Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia a fost ridicată de Adrian-Octavian Potorac şi Diana Tache Radu în Dosarul nr. 2.394/299/2018/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.093D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă Adrian-Octavian Potorac prin doamna avocat Victoria Badea. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei autorului excepţiei Adrian-Octavian Potorac, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că eşalonarea unor creanţe pe mai mulţi ani este neconstituţională. De asemenea, arată că Guvernul nu putea să intervină printr-o ordonanţă de urgenţă care să deroge de la dispoziţiile unor legi, mai ales că măsura nu a fost justificată de o situaţie excepţională. Totodată, prin dispoziţiile de lege criticate se realizează şi o imixtiune în actul de justiţie, întrucât se prevede suspendarea unor plăţi. Există şi o încălcare a dreptului la un proces echitabil, respectiv a termenului în care un dosar trebuie soluţionat. Aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în noţiunea de „drept la un proces echitabil“ trebuie inclusă şi perioada executării silite. În acelaşi timp, se creează şi o discriminare pozitivă în favoarea statului, care îşi eşalonează pe o perioadă de 5 ani debitul pe care îl are faţă de creditorii săi, dar şi o discriminare faţă de autorii prezentei excepţii în raport cu alte categorii socioprofesionale, care pot să îşi recupereze creanţele într-un termen mai rapid. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 235 din 16 aprilie 2019, în care s-a statuat că termenul rezonabil pentru executare intră în marja de apreciere a statului. Referitor la condiţiile care au stat la baza adoptării ordonanţelor de urgenţă, s-a precizat care este situaţia urgentă, respectiv situaţia bugetară la momentul respectiv. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia civilă nr. 497 R/2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.394/299/2018/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia a fost ridicată de Adrian-Octavian Potorac şi Diana Tache Radu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că eşalonarea plăţii sumelor rezultate din hotărâri judecătoreşti pe mai mult de 6 luni, respectiv pe 5 ani, este neconstituţională, încălcând prevederile constituţionale ale art. 108 alin. (2). Invocând dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, arată că drepturile salariale trebuie achitate imediat ce devin executorii prin hotărâri judecătoreşti. 7. Autorii excepţiei susţin că au fost discriminaţi faţă de colegii pentru care debitoarea a achitat drepturile salariale în timpul litigiului. 8. De asemenea, arată că sunt încălcate şi prevederile art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (3), ale art. 44, 52 şi 53 din Constituţie, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi susţin că niciun debitor nu are facultatea de a eşalona, de la sine putere, sumele datorate creditorilor săi. 9. Eşalonarea pe un termen de 5 ani este nerezonabilă. Prin aceasta s-a instituit o discriminare pozitivă în favoarea statului în calitate de debitor, dar şi o discriminare în rândul aceleiaşi categorii a creditorilor. Mai mult, dispoziţiile criticate consacră o discriminare între creditorii unor drepturi de natură salarială din sistemul bugetar şi ceilalţi creditori. 10. Autorii excepţiei susţin şi că la momentul emiterii ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului ale căror dispoziţii sunt criticate nu au existat situaţii extraordinare care să justifice aceste reglementări. 11. De asemenea, consideră că reglementările criticate constituie o imixtiune a Guvernului în înfăptuirea justiţiei, putând avea drept consecinţă ruperea echilibrului constituţional dintre autorităţile statului. 12. În susţinerea acestor critici de neconstituţionalitate invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, Decizia nr. 50 din 21 martie 2000 şi Decizia nr. 388 din 16 octombrie 2003. De asemenea, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunţată în Cauza Ruianu împotriva României, şi altele. 13. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate încalcă art. 21 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât creditorii nu mai pot proceda la valorificarea drepturilor de natură salarială care le-au fost recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Este încălcatşi art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât se creează o inegalitate în faţa legii între instituţiile statului şi particulari în ceea ce priveşte regimul executării silite asupra fondurilor băneşti. 14. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. 15. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, şi ale art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Textele de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2014, se va realiza astfel: a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu; b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu; c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu; d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu; e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.(4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).;" – Art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2015, se va realiza astfel: a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu; b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu; c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu; d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu; e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.(2) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii până la 31 decembrie 2015, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.(3) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.(4) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.(5) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1)." 19. