Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Simona Ildiko Meici în Dosarul nr. 14/325/2020 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 417D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că autoarea invocă o pretinsă discriminare între alte autorităţi publice şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., denumită în continuare C.N.A.I.R. - S.A., şi în sensul că aceasta din urmă ar putea invoca fapta de a circula fără rovinietă valabilă drept o contravenţie continuă. Or, art. 16 din Constituţie consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, nu a persoanelor juridice. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 2.796 din 3 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 14/325/2020, Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost ridicată de Simona Ildiko Meici într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 sunt discriminatorii, stabilind în afara cadrului legal că fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă. 6. Se arată că, potrivit art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) - respectiv termenul de 6 luni - curge de la data încetării săvârşirii faptei, iar contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp. 7. Se apreciază că, având în vedere că, potrivit art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, tariful de utilizare se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum este definită la alin. (1) lit. d), cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea, săvârşirea faptei contravenţionale încetează la momentul în care petenta a intrat pe un sector de drum aflat în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea. Însă, în România, conform condiţiilor administrativ-teritoriale, nu există posibilitatea de a circula numai pe drumuri aflate în extravilanul localităţilor, aşa încât contravenţia pedepsită de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 nu poate fi continuă, astfel că se stabileşte un regim discriminatoriu între contravenţiile reglementate de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 şi alte tipuri de contravenţii. Astfel, la edictarea dispoziţiilor criticate, legiuitorul a încălcat prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât stabileşte un privilegiu pentru C.N.A.I.R. - S.A., în comparaţie cu alte autorităţi publice, stabilind un caracter de continuitate a unei fapte contravenţionale ce nu prezintă această caracteristică. 8. Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate nu sunt discriminatorii, menţionarea caracterului continuu al contravenţiei fiind doar o precizare expresă a formei acesteia, care nu derogă de la dreptul comun, deplasarea fiind o rezoluţie unică a conducătorului auto. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece egalitatea în drepturi este prin ea însăşi o egalitate de şanse pe care Constituţia o acordă tuturor cetăţenilor, acesta fiind sensul dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), care garantează egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări, a cetăţenilor, şi anume persoanele fizice şi persoanele juridice private. Astfel, în ceea ce priveşte sfera de aplicare a principiului egalităţii, mai precis titularii şi beneficiarii egalităţii, Curtea Constituţională, în Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, a statuat că textul art. 16 alin. (1) ar fi aplicabil, în cazul persoanelor colective faţă de care s-a promovat un tratament juridic diferenţiat, numai dacă astfel regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Astfel spus, principiul constituţional al egalităţii vizează persoanele fizice, iar pe cele juridice doar în măsura în care prin inegalitatea lor de tratament juridic sunt afectate drepturile subiective ale unor titulari individuali. În plus, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 512 din 18 noiembrie 2004, aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create. Principiul egalităţii în drepturi prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. În concluzie, principiul egalităţii în drepturi prevăzut de Constituţie nu este aplicabil în raporturile dintre autorităţile publice. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424 din 27 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă.“ 14. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea acesteia critică faptul că, în mod discriminatoriu, prin textul de lege supus controlului de constituţionalitate, fapta de a circula fără rovinietă valabilă este calificată drept contravenţie continuă, aceasta săvârşind doar o singură faptă. 16. Referitor la obiectul de reglementare al Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 257 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 27 iunie 2013, sau Decizia nr. 607 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 10 februarie 2020, paragrafele 16 şi 17, Curtea a statuat că dispoziţiile acestui act normativ au ca obiect tarifarea utilizării şi a trecerii pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi instituie reguli speciale privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, pentru diferite categorii de autovehicule şi de proprietari şi utilizatori ai acestora, stabilind acelaşi regim juridic în cadrul fiecărei categorii şi prevăzând în mod diferit de la o categorie la alta, în funcţie de particularităţile acestora. De asemenea, Curtea a reţinut că, potrivit art. 1 alin. (1) lit. e) şi j) şi alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, tariful de utilizare reprezintă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, concesionată Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.; rovinieta constituie înregistrarea în format electronic a tarifului de utilizare, iar rovinieta valabilă reprezintă înregistrarea în baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei - SIEGMCR - a informaţiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru un vehicul, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde data şi ora pentru care se efectuează verificarea. Potrivit art. 1 alin. (1) lit. n) din ordonanţă, SIEGMCR este sistemul informatic ce permite înregistrarea în format electronic a informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea şi controlul achitării tarifului de utilizare şi de trecere. 17. Cu privire la denumirea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., prin Decizia nr. 536 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 13 noiembrie 2017, paragraful 13, Curtea a observat că aceasta a fost schimbată în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prin art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016. 18. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 16, potrivit căreia dispoziţiile supuse controlului sunt discriminatorii, stabilind în afara cadrului legal că fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă, se constată netemeinicia acestei susţineri, întrucât obligaţia de plată a rovinietei se aplică în mod egal tuturor destinatarilor, şi anume utilizatori străini şi români, pentru toate vehiculele înmatriculate care utilizează reţeaua de drumuri naţionale din România. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 19. Cu privire la calificarea de principiu a contravenţiei reglementate prin textul de lege criticat drept „continuă“, prin Decizia nr. 536 din 13 iulie 2017, precitată, paragraful 17, şi Decizia nr. 414 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 29 august 2018, paragraful 21, Curtea a reţinut că aceasta exprimă opţiunea legiuitorului de a nu sancţiona prelungirea în timp a activităţii contravenţionale, acordând un beneficiu utilizatorilor care au circulat de mai multe ori fără să plătească rovinietă, în intervalul temporal reglementat de art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, potrivit căruia, „Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal de constatare a contravenţiei se comunică contravenientului în termen de cel mult 2 luni de la data aplicării sancţiunii contravenţiei. În intervalul de la data săvârşirii contravenţiei până la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenţiei nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelaşi vehicul.“ 20. În final, cât priveşte susţinerile privind existenţa unui regim discriminatoriu între contravenţiile reglementate de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 şi alte tipuri de contravenţii, precum şi cele referitoare la stabilirea unui privilegiu pentru Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. în comparaţie cu alte autorităţi publice, Curtea constată că acestea sunt prea vagi, aşa încât nu se poate decela în mod rezonabil o critică de neconstituţionalitate. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Simona Ildiko Meici în Dosarul nr. 14/325/2020 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
