Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.318/211/2017 şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.358D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 25 iunie 2020, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 9 iulie 2020, când a constatat că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbaterea publică, astfel că a amânat pronunţarea pentru data de 16 iulie 2020, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea civilă nr. 9.670/CC/2017 din 7 august 2017, pronunţată în Dosarul nr. 16.318/211/2017, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, excepţie ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite pornite în vederea realizării unei creanţe decurgând din anumite facturi emise pentru servicii de salubritate prestate consumatorului debitor. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că factura emisă de către furnizorul de servicii de utilităţi publice reprezintă un act unilateral ce emană de la acesta, care poate avea, în mod obişnuit, numai valoarea unui înscris sub semnătură privată, supus aprecierii instanţei, prin prisma valorii sale probatorii. Raporturile dintre furnizor şi beneficiar în legătură cu prestarea serviciilor de utilităţi publice sunt trasate numai prin contractul încheiat în acest sens, care este asumat expres de către consumator, prin semnătură, ceea ce denotă acordul său explicit asupra termenilor raportului juridic. Nu aceeaşi este situaţia facturii eliberate unilateral de către furnizor. Prin textul de lege criticat nu s-a făcut nicio diferenţiere după cum factura emisă de către prestator este sau nu asumată expres de către beneficiar. Or, prin atribuirea de titlu executoriu unui înscris unilateral emanând chiar de la creditor, fără a fi însuşit explicit de către debitor, se încalcă dreptul la un proces echitabil, raportat la specificul pe care îl presupune procedura de încuviinţare a executării silite. Sunt nesocotite egalitatea de arme şi dreptul la apărare în cazul în care factura necomunicată consumatorului şi neacceptată expres de acesta este susceptibilă de a sta la baza iniţierii urmăririi împotriva sa, la solicitarea operatorului de servicii. În procedura de încuviinţare a executării silite, debitorul nu poate invoca niciun fel de apărări şi nu pot fi cercetate nici fondul relaţiei intervenite între creditor şi debitor, prin prisma contractului de furnizare a serviciilor de utilităţi publice încheiat, şi nici executarea lui de către prestator. Totodată, prevederile criticate nu satisfac exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, utilizatorul neputând anticipa dacă neplata facturii determină demararea executării silite sau, dimpotrivă, este necesară promovarea unei acţiuni civile de către prestator. Se încalcă şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, întrucât instanţele judecătoreşti nu îşi mai pot exercita prerogativa exclusivă de înfăptuire a justiţiei. 5. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, considerând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală invocate. 7. Avocatul Poporului nu şi-a exprimat punctul de vedere, arătând că a ridicat direct excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate în cauza de faţă, aceasta fiind soluţionată prin Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare: „(6^1) Factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu.“ 11. În opinia instanţei autoare a excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 51/2006 stabileşte cadrul juridic şi instituţional unitar, obiectivele, competenţele, atribuţiile şi instrumentele specifice necesare înfiinţării, organizării, gestionării, finanţării, exploatării, monitorizării şi controlului furnizării/prestării reglementate a serviciilor comunitare de utilităţi publice. În înţelesul legii menţionate, serviciile comunitare de utilităţi publice sunt definite ca totalitatea activităţilor reglementate prin această lege şi prin legi speciale, care asigură satisfacerea nevoilor esenţiale de utilitate şi interes public general cu caracter social ale colectivităţilor locale, cu privire la alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate, colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale, alimentarea cu energie termică în sistem centralizat, salubrizarea localităţilor, iluminatul public, alimentarea cu gaze naturale, administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, transportul public local, transportul public local de călători, precum şi altele asemenea (art. 1 din Legea nr. 51/2006). 13. În cauză, critica de neconstituţionalitate, referitoare la caracterul de titlu executoriu pe care legea îl recunoaşte facturii emise pentru furnizarea de servicii de utilităţi publice, a fost formulată în contextul recuperării unui debit generat de neachitarea unei facturi pentru prestarea unor servicii de salubrizare. 