Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de Artis Film Produktion GMBH în Dosarul nr. 4.485/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.684D/2017. 2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Centrul Naţional al Cinematografiei, domnul avocat Constantin Ghizdavat, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 615D/2018 şi nr. 994D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Artis Film România - S.R.L. şi de Artis Film Produktion GMBH în dosarele nr. 467/2/2015 şi nr. 470/2/2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal răspunde, pentru partea Centrul Naţional al Cinematografiei, domnul avocat Constantin Ghizdavat, cu împuternicire avocaţială depusă la dosare. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 615D/2018 şi nr. 994D/2018 la Dosarul nr. 2.684D/2017, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales al părţii Centrul Naţional al Cinematografiei, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că dispoziţia legală criticată este o normă cu caracter special şi nu contravine art. 16 şi art. 129 din Constituţie, autorii excepţiei urmărind schimbarea unei proceduri judiciare, prin adăugarea unui grad de jurisdicţie. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, textul criticat, prevăzând atacarea la instanţă a actelor emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, respectă principiul egalităţii în drepturi şi asigură accesul liber la justiţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin încheierile din 11 octombrie 2017, 16 aprilie 2018 şi 27 aprilie 2018, pronunţate în dosarele nr. 4.485/2/2014, nr. 467/2/2015 şi nr. 470/2/2015, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia. Excepţia a fost ridicată de Artis Film Produktion GMBH şi Artis Film România - S.R.L. în calea de atac a recursului formulat în cauze având ca obiect anularea unor acte emise de Centrul Naţional al Cinematografiei, în cadrul procedurii de selecţie a beneficiarilor unor credite finanţate de acest organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul cinematografiei. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin, în esenţă, că art. 50 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, prin eliminarea oricărei căi de atac împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, încalcă prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cărora, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. 10. Autoarele excepţiei arată că nu există niciun motiv invocat de legiuitor pentru a decide restrângerea dreptului la dublul grad de jurisdicţie, iar procedura reglementată de art. 50 alin. (1)-(4) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 este relativ similară procedurii reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cu toate acestea, fără nicio justificare, art. 50 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 elimină orice cale de atac împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, spre deosebire de art. 20 din Legea nr. 554/2004, care arată că pot fi atacate cu recurs toate hotărârile pronunţate de instanţa de fond în materia contenciosului administrativ. 11. Autoarele excepţiei afirmă că, din perspectiva acestei diferenţe legislative, dispoziţiile legale criticate, contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie, discriminează persoanele fizice sau juridice interesate de procedura acordării creditului direct, prin aceea că nu li se garantează dublul grad de jurisdicţie de care beneficiază toate celelalte persoane implicate în litigii de contencios administrativ. 12. În final, autoarele excepţiei, în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate formulate, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la eliminarea dublului grad de jurisdicţie în anumite materii, respectiv Decizia nr. 500 din 15 mai 2012. 13. Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 50 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia sunt constituţionale, având în vedere că prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate se urmăreşte, în realitate, schimbarea unei proceduri judiciare speciale, prin adăugarea unei căi de atac, neprevăzută în respectivul act normativ. Înalta Curte constată că nu se poate reţine existenţa vreunei încălcări a art. 129 din Constituţie, în condiţiile în care această normă constituţională, prin sintagma „în condiţiile legii“, lasă legiuitorului posibilitatea de a reglementa căile de atac ce se pot exercita de către cei interesaţi împotriva hotărârilor judecătoreşti în diverse materii. Totodată, instanţa arată că nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, având în vedere că părţile unui litigiu care se desfăşoară în temeiul unui act normativ special, cum este Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, nu se află în situaţie identică şi nici măcar comparabilă cu cei care iniţiază un litigiu în temeiul dispoziţiilor de drept comun prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Guvernul, în Dosarul nr. 2.684D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, deoarece textul reglementează exercitarea unei căi de atac împotriva unei decizii pronunţate de o comisie de soluţionare a contestaţiilor, formulată în cadrul procedurii de selecţie a beneficiarilor unor credite finanţate de Centrul