Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Rottmarg - S.R.L., cu sediul în Iaşi, în Dosarul nr. 8.108/245/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.564D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. a depus note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.777D/2017 şi nr. 22D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Societatea Rottmarg - S.R.L., cu sediul în Iaşi, în Dosarul nr. 12.555/245/2017 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 36.033/245/2016 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în ambele dosare, partea Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. a depus note scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.777D/2017 şi nr. 22D/2018 la Dosarul nr. 2.564D/2017, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că pentru materia supusă controlului de constituţionalitate există jurisprudenţă, iar, în raport cu aceasta, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinere a soluţiilor pronunţate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierea din 20 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.108/245/2017, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. 10. Prin Sentinţa civilă nr. 11.328 din 21 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.555/245/2017, Judecătoria Iaşi -Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, având în vedere interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în pronunţarea unei hotărâri prealabile. 11. Prin Încheierea din 21 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 36.033/245/2016, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. 12. Excepţia a fost ridicată de Societatea Rottmarg - S.R.L., cu sediul în Iaşi, în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 sunt constituţionale, dar prin modul în care sunt interpretate şi aplicate de organele judiciare, conform Deciziei nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, acestea aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Autoarea excepţiei apreciază că, pentru a fi în acord cu prevederile Legii fundamentale, sintagma „data constatării contravenţiei“ trebuie interpretată în sensul că această dată coincide cu data înregistrării faptei contravenţionale cu mijloace tehnice omologate, şi nu cu data întocmirii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, aşa cum s-a reţinut prin decizia menţionată. 15. Se consideră că textul de lege criticat, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie, fiind imprevizibil, inaccesibil şi neclar, deoarece nu se poate stabili concret data constatării contravenţiei, dată situată după săvârşirea acesteia. Momentul constatării contravenţiei devine esenţialmente incert şi unilateral determinat de către agentul constatator, aspect ce intră în contradicţie cu art. 16 din Constituţie. De asemenea, nu se poate stabili cu exactitate data până la care agentul constatator are obligaţia de a verifica imaginile video, de a interoga baza de date şi de a întocmi procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. 16. Din coroborarea alin. (1), (2), (4) şi (8) ale art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, autoarea apreciază că momentul săvârşirii contravenţiei se suprapune cu cel al constatării faptei cu mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Această interpretare a legii corespunde cerinţelor de claritate, previzibilitate şi accesibilitate ale oricărei norme legale. Or, această interpretare a fost exclusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia menţionată, ceea ce determină imprevizibilitatea şi neclaritatea dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, deoarece data constatării contravenţiei este lăsată exclusiv la latitudinea agentului constatator, care poate întocmi procesul-verbal în ultima zi a termenului general de prescripţie a răspunderii contravenţionale - termen de 6 luni -, ulterior mai având la dispoziţie un termen de două luni pentru a comunica procesul-verbal, ajungându-se în practică la comunicarea procesului-verbal după împlinirea termenului de 8 luni. Mai mult, această interpretare nu se raportează şi la momentul epuizării contravenţiei care poate fi momentul achiziţionării rovinietei, iar nu momentul emiterii procesului-verbal de sancţionare. 17. Autoarea arată că, prin interpretarea dată textului de lege criticat, se creează o incertitudine cu privire la momentul epuizării contravenţiei şi, implicit, cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale, acest termen al epuizării fiind un termen incert, unilateral, determinat de către organul constatator, şi anume momentul întocmirii procesului-verbal de contravenţie. 18. Totodată, autoarea afirmă că este încălcat dreptul la un proces echitabil, aşa cum este reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, în sensul că instanţa nu poate verifica exact data la care organul constatator a vizionat înregistrarea efectuată cu mijlocul omologat şi data la care acesta a interogat baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei. Aceste aspecte sunt imposibil de dovedit, astfel încât persoana sancţionată nu îşi poate formula apărările prin raportare la ele. Nu poate fi stabilită cu exactitate data până la care organul constatator are obligaţia de a efectua verificările în baza de date şi de a întocmi procesul-verbal de sancţionare. 19. Autoarea mai susţine că art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aduce atingere şi art. 11 şi art. 20 din Constituţie, prin raportare la art. 6 paragraful 3 din Convenţie, care se referă la dreptul oricărei persoane de a i se aduce la cunoştinţă în cel mai scurt timp orice acuzaţie există împotriva sa, având în vedere că agentul constatator are la dispoziţie un termen discreţionar de 8 luni în care comunică procesul-verbal contravenientului. În acest sens se face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia contravenţia este calificată drept „acuzaţie în materie penală“, intrând sub incidenţa art. 6 paragraful 3 din Convenţie. 