14. Prin Decizia nr. 188 din 21 martie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 22 mai 2017, Curtea a examinat constituţionalitatea prevederilor similare cuprinse în art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, potrivit cărora factura emisă pentru furnizarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu. Prin decizia citată (paragraful 24), Curtea a constatat că art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă prevede că „Sunt, de asemenea, titluri executorii şi pot fi puse în executare silită: [...] titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie“. Curtea a reţinut că această categorie de „alte titluri executorii“ este una mai largă şi cuprinde şi acele înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie. În cazul acestora din urmă, Curtea a observat că textul nu distinge nici după emitenţii sau beneficiarii înscrisurilor, nici după cum sunt înscrisuri autentice sau sub semnătură privată şi nici după cum sunt înscrisuri pe suport informatic, pe suport electronic sau pe suport de hârtie. Prin urmare, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, Curtea a reţinut că, în privinţa acestor din urmă înscrisuri, pentru a fi titluri executorii, este necesar şi suficient ca legea să le recunoască putere executorie sau, mai exact, să prevadă că pot fi puse în executare silită. 15. În acest context, Curtea a constatat că prevederile art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, care prevăd că „Factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu“, se încadrează în categoria prevăzută de Codul de procedură civilă ca fiind „alte titluri executorii“ şi cărora legea le recunoaşte putere executorie. Curtea a subliniat că, în situaţia în care utilizatorii debitori nu recunosc sumele datorate/cuprinse în factura care constituie titlu executoriu, aceştia pot contesta aceste sume, în condiţiile legii, fiind respectat, astfel, dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare (paragraful 24). 16. Prin decizia menţionată, Curtea a făcut trimitere şi la textul cuprins în Legea nr. 51/2006, ca lege generală în materie, observând că, prin această reglementare, legiuitorul a uniformizat legislaţia aplicabilă pentru toate serviciile de utilităţi publice, astfel încât toţi operatorii de servicii de utilităţi publice să poată beneficia de puterea de titlu executoriu a facturilor emise pentru asemenea servicii. Curtea a constatat că legiuitorul a optat pentru o atare soluţie legislativă având în vedere domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizare, împrejurare faţă de care se poate asigura şi continuitatea acestora. 17. De altfel, prin conferirea de valoare executorie unui document care atestă o obligaţie de plată, textul face aplicarea principiului consacrat de art. 632 din Codul de procedură civilă, în sensul că executarea silită se poate face nu numai pe baza unei hotărâri judecătoreşti învestite cu formulă executorie, ci şi în virtutea unui titlu executoriu prevăzut de lege. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite şi să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu (a se vedea Decizia nr. 380 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 574 din 12 august 2011). 18. De asemenea, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 805 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 211 din 18 martie 2019, paragrafele 24 şi 25, referitor la factura emisă pentru furnizarea de servicii de utilităţi, că, potrivit art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, data emiterii se înscrie pe factură, iar termenul de scadenţă se calculează de la această dată, astfel încât beneficiarii serviciului comunitar de utilitate publică se pot conforma obligaţiilor rezultate din contractul de furnizare a acestui serviciu. Mai mult, textul legal criticat prevede că factura se emite cel târziu la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată, fiind un element previzibil şi determinat care se caracterizează prin periodicitate şi constanţă, beneficiarul serviciului neputând invoca necunoaşterea acestei date de referinţă. 19. Totodată, Curtea a observat că legiuitorul a acordat beneficiarilor serviciului public o perioadă de graţie, de până la 30 de zile de la data scadenţei, la expirarea căreia se aplică penalităţi de întârziere care se datorează cu prima zi după data scadenţei, sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, fără ca valoarea lor totală să depăşească valoarea facturii, şi se constituie venit al operatorului [art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006]. În acest context, Curtea a reţinut că norma nu este lipsită de precizie, claritate şi previzibilitate, termenele prevăzute de lege fiind suficiente atât pentru comunicarea şi primirea facturii, cât şi pentru achitarea contravalorii acesteia. 20. În consecinţă, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile formulate de autoarea prezentei excepţii, caracterul de titlu executoriu al facturii de utilităţi nefiind de natură să contravină dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil şi neaducând atingere prerogativelor instanţelor judecătoreşti conferite acestora prin lege în ceea ce priveşte procedura executării silite. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.318/211/2017 şi constată că dispoziţiile art. 42 alin. (6^1) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 iulie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
