Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea BVA Coal - SRL din Iaşi în Dosarul nr. 191/45/2017 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.600D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 17 iulie, în prezenţa reprezentantului Societăţii BVA Coal - SRL din Iaşi, doamna avocat Brigitta-Elena Niţoi-Schlich din Baroul Iaşi, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu, şi fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 27 septembrie 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 25 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 191/45/2017, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea BVA Coal - SRL din Iaşi într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face, respectiv emiterea unei decizii de eliberare a unei garanţii constituite. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neclare, lipsite de previzibilitate şi lasă loc arbitrariului organelor fiscale. Acestea permit organului fiscal să nu mai dispună ridicarea măsurii asigurătorii dacă a formulat sesizare penală, fără însă a face vreo referire la menţinerea în continuare a obligativităţii organului fiscal de a emite titlul de creanţă. Or, în lipsa titlului de creanţă - act administrativ împotriva căruia dispoziţiile legale permit contribuabilului a urma calea administrativă de contestare şi, ulterior, de sesizare a instanţei de judecată -, contribuabilul nu are calea legală de a accede la justiţie. 5. Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că scopul măsurilor asigurătorii (sechestrul asigurător fiscal şi poprirea) este acela de a preveni riscul ca debitorul să obstrucţioneze procesul de colectare a creanţelor fiscale. 6. Cu titlu de noutate, în noul Cod de procedură fiscală, spre deosebire de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, legiuitorul a introdus o cauză de încetare de drept a măsurilor asigurătorii fiscale, condiţionând îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv sesizarea organelor de urmărire penală şi dispunerea de măsuri asigurătorii de către organele judiciare penale. Noul Cod de procedură fiscală edictează, aşadar, o regulă pentru soluţionarea concursului între măsurile asigurătorii dispuse în cadrul procedurii fiscale şi măsurile asigurătorii dispuse în cursul procesului penal, evident pornind de la premisa că procesul penal a fost declanşat ca urmare a sesizării organelor fiscale şi există identitate de obiect între cele două tipuri de măsuri asigurătorii. Pornind de la aceste ipoteze, legiuitorul a considerat că măsurile de indisponibilizare cu caracter fiscal trebuie să înceteze în momentul instituirii măsurilor asigurătorii cu caracter penal, promovând pe cale de consecinţă o obligaţie ce incumbă organelor judiciare penale (procuror, judecător de cameră preliminară, instanţă), respectiv aceea de notificare a organelor fiscale când s-a dispus indisponibilizarea unor bunuri/creanţe ca efect al dispunerii de măsuri asigurătorii. 7. Cele două tipuri de măsuri nu se exclud reciproc şi nu s-au exclus în vechea reglementare, chiar în lipsa unei prevederi exprese, scopul comun al acestor măsuri fiind indisponibilizarea bunurilor/creanţelor pentru a se putea asigura recuperarea debitelor ce au fost eludate de la plata către bugetul general consolidat. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul şi-a exprimat punctul de vedere, arătând că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, având în vedere faptul că ea vizează, în realitate, o omisiune de reglementare. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015: „Prin excepţie de la prevederile alin. (7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii încetează de drept la data la care au fost luate măsuri asigurătorii potrivit Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.“ 13. Curtea observă că prevederile art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 31 august 2017. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate în forma iniţială, întrucât continuă să îşi producă efecte în cauză. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), în componenta sa privind calitatea legii, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. Se mai invocă şi art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţia menţionată. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în fapt, în perioada 14 mai - 19 august 2015, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a efectuat un control asupra înscrisurilor deţinute de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a activităţii financiar-contabile şi economice a acesteia. În urma verificărilor efectuate, inspectorii fiscali au considerat că societatea se face vinovată pentru neplata impozitului pe profit pentru venitul realizat în urma unor activităţi desfăşurate, constatând că datorează bugetului de stat o sumă de bani în cuantum de 2.270.961 lei. S-a procedat la aplicarea de măsuri asigurătorii, fiind emisă o decizie a organului fiscal în acest sens. Faţă de această situaţie, autoarea excepţiei a înţeles să constituie o garanţie, depusă la Trezoreria Constanţa, în cuantum egal cu suma pretinsă. La data de 17 septembrie 2015, organele fiscale au ridicat măsurile asigurătorii prin decizie. 16. La 15 martie 2016, în lipsa unui titlu de creanţă şi a unei decizii de impunere, societatea s-a adresat organelor fiscale, solicitând emiterea unei decizii privind eliberarea garanţiei. Acestea au dat un răspuns în sensul că poate solicita o astfel de cerere doar după expirarea unui termen de 6 luni, fapt ce a determinat societatea să formuleze o nouă cerere la data de 4 iulie 2016 (după trecerea celor 6 luni), însă organele fiscale au reiterat la data de 9 august 2016 refuzul de restituire a garanţiei, invocând prevederile art. 213 alin. (8) din Codul de procedură fiscală. La data de 4 ianuarie 2017, cererea a fost reiterată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, dar în data de 27 februarie 2017 i s-a comunicat acelaşi răspuns. 17. Curtea reţine că problema principală este legată, de fapt, de refuzul organelor fiscale de a emite o decizie de eliberare a garanţiei. De asemenea, Curtea observă că acţiunea introdusă de societate este o acţiune formulată în contencios administrativ - acţiune de a face, respectiv de emitere a unei decizii privind eliberarea garanţiei constituite. 18. Curtea constată că prevederile legale criticate se referă la ipoteza în care au fost instituite măsuri asigurătorii, cu alte cuvinte, la ipoteza în care există o decizie de instituire a unor astfel de măsuri. În ipoteza în care există o astfel de decizie, Curtea constată că în privinţa acesteia sunt aplicabile prevederile art. 213 alin. (8), care stipulau, în anul 2016, că împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat putea face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă. Aşadar, partea afectată de această măsură se poate adresa instanţei de contencios administrativ. 19. Însă în situaţia de faţă o astfel de decizie nu există. În aceste condiţii, chiar în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, decizia Curţii Constituţionale nu ar putea avea niciun efect concret asupra cauzei, în sensul că textul nu are aplicabilitate în cauza respectivă. Aşadar, în aceste condiţii, textele criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate formulată este inadmisibilă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea BVA Coal - SRL din Iaşi în Dosarul nr. 191/45/2017 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 septembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