20. Autoarea consideră că în situaţia în care între momentul primei înregistrări video şi cel al vizionării de către agentul constatator persoana sancţionată achiziţionează o rovinietă, contravenţia se epuizează evident la momentul achiziţionării rovinietei, şi nicidecum la momentul întocmirii procesului-verbal. Or, în acest caz este neclar cum anume va proceda agentul constatator în raport cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016. 21. Mai mult, pentru stabilirea datei de începere a termenului de prescripţie a răspunderii contravenţionale, organul constatator se va orienta către momentul epuizării contravenţiei, conform art. 13 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Or, în cazul contravenţiei care constă în fapta de a circula fără rovinietă valabilă, termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale începe să curgă de la data epuizării contravenţiei, moment ce coincide fie cu acela al intrării în legalitate prin achiziţionarea unei roviniete, fie cu momentul constatării săvârşirii contravenţiei prin emiterea procesului-verbal de sancţionare, moment incert lăsat la aprecierea organului constatator. 22. Totodată, autoarea apreciază că interpretarea dată art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este neclară şi prin lipsa de corelare cu alte prevederi similare în materie, singura interpretare clară fiind cea potrivit căreia prin sintagma „data constatării contravenţiei“ se înţelege data surprinderii video a autovehiculului prin intermediul mijloacelor tehnice omologate, respectiv data săvârşirii faptei. În acest context, în opinia sa, prelucrarea imaginilor video surprinse, precum şi identificarea proprietarului autovehiculului care a circulat pe drumurile naţionale fără a deţine rovinietă valabilă nu reprezintă o activitate de constatare a săvârşirii contravenţiei, ci o activitate ulterioară, care trebuie efectuată în termenul legal de 2 luni reglementat de art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. Nu se poate interpreta că data constatării poate fi lăsată la aprecierea arbitrară a agentului constatator, fiind aleatorie şi depinzând de momentul interogării bazelor de date. 23. În final, autoarea excepţiei susţine că unul dintre principiile răspunderii contravenţionale este principiul inevitabilităţii, potrivit căruia restabilirea ordinii sociale ca urmare a săvârşirii contravenţiei este un efect de neevitat. Prescripţia răspunderii contravenţionale este o cauză care stinge raportul juridic, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă. Pentru a fi eficientă, răspunderea contravenţională trebuie să intervină într-un moment cât mai apropiat de cel al săvârşirii contravenţiei. 24. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în dosarele nr. 2.564D/2017 şi nr. 2.777D/2017, apreciază că prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) nu sunt încălcate prin dispoziţiile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, astfel cum este interpretată sintagma „data constatării contravenţiei“ prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în pronunţarea unei hotărâri prealabile. Aceste prevederi legale se aplică fără nicio discriminare pe considerente arbitrare tuturor persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, respectiv persoanelor fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state. 25. Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 22D/2018, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată; instituirea unor tarife de utilizare şi de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România nu constituie o piedică în calea exercitării oricărui tip de activitate economică, cu respectarea exigenţelor legale corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate. Tot astfel, textele de lege criticate nu sunt de natură să contravină art. 135 din Legea fundamentală, care statuează că economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, şi care, în acest context, instituie obligaţiile care revin statului român. De asemenea, prevederile legale criticate se aplică tuturor cetăţenilor surprinşi de mijloacele tehnice omologate amintite circulând fără rovinietă valabilă, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. 26. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 27. Guvernul, în dosarele nr. 2.564D/2017 şi nr. 2.777D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă, având în vedere că din ansamblul criticilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că acestea vizează aspecte de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 la cauza dedusă judecăţii, criticile vizând în special Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în pronunţarea unei hotărâri prealabile, precum şi practica judiciară conformă acestei decizii. Or, astfel de susţineri nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate. 28. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 29. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 30. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispoziţiile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care, la data sesizării Curţii, prevedeau că: „Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelaşi vehicul.“ 31. Curtea observă că, ulterior învestirii sale, dispoziţiile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 60/2018 pentru modificarea şi completarea art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 14 martie 2018, în sensul că: „Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal de constatare a contravenţiei se comunică contravenientului în termen de cel mult 2 luni de la data aplicării sancţiunii contravenţiei. În intervalul de la data săvârşirii contravenţiei până la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenţiei nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelaşi vehicul.