Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 605 din 10 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 260 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 605 din 10 octombrie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 260 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 48 din 23 ianuarie 2020
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 260 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Transport Auto Severin - S.A. din Vatra Dornei în Dosarul nr. 1.903/334/2017 al Judecătoriei Vatra Dornei. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.701D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât se critică o soluţie legislativă, fără a fi formulată în mod concret o excepţie de neconstituţionalitate, iar în subsidiar, pe fondul excepţiei, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 13 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.903/334/2017, Judecătoria Vatra Dornei a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 260 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost invocată de Societatea Transport Auto Severin - S.A. din Vatra Dornei cu ocazia judecării unei cauze având ca obiect suspendarea executării silite, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Finanţelor Publice Suceava.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat reprezintă temeiul de drept al inaplicabilităţii dispoziţiilor Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte calea suspendării provizorii a executării silite în materia contestaţiilor la executarea silită îndreptate împotriva actelor de executare silită a creanţelor bugetare. Consideră că reglementarea cuprinsă în art. 260 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală privează subiectul pasiv al raportului de drept fiscal de posibilitatea de a-şi valorifica necesitatea de a suspenda provizoriu, cu o cauţiune care să garanteze acoperirea eventualelor pagube aduse creditoarei fiscale, efectele unei executări silite care, în toate cazurile, are ca temei un act ce nu reprezintă o hotărâre judecătorească.
    6. În ceea ce priveşte încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, autoarea excepţiei consideră că nu se poate susţine sub nicio formă vreun motiv pentru care, doar în ceea ce priveşte Codul de procedură fiscală, calea suspendării provizorii a executării silite, care este pusă la îndemâna tuturor cetăţenilor, nu este aplicabilă. Apreciază, astfel, că se creează un cadru legal favorabil pentru creditorul bugetar şi inechitabil pentru ceilalţi subiecţi ai raportului juridic, aceştia din urmă fiind în imposibilitatea de a beneficia de dispoziţiile legale aplicabile în orice alte circumstanţe. Arată că transpunerea în realitate a acestei situaţii duce la crearea unui statut privilegiat pentru creditorul bugetar, precum şi la o lipsă de interes şi celeritate din partea agenţilor fiscali în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor debitorilor împotriva actelor de impunere. Autoarea excepţiei susţine că titlul de creanţă, chiar contestat, va fi pus în executare, acesta neputând fi blocat întrucât lipseşte instrumentul suspendării provizorii, iar pe calea dreptului comun instanţele dau termene prea largi, astfel încât operatorul economic rămâne rapid fără resurse în conturi. În acest context, susţine că în condiţiile în care nu ar fi existat art. 260 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, Ministerul Finanţelor ar fi fost egal cu toţi ceilalţi destinatari ai prevederilor art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, care instituie calea suspendării executării silite.
    7. Cu privire la principiul liberului acces la justiţie, autoarea excepţiei susţine că prin conţinutul lor normativ prevederile de lege criticate înlătură efectiv dreptul la ultima modalitate de remediere. Subiectului (debitor fiscal) îi este îngrădită grav, fără niciun motiv şi fără o altă modalitate alternativă, posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru apărarea dreptului său, drept constând în protejarea de îndată şi în siguranţă a lichidităţilor, în special în faţa creditorului bugetar, protecţie pe care, în schimb, art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă i-o conferă în faţa oricărui alt creditor.
    8. Judecătoria Vatra Dornei, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţânduse numai asupra admisibilităţii acesteia.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 260 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, potrivit cărora „Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, nu sunt aplicabile.“
    13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“, şi celor ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 260 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, criticate în cauză, preiau soluţia legislativă cuprinsă în art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fără a aduce schimbări în ceea ce priveşte substanţa lor normativă, singurele modificări ce pot fi decelate fiind simple ajustări terminologice. Astfel, în reglementarea cuprinsă în art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se făcea trimitere la prevederile art. 403 alin. (4) din vechiul Cod de procedură civilă, în sensul că „dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.“ Prin art. 260 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, legiuitorul a renunţat la indicarea exactă a prevederilor din reglementarea procesual civilă care se referă la suspendarea provizorie a executării silite şi a optat doar pentru indicarea instituţiei prin utilizarea denumirii sale.
    15. Curtea constată faptul că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 248 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, Decizia nr. 830 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 11 decembrie 2012, şi Decizia nr. 43 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 20 martie 2013, Curtea pronunţându-se în sensul conformităţii acesteia cu Legea fundamentală.