Naţional al Cinematografiei. Aşadar, nu este un act administrativ prin care s-au aplicat sancţiuni, ci este o procedură judiciară specială, permisă de art. 129 din Constituţie, care lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac. Această interpretare a art. 129 din Constituţie nu a fost invalidată de Curtea Constituţională prin deciziile invocate de autoare. Totodată, nu se poate reţine nici critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie privind egalitatea de tratament în faţa legii, deoarece părţile din litigiile având ca obiect procedura reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 sunt o categorie diferită, care participă la o procedură administrativă, aspect ilustrat tocmai de reglementarea acestei proceduri speciale în cadrul acestui act normativ, iar nu prin trimitere la cadrul normativ general în materia contenciosului administrativ. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 4 august 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Decizia Curţii de Apel Bucureşti emisă în soluţionarea acestor contestaţii este definitivă şi irevocabilă.“ 19. Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „De la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească «definitivă şi irevocabilă» sau, după caz, «irevocabilă» se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească «definitiv㻓. 20. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. 21. Curtea, cu titlu prealabil, reţine că, potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, aceasta reglementează cadrul general de desfăşurare a activităţilor din domeniul cinematografiei, susţinerea dezvoltării industriei filmului, a culturii şi educaţiei cinematografice în România, modul de constituire şi de utilizare a resurselor financiare necesare pentru realizarea, distribuirea, exploatarea şi arhivarea creaţiilor cinematografice naţionale, administrarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cinematografiei naţionale, precum şi organizarea Centrului Naţional al Cinematografiei ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul cinematografiei. 22. Centrul Naţional al Cinematografiei, potrivit art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, se reorganizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul cinematografiei, instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor. Activitatea Centrului Naţional al Cinematografiei, precum şi a unităţilor din subordine se finanţează din venituri proprii şi din subvenţii alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor. 23. Fondul cinematografic este instituit pentru asigurarea mijloacelor financiare necesare dezvoltării activităţii cinematografice, precum şi pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Centrului Naţional al Cinematografiei şi se constituie din resursele financiare stabilite potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005. 24. Curtea observă că în cuprinsul capitolului V - „Mecanisme şi modalităţi de finanţare a unor activităţi din Fondul cinematografic“ din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, art. 3 lit. l) şi m) reglementează două tipuri de finanţări: prin acordarea de credit direct - credit financiar rambursabil, fără dobândă, acordat din Fondul cinematografic în urma câştigării unui concurs pentru producţia de film şi dezvoltarea de proiecte, în conformitate cu prevederile regulamentului - şi prin acordarea de sprijin financiar nerambursabil - sume nerambursabile atribuite din Fondul cinematografic, sprijinul financiar automat pentru succes de public şi calitate artistică, pentru distribuirea şi exploatarea în cinematografe a filmelor româneşti sau cu participare românească ori pentru organizarea sau participarea la festivaluri şi târguri de profil, precum şi pentru susţinerea unor programe de cultură şi educaţie cinematografică sau pentru funcţionarea cinematografului de artă. 25. Conform art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, creditele directe se acordă, în condiţiile ordonanţei, de Centrul Naţional al Cinematografiei, din Fondul cinematografic, persoanelor fizice şi juridice autorizate şi înscrise în Registrul cinematografiei. 26. Art. 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 prevede că nerespectarea procedurilor privind acordarea creditului direct pentru producţie şi dezvoltare de proiect poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la anunţarea rezultatelor sesiunii de concurs, la Ministerul Culturii şi Cultelor; ministrul de resort, prin ordin, numeşte o comisie de soluţionare a contestaţiilor formată din 5 membri, comisie care se pronunţă în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiilor. Hotărârile comisiei de soluţionare a contestaţiilor pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti, în 30 de zile de la comunicare, iar, potrivit dispoziţiilor legale criticate prin prezenta excepţie - art. 50 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 -, decizia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă. 27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarele acesteia critică, în esenţă, lipsa căii de atac împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti în procedura selectării beneficiarilor de credite finanţate de Centrul Naţional al Cinematografiei. 28. