei, a pluralităţii intermediare ori a altor acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, după caz. 16. Având în vedere aspectele precizate în paragraful anterior, precum şi faptul că din formularea motivelor de neconstituţionalitate rezultă că autoarea este nemulţumită de modul de interpretare şi aplicare a normelor legale criticate, Curtea reaminteşte că a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23). 17. Curtea constată că dispoziţiile criticate constituie norme tranzitorii generale ce asigură, pe o perioadă determinată, corelarea a două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noilor dispoziţii procesual penale să decurgă firesc şi să evite retroactivitatea acestora sau conflictul între norme succesive. Aşadar, Curtea reţine că prevederile criticate fac parte din capitolul II - Dispoziţii privind situaţiile tranzitorii al Legii nr. 255/2013 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, iar, potrivit art. 54 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, în situaţia adoptării unor noi acte normative, legea trebuie să conţină şi dispoziţii tranzitorii, care să cuprindă măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ. Cu toate acestea, Curtea reţine că interpretarea conţinutului normelor juridice criticate, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaţiile de fapt deduse judecăţii, este de competenţa instanţelor judecătoreşti. 18. În cazuri similare, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorilor excepţiei într-o atare situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 421 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 466 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, paragraful 16, Decizia nr. 735 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2018, paragraful 18, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 16, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, şi Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 14). 19. Având în vedere cele reţinute anterior, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale este inadmisibilă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în Dosarul nr. 3.909/256/2019 şi, respectiv, în Dosarul nr. 3.425/256/2019 ale acestei instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
