Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi ale art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa în Dosarul nr. 4.853/118/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.921D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 25 iunie 2020, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 9 iulie 2020, când a constatat că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbaterea publică, astfel că a amânat pronunţarea pentru data de 16 iulie 2020, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.853/118/2016, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi ale art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva sentinţei prin care Tribunalul Constanţa a respins pretenţiile vizând serviciile sociale destinate protecţiei persoanei adulte cu handicap, reţinând incidenţa art. 54 din Legea nr. 448/2006, şi a dispus reducerea valorii onorariului avocaţial solicitat în cauză. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 încalcă art. 11 alin. (1) şi art. 47 din Constituţie, având în vedere obligaţia de a acţiona cu toate resursele disponibile, asumată de statul român prin Convenţia privind dreptul persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006. Or, soluţia legislativă cuprinsă în textul de lege criticat, referitoare la finanţarea centrelor publice din bugetele proprii ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, pe teritoriul cărora funcţionează acestea, nu este justificată sub aspectul indisponibilităţii unor alte resurse din bugetul public naţional. 5. Autorul excepţiei precizează că, astfel cum reglementează Legea nr. 448/2006, într-un centru public, de zi sau rezidenţial, serviciile sociale pot fi furnizate în sistem integrat cu serviciile medicale, de educaţie, de locuire, de ocupare a forţei de muncă şi altele asemenea, drepturi recunoscute persoanelor cu handicap prin Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, şi pentru asigurarea cărora statul român s-a angajat să acţioneze cu toate resursele disponibile. În conformitate cu art. 50 din Constituţie, persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială, ceea ce impune cu atât mai mult ca statul să acţioneze pentru finanţarea centrelor publice pentru persoane cu handicap cu toate resursele disponibile din bugetul public naţional. 6. Se mai susţine că se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie prin lipsa de precizie şi claritate a textului de lege supus controlului. Astfel, cadrul de reglementare în materia asistenţei sociale nu indică drept unică sursă de finanţare a centrelor publice bugetele proprii ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, pe teritoriul cărora funcţionează acestea. Din contră, pe de o parte, legile anuale ale bugetului de stat reglementează finanţarea acestora de la bugetul de stat, iar, pe de altă parte, normele legale în ansamblul lor indică drept surse de finanţare şi bugetele locale, respectiv cele ale comunelor, oraşelor şi municipiilor. 7. Se mai apreciază că soluţia legislativă prevăzută de dispoziţia criticată este incompletă, în condiţiile în care, din întregul cadru de reglementare rezultă că voinţa legiuitorului a fost ca finanţarea acestor centre publice să se realizeze din bugetele proprii ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, pe teritoriul cărora funcţionează acestea (întrucât aceste centre publice sunt subordonate consiliilor judeţene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti) din sumele alocate de la bugetul de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor. Pornind de la principiul constituţional consacrat de dispoziţiile art. 122 alin. (1), conform căruia consiliile judeţene sunt autorităţile administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, care au autonomie locală administrativă şi financiară, precum şi de la obligaţia constituţională a acestora din urmă de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, incluzând gestionarea resurselor, nu îşi găseşte fundament obligaţia instituită de art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 exclusiv în sarcina consiliilor judeţene de a finanţa centrele publice pentru persoane cu handicap, în care sunt protejate persoane provenite de pe raza teritorial-administrativă a tuturor comunelor, oraşelor şi municipiilor din judeţ. 8. Referitor la prevederile art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se susţine că sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, având în vedere necorelarea cu dispoziţiile art. 1.349 din Codul civil, care instituie regula reparării integrale a prejudiciului, precum şi faptul că o dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile şi accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrariul. Sintagmele „vădit disproporţionat“ şi „în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei“ nu respectă exigenţele constituţionale din perspectiva cerinţelor calitative privind previzibilitatea, precizia şi claritatea. Totodată, părţile nu au dreptul la un proces echitabil în componenta sa referitoare la principiul contradictorialităţii, fiind restrâns nejustificat dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către instanţă din oficiu. 9. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, nefiind încălcate dispoziţiile din Legea fundamentală indicate de autoarea excepţiei. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, şi ale art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006: "Finanţarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, pe teritoriul cărora funcţionează acestea." – Art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă: "(2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său." 15. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 11 alin. (1) privind obligaţia statului român de a respecta obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte şi art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 120 alin. (1) care instituie principiile pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale, art. 121 alin. (1) care arată care sunt autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe şi art. 122 alin. (1) privind consiliile judeţene. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, statuând, prin prisma unor critici similare, cu privire la conformitatea acestora cu prevederile din Constituţie invocate şi în cauza de faţă. Este vorba despre Decizia nr. 165 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 28 iunie 2018, Decizia nr. 258 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 5 august 2019, şi Decizia nr. 791 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 6 martie 2020. 