“ Însă, ţinând seama de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi de criticile formulate, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 60/2018, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 32. Prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, termenul de „cel mult două luni“ nu reprezintă termen special de prescripţie, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin sintagma „data constatării contravenţiei“ se înţelege data întocmirii procesului-verbal de contravenţie. 33. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) sub aspectul calităţii legii, ale art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 3 referitor la dreptul acuzatului de a fi informat într-o limbă pe care o înţelege asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 34. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată netemeinicia acesteia din perspectiva argumentelor ce vor fi prezentate în continuare. 35. Astfel, Curtea reţine că prima critică formulată priveşte încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este „imprevizibil, inaccesibil şi neclar“, deoarece nu se poate stabili concret data constatării contravenţiei, dată situată după săvârşirea acesteia, şi nici data până la care agentul constatator are obligaţia de a verifica imaginile video, de a interoga baza de date şi de a întocmi procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. 36. Referitor la această critică, Curtea observă că prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 s-a instituit o răspundere contravenţională specială pentru neplata tarifului de utilizare - denumit rovinietă după înregistrarea în format electronic. Data constatării contravenţiei reprezintă data întocmirii procesului-verbal de contravenţie, aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016. 37. Cu privire la termenul în care procesul-verbal trebuie să fie încheiat, Curtea reţine că, în perioada în care autoarea excepţiei a fost sancţionată contravenţional pentru fapta de a nu deţine rovinietă valabilă, Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 nu conţinea o prevedere expresă referitoare la intervalul de timp în care agentul constatator este obligat să încheie procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Însă, potrivit art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 - în forma în vigoare la data pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a Deciziei nr. 43 din 21 noiembrie 2016, contravenţiilor prevăzute la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Potrivit art. 13 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei. 38. Curtea reţine că agentul constatator avea obligaţia încheierii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei, intervenind altfel prescripţia aplicării sancţiunii amenzii contravenţionale, astfel încât nu poate fi primită critica referitoare la neconstituţionalitatea textului de lege criticat sub aspectul încălcării condiţiilor de calitate a legii. 39. Curtea observă că, în prezent, termenul în care agentul constatator este obligat să încheie procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este de 4 luni de la data săvârşirii faptei, potrivit art. 9 alin. (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 60/2018 pentru modificarea şi completarea art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. 40. Curtea nu poate reţine nici critica raportată la art. 21 alin. (3) din Constituţie, având în vedere că instanţa de judecată poate, în virtutea rolului său activ, în conformitate cu art. 237 alin. (2) pct. 7 din Codul de procedură civilă, să încuviinţeze probele solicitate de părţi pentru judecarea procesului şi să dispună administrarea lor, în măsura în care aceasta le consideră concludente. 41. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 din Legea fundamentală, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, problema încălcării principiului egalităţii şi nediscriminării se pune atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, mijloacele tehnice prin care se înregistrează săvârşirea faptelor contravenţionale diferă în funcţie de fapta săvârşită, iar sistemul probatoriu şi procedura de constatare a contravenţiilor sunt, de asemenea, diferite, astfel că nu se poate susţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi. 42. Curtea constată că, prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi-a respectat competenţa acordată prin art. 126 alin. (3) din Constituţie şi, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, a pronunţat o hotărâre prin care a rezolvat de principiu chestiunea de drept cu care a fost sesizată. Prin această hotărâre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a modificat sau completat legea, ci doar a clarificat interpretarea sintagmei „data constatării contravenţiei“, pornind de la dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora „contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori“, precum şi natura termenului de „cel mult două luni“ care nu reprezintă termen special de prescripţie, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. 43. Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin prisma art. 11 şi art. 20 din Constituţie, având în vedere că, prin textul de lege criticat, se reglementează un termen de două luni în care procesul-verbal poate fi adus la cunoştinţa contravenientului, termen rezonabil care se încadrează în prevederile textului din Convenţie. 44. De altfel, Curtea mai reţine că, în acelaşi sens, s-a pronunţat recent, din perspectiva unor critici identice, formulate de aceeaşi autoare, prin Decizia nr. 509 din 24 septembrie 2019, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii. 45. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Rottmarg - S.R.L., cu sediul în Iaşi, în dosarele nr. 8.108/245/2017 şi nr. 12.555/245/2017 ale Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 36.033/245/2016 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 60/2018 pentru modificarea şi completarea art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 43 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