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 129 din Constituţie, Curtea reţine că, aşa cum a stabilit în jurisprudenţa sa, nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 380 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 22 august 2017, paragraful 17). 29. De asemenea, Curtea a reţinut că, astfel cum s-a stabilit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se referă la posibilitatea efectivă de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de convenţie (Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunţată în Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000, paragraful 157) şi, în consecinţă, „nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac“. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, Curtea a statuat că „accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac“. În acest sens este şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. 30. Având în vedere aceste considerente, Curtea nu poate primi susţinerea potrivit căreia lipsa căii de atac împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti ar contraveni prevederilor constituţionale referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât procedura selectării beneficiarilor de credite pentru realizarea de proiecte cinematografice finanţate de Centrul Naţional al Cinematografiei este o procedură specială, guvernată de celeritate, legiuitorul instituind o cale de atac administrativă soluţionată de Comisia de soluţionarea a contestaţiilor, urmată de etapa judecătorească desfăşurată în faţa Curţii de Apel Bucureşti. 31. Totodată, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 50 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 discriminează persoanele fizice sau juridice interesate de procedura acordării creditului direct, prin aceea că nu li se garantează dublul grad de jurisdicţie de care beneficiază toate celelalte persoane implicate în litigii de contencios administrativ. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că problema încălcării principiului egalităţii şi nediscriminării se pune atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată). Or, părţile unui litigiu promovat în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005, ordonanţa care prevede o procedură specială, guvernată de principiul celerităţii, nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu părţile care iniţiază un litigiu în baza reglementării generale a contenciosului administrativ - Legea nr. 554/2004 -, aşa încât tratamentul juridic este diferit. 32. În ceea ce priveşte invocarea jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional prin care aceasta a sancţionat eliminarea singurei căi de atac într-o anumită materie, prin Decizia nr. 507 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 29 august 2018, paragraful 30, Curtea a considerat că se impun anumite precizări. Astfel, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, potrivit cărora „Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă“, încalcă prevederile art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 24 alin. (1), ale art. 124 alin. (2), ale art. 129, precum şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie. Soluţia de admitere a Curţii reprezintă un reviriment jurisprudenţial în materie, justificat de anumite împrejurări factuale, şi anume prevenirea unor viitoare condamnări ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pornind de la constatarea că, în baza acestui text, în practică, unele instanţe de judecată, în lipsa unei căi de atac împotriva hotărârilor pe care le pronunţă, absolutizează prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în materia circulaţiei pe drumurile publice, fără a-şi mai exercita rolul activ în ceea ce priveşte administrarea tuturor probelor utile, pertinente şi concludente în cauză, respingând astfel plângerile contravenţionale fără a intra în cercetarea fondului. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în materia contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunţate de judecătorie se aduce atingere principiului accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, golindu-se astfel de conţinut principiul exercitării căilor de atac. Aşadar, premisele ce au stat la baza soluţiei de admitere pronunţate prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 au avut în vedere contextul special configurat din o serie de elemente specifice, şi anume: materia contravenţiilor, posibila aplicare a garanţiilor stabilite de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi riscul unor condamnări în faţa instanţei de contencios a drepturilor omului pe fondul unei anumite practici judecătoreşti, prin care instanţele de judecată nu mai realizează un control efectiv de legalitate şi temeinicie asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Prin urmare, considerentele deciziei prin care instanţa de contencios constituţional a sancţionat eliminarea singurei căi de atac într-o anumită materie nu sunt aplicabile prezentei cauze. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Artis Film Produktion GMBH şi de Artis Film România - S.R.L. în dosarele nr. 4.485/2/2014, nr. 467/2/2015 şi nr. 470/2/2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 50 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