17. Astfel, prin Decizia nr. 165 din 27 martie 2018, Curtea a observat (paragraful 24), în ceea ce priveşte finanţarea măsurilor de protecţie, constând în servicii şi prestaţii sociale acordate persoanelor cu handicap, că, potrivit art. 94 alin. (1) coroborat cu art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, aceasta se face fie din bugetul local al comunelor, oraşelor şi municipiilor (pentru serviciile sociale care, potrivit legii, sunt organizate şi administrate de autorităţile administraţiei publice locale), fie din bugetele locale ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti sau din bugetul de stat. În acest sens, art. 32 şi 33 din actul normativ criticat prevăd că persoanele adulte cu handicap beneficiază de servicii sociale acordate la domiciliu, în comunitate, în centre de zi şi centre rezidenţiale, publice sau private, iar autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a organiza, administra şi finanţa servicii sociale destinate persoanelor cu handicap, în condiţiile legii. De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit art. 40 din Legea nr. 448/2006, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să prevadă în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum şi celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii, iar, în temeiul art. 58 alin. (10), sumele aferente anumitor prestaţii sociale destinate beneficiarilor legii se vor asigura prin bugetele proprii ale judeţelor/sectoarelor municipiului Bucureşti din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute cu această destinaţie. 18. Curtea a reţinut (paragraful 25) că Legea nr. 448/2006 prevede în mod distinct, în privinţa finanţării măsurilor de protecţie instituite, atât obligaţii în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale, respectiv consiliile locale şi consiliile judeţene sau sectoarele municipiului Bucureşti, cât şi în sarcina administraţiei publice centrale, iar, în acest sens, prevederile legale criticate stabilesc în sarcina consiliilor judeţene suportarea cheltuielilor destinate centrelor publice de îngrijire şi protejare a persoanelor cu handicap, pe teritoriul cărora funcţionează acestea. Prin urmare, prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii, nefiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. 19. Curtea a subliniat, că, astfel cum se desprinde din jurisprudenţa sa, normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. Mai mult, în legătură cu principiul previzibilităţii normei legale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvényi împotriva Ungariei, paragraful 34, că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere unei rigidităţi excesive a reglementării (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 39 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, paragraful 17). 20. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea obligaţiilor ce incumbă statului român din tratatele la care este parte, cu referire la Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, Curtea a apreciat (paragraful 26) că finanţarea măsurilor de protecţie a persoanelor cu handicap din mai multe surse ale administraţiei publice, respectiv bugetul local al comunelor, oraşelor şi municipiilor, bugetele locale ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti sau bugetul de stat, nu este de natură să contravină prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (1) privind obligaţia statului român de a respecta obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte şi art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ci sunt în acord cu principiul constituţional al protecţiei speciale de care se bucură persoanele cu handicap, reglementat de art. 50 din Constituţie. Mai mult, modul în care statul asigură resursele necesare realizării politicii naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în sensul acestor dispoziţii constituţionale, constituie un aspect de oportunitate a reglementării legale, ce ţine marja de apreciere a legiuitorului. Pentru aceleaşi considerente, Curtea a constatat (paragraful 26) că nu pot fi reţinute nici susţinerile referitoare la obligaţia constituţională a consiliilor locale şi orăşeneşti de a gestiona resursele locale. 21. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea a observat (paragraful 29) că, în legătură cu obligativitatea plăţii cheltuielilor de judecată, incluzând onorariul avocatului, de către partea care pierde procesul, a reţinut, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, că prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune, în mod necesar, ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil. În acord cu jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a reţinut (paragraful 30) că prevederile textului de lege criticat îndeplinesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, instituind criterii clare prin raportare la care instanţa de judecată poate reduce, motivat, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, apreciind asupra proporţionalităţii acestora în raport cu obiectul cauzei, valoarea sau complexitatea acesteia ori cu activitatea desfăşurată de avocat. Mai mult, aşa cum prevede expres textul de lege criticat, măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său. De altfel, în legătură cu activitatea avocatului, Curtea a statuat că acesta, prin exercitarea profesiei sale, îndeplineşte o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piaţă liberă (Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 19 februarie 2002, pronunţată în Cauza Wouters şi alţii, paragraful 49), însă orice activitate economică se desfăşoară „în condiţiile legii“, şi a reţinut că, în consecinţă, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporţională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestaţia avocaţială şi onorariul solicitat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 471 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 17 august 2017, paragraful 20). 22. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, Curtea a reţinut (paragraful 33) că principiul contradictorialităţii este un principiu fundamental al procesului civil, constituind în acelaşi timp o garanţie a respectării dreptului la apărare şi a egalităţii părţilor în procesul civil, elemente componente ale dreptului la un proces echitabil, reglementat şi de art. 14 din Codul de procedură civilă. Principiul contradictorialităţii se aplică judecăţii propriu-zise şi a executării silite, nefiind incident în faza deliberării şi a pronunţării hotărârii judecătoreşti, astfel încât Curtea a apreciat că nu este aplicabil prerogativei instanţei de a micşora, motivat, prin hotărârea pronunţată în cauză, cuantumul cheltuielilor de judecată, constând şi în onorariul avocaţilor. 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile anterior menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa în Dosarul nr. 4.853/118/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi ale art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 iulie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