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) privind separaţia puterilor în stat şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 41 alin. (2) privind protecţia socială a muncii, art. 44 referitor la dreptul de proprietate, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 108 alin. (2) referitor la actele Guvernului, art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă, art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti şi art. 148 alin. (2) cu privire la aplicarea cu prioritate a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. De asemenea, invocă încălcarea următoarelor prevederi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor prevăzute de Convenţie. Totodată, invocă încălcarea art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi a art. 1 privind dreptul de proprietate din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că problematica referitoare la eşalonarea unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale a mai fost supusă controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a reţinut că autoritatea publică trebuie să constituie un arsenal de mijloace care să permită executarea hotărârilor judecătoreşti, executare văzută ca parte integrantă a procesului civil, fără a cărei finalizare dreptul de acces la justiţie nu poate fi calificat ca real şi efectiv. Pentru aceasta, dispune de un termen rezonabil pentru a identifica mijloacele adecvate de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti, acest termen neputând însă să depăşească intervalul de timp strict necesar pentru a găsi soluţiile cele mai potrivite în situaţiile excepţionale date. 21. Prin aceeaşi decizie, Curtea a precizat că autorităţile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătoreşti îndreptate împotriva acestora, dar, în situaţii de excepţie, cum ar fi îndatorare excesivă, încetare de plăţi, dificultăţi financiare deosebite, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa constantă, a apreciat că stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiţie, cât şi dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii). Astfel, mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Executarea eşalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. 22. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea, prin Decizia nr. 235 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 8 august 2019, paragraful 20, a reţinut că personalul din instituţiile şi autorităţile publice, care se încadrează în ipoteza art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, se află într-o ipoteză diferită faţă de cea a altor categorii de personal, care nu sunt plătite din fonduri publice ori ale căror drepturi băneşti obţinute pe cale judecătorească au devenit executorii în altă perioadă decât cea prevăzută de acest text de lege. Or, egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice îşi găseşte aplicarea doar atunci când persoanele se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat. Prin urmare, Curtea a apreciat că dispoziţiile de lege criticate nu sunt discriminatorii sub acest aspect. 23. Prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Curtea a reţinut şi că eşalonarea unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale nu creează o discriminare între debitori, în sensul că statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti. În acest sens, a amintit că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene“ împotriva Belgiei, 1968, Marckx împotriva Belgiei, 1979, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Ciprului, 1999, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004). Totodată, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene“ împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004). 24. Or, Curtea a apreciat că măsura de eşalonare a unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale urmăreşte un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Astfel, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic. 25. Tot prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 Curtea a reţinut că pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti, nu poate fi reţinută din moment ce Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătoreşti, ci, din contră, le recunoaşte şi îşi ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile şi obiective stabilite în actul normativ contestat. Prin urmare, Curtea constată că ordonanţa de urgenţă nu este o măsură prin care se interzice - nici măcar temporar - executarea unei hotărâri judecătoreşti şi, în consecinţă, nu reprezintă o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei. 26. Prin aceeaşi decizie, cu privire la dreptul de proprietate, Curtea a reţinut că Guvernul, prin adoptarea măsurii eşalonării unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate. 27. Cât priveşte critica raportată la art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală care consacră principiul neretroactivităţii legii, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate se aplică numai pentru viitor. 28. În ceea ce priveşte existenţa unei situaţii extraordinare, care să justifice emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, Curtea constată că, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, a reţinut că această condiţie impusă de prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie este îndeplinită. 29. Curtea constată că prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate publică şi ale art. 148 alin. (2) referitoare la aplicarea cu prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, invocate, nu sunt incidente în cauza de faţă. 30. Pentru argumentele deja expuse, nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 20 din Legea fundamentală, cu referire la art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi la art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 31. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian-Octavian Potorac şi Diana Tache Radu în Dosarul nr. 2.394/299/2018/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