    16. Prin deciziile precitate, cu privire la critica de neconstituţionalitate ce vizează pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea a stabilit că „dreptul fiscal şi procedura fiscală fac parte din dreptul public, ceea ce înseamnă că subiecţii unor atari raporturi nu pot fi egali în drepturi şi obligaţii. Astfel, unul dintre subiectele raportului de drept fiscal, şi anume organul fiscal, are o poziţie dominantă, fiind înzestrat cu exerciţiul puterii de stat“. De asemenea, Curtea a reţinut că „în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, şi contribuabil, în calitate de debitor al obligaţiei fiscale, cele două părţi nu se situează pe poziţii de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, şi, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalităţii în faţa legilor prevăzut de art. 16 din Constituţie.“
    17. Curtea a mai reţinut, totodată, că „existenţa unei obligaţii exprese a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituţie, şi a unei obligaţii a statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile sale faţă de cetăţeni şi agenţii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie.“ Curtea reţine că reglementarea criticată din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală instituie o derogare de la Codul de procedură civilă, raţiunea sa constând în faptul că asigură celeritatea desfăşurării procedurilor fiscale şi, în final, ritmicitatea încasărilor la bugetul de stat, ceea ce constituie o justificare obiectivă şi rezonabilă a acestei excepţii de la regula consacrată de prevederile Codului de procedură civilă.
    18. Raportat la critica privind pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, prin jurisprudenţa amintită, Curtea a constatat că „dispoziţiile criticate din Codul de procedură fiscală nu îngrădesc accesul liber al persoanei la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, ci, dimpotrivă, dau posibilitatea părţii interesate de a introduce, în anumite condiţii, contestaţie la executare şi împotriva titlului executoriu.“
    19. Astfel, Curtea a învederat faptul că în cazul în care debitorii nu îşi plătesc de bunăvoie obligaţiile fiscale, legiuitorul a prevăzut că pentru stingerea acestora organele fiscale competente vor proceda la executarea silită. Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare competent, titlul de creanţă devenind titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege. Prin urmare, executarea silită este o etapă procedurală ulterioară stabilirii obligaţiilor fiscale prin titlul de creanţă şi alte acte administrative fiscale, împotriva cărora persoana vătămată poate formula contestaţie, în temeiul art. 268 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal. Mai mult, în temeiul prevederilor art. 278 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul expres stabilit de lege, ceea ce presupune că executarea silită nu mai poate avea loc.
    20. Aşa fiind, Curtea a constatat că „acest mijloc procedural de contestare a titlului de creanţă conferă garanţii suficiente în sensul efectivităţii dreptului de acces la justiţie, astfel încât măsura procesuală prevăzută de Codul de procedură civilă ar fi de natură doar să genereze tergiversarea executării obligaţiilor fiscale.“ Curtea a subliniat, totodată, că „în temeiul dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate să reglementeze prin lege norme de procedură, cu condiţia ca acestea să nu fie contrare Constituţiei. Împrejurarea că nu se aplică dispoziţiile referitoare la suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţa preşedinţială nu are semnificaţia încălcării dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, câtă vreme, anterior executării silite, debitorul a putut uza de toate căile legale pentru a stabili cu claritate atât suma datorată, cât şi termenul de plată sau a suspendat chiar, la instanţa competentă, executarea actului administrativ fiscal, beneficiind astfel de suficiente garanţii privind accesul liber la justiţie.“
    21. Distinct de cele mai sus menţionate, prin Decizia nr. 375 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2019, Curtea a subliniat că legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege. De asemenea, Curtea a subliniat că procedura executării silite a creanţelor fiscale asigură garanţii suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare prin însuşi faptul că oferă posibilitatea de a contesta executarea, iar, în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau a înseşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Curtea a constatat, de asemenea, că normele juridice privind administrarea şi executarea creanţelor fiscale sunt derogatorii de la dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă, fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant.
    22. În acest context, Curtea a precizat că în dreptul comun executarea silită, ca cea de-a doua fază a procesului civil, reprezintă procedura prin intermediul căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ori printrun act executoriu, îl constrânge, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său care nu îşi execută de bunăvoie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu să le ducă la îndeplinire în mod silit. Potrivit reglementărilor speciale existente în materia creanţelor fiscale, în situaţia în care contribuabilii nu şi-au executat obligaţiile fiscale la data la care acestea au devenit exigibile, ia naştere, la această dată, dreptul statului de a trece la executarea silită a creanţelor fiscale fără a fi necesară o acţiune în justiţie, în urma căreia să i se confere statului, prin instituţiile sale reprezentative, dreptul de a executa silit creanţa fiscală sau orice altă procedură prealabilă cu caracter judiciar. Aşa fiind, în timp ce, potrivit Codului de procedură civilă, executarea silită se realizează numai în temeiul unui titlu executoriu, prin aceasta înţelegându-se hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, în domeniul fiscal, titlul de creanţă fiscală devine ope legis titlu executoriu, dându-se astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Transport Auto Severin - S.A. din Vatra Dornei în Dosarul nr. 1.903/334/2017 al Judecătoriei Vatra Dornei şi constată că prevederile art. 260 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Vatra Dornei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 10 octombrie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 605 din 10 octombrie 2019

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016